Ce este dosarul FNI? Toată istoria Fondului Naţional de Investiţii: înfiinţare, finanţare, prăbuşire, arestări şi condamnări

Înfiinţarea Fondului Naţional de Investiţii (FNI)

La data de 3 Iulie 1995 este înfiinţată şi înregistrată în municipiul Constanţa, de către afaceristul Sorin Ovidiu Vîntu firma SOV INVEST SA, cu sediul social pe Bulevardul Mamaia la numărul 288. SOV INVEST specializată în administrarea fondurilor mutuale avea ca acţionar pe Sorin Ovidiu Vîntu prin intermediul Societatea Generală de Investiţii SRL cu 80% din capital. Fondul Naţional de Investiţii (FNI) a fost constituit prin Contractul de Societate Civilă din 17 August 1995, încheiat între Societatea Generală de Investiţii SRL Bucureşti reprezentată de Gheorghe Negură, Fondul Proprietăţii Private ll Moldova din Bacău reprezentat de Ion Andrei zis Niki, societatea Latina Plastic SA reprezentată de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu şi societatea Arcasrom SA reprezentată de Mircea Costescu, fiecare parte subscriind câte 2,5 milioane de lei (ROL). Cu un capital de 100 de milioane de lei (ROL) depus la Banca Agricolă SA, obiectul principal de activitate al SOV Invest a fost încă de la înfiinţare “Administrarea Fondului Mutual – Fondul Naţional de Investiţii” iar funcţiile de conducere au fost ocupate de: Ion Andrei – preşedinte, Petrescu Marian – vicepreşedinte şi Lotreanu Şerban – vicepreşedinte, aceştia fiind numiţi de Sorin Ovidiu Vîntu în cadrul Adunării Generale din 17 August 1995. Pentru supravegherea activităţii FNI, societatea SOV INVEST a avut în perioada 1995-1999 contracte de verificare şi certificare a raportului anual al Fondului Naţional de Investiţii cu cenzorii externi independenţi Grosoiu Apostol pentru exerciţiul financiar al anilor 1996-1997, şi Andrei Marius pentru exerciţiul financiar al anilor 1998 şi 1999. Pe 15 septembrie 1995, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a autorizat funcţionarea FNI, care avea ca obiect de activitate “mobilizarea economiilor băneşti ale membrilor săi şi plasarea comună a acestora, în condiţii de profitabilitate superioară a plasamentelor individuale pe piaţa monetară şi de capital românească şi internaţională”.

Finanţare de la Bancorex

În anul 1996, Societatea Generală de Investiţii (acţionarul majoritar al FNI) controlată de Sorin Ovidiu Vîntu şi Gheorghe Negură, a primit un credit de la Bancorex în valoare de 3.007.967 de dolari. Împrumutul a fost garantat cu cinci bilete la ordin avalizate de FPP 2 Moldova (actualul SIF 2 Moldova) – instituţia financiara fiind condusă atunci de Corneliu Iacobov şi Ion Andrei zis Niki. În anul 2006 datoria de 3 milioane de dolari figura încă ca neachitată în scriptele AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului).

FNI preluat de Ioana Maria Vlas

În 1997 Sorin Ovidiu Vîntu vinde participaţia sa la Fondul Naţional de Investiţii “specialistei” Ioana Maria Vlas. Despre această tranzacţie SOV a declarat: “Aveam două opţiuni atunci, să-l vând sau să-l închid. Am găsit client, l-am vândut. Era normal”.

Depozitele de la FNI garantate de CEC

În anul 1997 economistul Camenco Petrovici ocupa funcţia de director economic la Primăria Generală a Bucureştiului, perioadă în care prin biroul primarului general s-a perindat şi juristul Victor Ciorbea susţinut de formaţiunea politică Convenţia Democrată Română (CDR). După ce Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru, în martie 1997, Constantin Teculescu este înlocuit de la conducerea CEC-ului cu Camenco Petrovici susţinut de Radu Vasile. La momentul respectiv funcţia de preşedinte al CEC a fost negociată, conform algoritmului, la nivelul partidelor din Coaliţie. Radu Vasile, pe atunci secretar general al partidului, a fost unul dintre cei doi negociatori ţărănişti care l-au “înfipt” pe Camenco în fotoliul de preşedinte al CEC. Ulterior Ioana Maria Vlas semnează cu Camenco Petrovici un contract prin care CEC garanta fondurile investite în Fondul Naţional de Investiţii contra unei contribuţii lunare în valoare de 5 miliarde de lei (ROL). În aceste împrejurări favorizante, Fondul Naţional de Investiţii a atras un număr mare de investitori prin dobînzile mari practicate la depozite, acestea depăşind de 3-4 ori media dobînzilor bancare cît şi prin contractul semnat de CEC (CEC) de garantare a depozitelor făcute la FNI. Prin contractul de garantare amintit, CEC se angaja ca în cazul falimentului Fondului Naţional de Investiţii să despagubească investitorii acestuia cu suma depusă iniţial.

Prăbuşirea FNI

În cursul lunii Aprilie 2000, apar primele semnale negative legate de întârzierile survenite în cadrul retragerii unor sume mari de bani din FNI. Imposibilitatea efectuării unor plăţi la sucursala FNI din Cluj declanşează primele semne de panică în rândul investitorilor. Poliţia Economică şi Procuratura se autosesizează şi în data de 16 Mai 2000, Ioana Maria Vlas este chemată în mod oficial la sediul Poliţiei Bucureşti pentru a da explicaţii cu privire la soarta banilor depuşi la fondurile FNI şi FNA. Imediat după declanşarea anchetelor Ioana Maria Vlas fuge în Israel, la Tel Aviv iar la scurt timp, Nicolae Popa directorul Gelsor pleacă şi el în Indonesia la Jakarta.

La data prabuşirii FNI, 24 mai 2000, existau aproximativ 318.000 de investitori dintre care aproape o treime plasîndu-şi investiţiile in ultimele 12 luni de existenţa a Fondului.

Arestarea şi condamnarea Ioanei Maria Vlas

După 3 ani de zile, în cele din urmă Ioana Maria Vlas s-a predat pe data de 27 Martie 2003 autorităţilor române. Ea a sosit direct de la Tel Aviv la Bucureşti la bordul unei curse aeriene de linie. Este arestată preventiv fiind anchetată pentru prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii şi Fondului Naţional de Acumulare (FNA). În final, în 2009, Ioana Maria Vlas a fost condamnată definitiv la 10 ani de închisoare în Dosarul FNI şi la 8 ani de închisoare în Dosarul FNA. Pe data de 20 Octombrie 2010, Tribunalul Prahova a admis cererea de eliberarea condiţionată a Ioanei Maria Vlas (atunci în vârstă de 66 de ani), după ce judecătorii au respins recursul procurorilor Parchetului Judecătoriei Ploieşti care ceruseră menţinerea stării de arest. După eliberarea din penitenciar Ioana Maria Vlas şi-a recunoscut vina şi implicare în prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii dar a susţinut că principalul artizan a fost încă de la început Sorin Ovidiu Vîntu.