News

EXCLUSIV Călinescu: „Problema noastră este că nu sîntem albanezi”

93 de minute a durat interviul cu Florin Călinescu. Cam cît o partidă de fotbal cu prelungiri. Şi se putea întinde mult spre seară, dar omul mai avea şi alte treburi decît să stea cu noi să...
02.07.2016 | 00:09
EXCLUSIV Calinescu Problema noastra este ca nu sintem albanezi
ADVERTISEMENT

93 de minute a durat interviul cu Florin Călinescu. Cam cît o partidă de fotbal cu prelungiri. Şi se putea întinde mult spre seară, dar omul mai avea şi alte treburi decît să stea cu noi să vorbească despre fotbal, Euro şi societate.

Noi am fi stat. Parcă şi Florin, care se distra la un moment dat înainte de a comanda un platou de vară pentru toţi muncitorii alături de care l-am găsit: „Dar chiar vreţi să scrieţi din interviul ăsta pînă la toamnă?” Omul e show. E „chirurg”. Nu ratează nimic, nu-l interesează ce zice ăla sau celălalt. O grămadă de adevăruri dureroase rostite de Florin Călinescu într-un eurointerviu marca Fanatik.

ADVERTISEMENT

…despre Euro 2016: „E o lecţie de viaţă. Spectacolul nu îl fac ăia 22 de amărîţi, 5 arbitri şi nişte cîrnaţi ca noi, care se dau ziarişti, comentatori sau fani, ci oamenii din tribune”
…despre Tătăruşanu: „Un individ indolent, care stă bleg şi pleacă aiurea. Nu ştie să iasă pe nici o centrare”
…despre Chiricheş: „E praf! N-are ce căuta pe teren. Aşa e cînd te obişnuieşti cu Chiajna şi cu Voluntariul”
…despre Burleanu: „Parcă e un cofetar, un frizer sau un diriginte de şantier. Are un discurs plăcut dacă ţi-ar recomanda o mobilă sau ţi-ar spune „Bine-aţi venit!” la un hotel”
…despre viitorul fotbalului nostru: „Dacă Feroe se tot întăreşte, şi Islanda se întăreşte, eu stau să-i aştept să se-ntărească, să m-ajungă şi să mă depăşească? Eu de ce nu mă-ntăresc?”

Domnule Călinescu, cum aţi văzut, cum vedeţi Europeanul din Franţa?

– Ca un scoţian dezamăgit de prestaţia colegilor englezi. N-am avut cum să n-am speranţe, că aşa e normal, dar era limpede din momentul obţinerii calificării că n-o să se întîmple lucruri de genul celor întîmplate Islandei, de exemplu… Am plecat prost, ne-am calificat prost şi, în buna tradiţie românească, am sfîrşit prost. Alţii pleacă prost şi termină mai bine, dar nu e genul şi nici gena noastră.

„Tătăruşanu n-are legătură cu această meserie”

Deci nici o surpriză în tot ce s-a întîmplat…

– Nu, nu, nu, nici o surpriză. Era limpede că nu putem face nici o surpriză. Ne-a păcălit oleacă jocul cu Franţa, dar motivele sînt cu totul altele, spun de douăzeci şi cinci de ani că noi ciupim, nu jucăm, ne uităm şi vedem că jucăm prost, îl vedem pe Tătăruşanu că n-are legătură cu această meserie la nivel mondial. Tătăruşanu este un individ indolent, se vede pe el, un portar trebuie să aibe nervi în picioare, trebuie să joace ţonţoroiu tot timpul, să freamete! El stă bleg, aşa, şi pleacă aiurea… „Domne, şut imparabil la golul al doilea cu Franţa”… Da, e adevărat, şut imparabil, da’ n-a schiţat nici un gest reflex după minge, nimic… Şi la primul? „Păi, m-a lovit ăla peste mîini”… Da’ de ce nu i-ai tras tu un pumn în cap să-l ia cu targa? Eu am jucat fundaş în tinereţe, cînd striga ăla din poartă „Eu!”, dacă nu te fereai îţi lua capul, nu mai conta că-i erai coechipier… Uitaţi-vă la portarii mari, că de-acolo începe toată treaba: de la mijlocaşi în jos, spre portar, el conduce jocul, el face toată treaba. Tătăruşanu nu ştie să iasă la centrări, nu are siguranţă în mîini să prindă mingea şi-atuncea alege soluţia cea mai proastă. Pe partea ailaltă, dacă sînt atacant, ce să fac, îmi fac treaba, îşi dau coate, te scuip între ochi, te-njur de mamă, nu?

ADVERTISEMENT

„Domne, cînd plecau băieţii ăia albanezi pe atac parcă erau vulturul de pe stema lor!”

Ceilalţi?

– Praf. Şi nu de stele… Praf tot axul central. Chiricheş ăla n-are ce căuta pe teren, după cum şi-au dat seama toate echipele mari. Pintilii şi Prepeliţă, doi distrugători de joc care, dacă eşti obişnuit toată viaţa cu Chiajna şi cu Voluntariul, cam aia faci oriunde… Restul, nici o idee de joc, nici o colaborare, nici ceva foarte important astăzi în fotbal: la astfel de întruniri se vine cu vînă naţională, cu încă urme vagi de patriotism şi-aici echipa Albaniei trebuie dată exemplu, oameni care nici nu s-au născut în Albania, dar contactaţi au decis să joace pentru Albania, au jucat cu sufletul. Că eu nu ştiu cît de mari fotbalişti sînt, dar se strigau, se mobilizau… Domne, cînd plecau băieţii ăia pe atac parcă erau vulturul de pe stema lor! Este incredibil cum au jucat! Din dorinţă, nu din putinţă!
Ungurii la fel au zis: „Mă, dacă noi tot nu ştim fotbal, sîntem vai de capul nostru, de-abia ne-am calificat, hai să ne dăm sufletul măcar pe teren”. Uitaţi-vă şi la Islanda… Singura şansă ca să joci fotbal la ora asta este să te gîndeşti aşa: bă, odată la doi ani, european şi mondial, am şansa să prind nişte echipe de milionari plictisiţi, care-şi protejează picioarele de zeci de milioane şi vin gata obosiţi că au o sută de meciuri pe lună, noi venim mereu cu prostiile astea că nu se poate cu trei meciuri pe săptămînă, ba se poate, se poate peste tot şi-atunci trebuie să te gîndeşti: sigur Franţa, Spania, Germania, Italia vin cît de cît ostenite şi plictisite şi-atuncea tu poţi să scoţi un rezultat notabil doar prin mobilizare şi patriotism, un cuvînt total desuet…

„Fotbalul s-a mutat îngrijorător la echipele de club, naţionalele sînt pe locul doi”

Europeanul e mai mult o lecţie de viaţă, nu de fotbal…

– Da, de viaţă, uitaţi-vă ce se întîmplă pe străzi, că spectacolul nu îl fac ăia 22 de amărîţi, 5 arbitri şi nişte cîrnaţi ca noi, care se dau ziarişti, comentatori sau fani… Nu vedeţi ce se-ntîmplă pe stradă în timpul ăsta, nu vedeţi ce se-ntîmplă pe-acasă în timpul ăsta, odată la doi ani? Ce, ies irlandezii în fiecare zi pe stradă cu berile-n mînă şi devin cei mai simpatici suporteri? Nu. Ies ruşii în fiecare zi pe stradă cu boxurile pe mînă şi devin cei mai antipatici? Nu. Ies croaţii în fiecare zi să dea foc la stadioane şi să-şi bage fumigenele alea-n cur? Nu. Deci spectacolul este complet, ce, credeţi că s-ar putea face un european sau un mondial cu tribunele goale? Din ce în ce mai tare se va întîmpla chestia asta, uitaţi-vă la meciul Brazilia cu Germania şi aşa mai departe… S-a mai întîmplat să şi-o fure Brazilia pe Maracana, amintiţi-vă Mondialul din 1950, a fost un dezastru naţional atunci. Acum, după 1-7, au plîns doi, trei spectatori, nici unul dintre jucători, şi ce, i-au şters de pe hartă pe Neymar, pe Fernandinho, pe Marcelo, pe David Luiz? Tot milionari sînt, ba chiar le-a crescut cota, deci fotbalul s-a mutat îngrijorător la echipele de club, pe interesele echipelor de club. Spuneam la începuturile ProTV-ului că echipele naţionale vor trece pe locul doi, uitaţi-vă la Rooney, uitaţi-vă la Ronaldo, la Ibrahimovic, la toţi marii fotbalişti, e foarte complicat să joace o întreagă echipă naţională pentru o vedetă…

ADVERTISEMENT

„La acest European alonja lui Pantilimon era mai productivă”

Revenind la noi…

– Cînd ai o echipă cît de cît şi nici pe-aia nu ştii s-o faci… Că ăla e leneş şi gras, că ăla e bătrîn şi nu ţine decît o repriză… Mă, dar dacă tot îi iei în lot mai contează astea? Îl ţii pe Sănmărtean şi dai explicaţii că nu poate decît o jumate de repriză… Păi atunci bagă-l o jumate de repriză cu Franţa, o jumate de repriză cu Elveţia şi o jumate de repriză cu Albania… Tu-l bagi în trei meciuri zece minute ca să ce? Nu mai spun, cînd vorbeşti de mijlocaşi la închidere deja spui totul despre tactică, cînd vorbeşti de mijlocaşi la construcţie ne dăm seama spre ce se îndreaptă echipa respectivă. Dacă tu eşti adeptul jocului care trebuie întîi să nu ia gol şi abia apoi să dai gol dacă ai ocazia, atunci mă mai gîndesc dacă te angajez antrenor. Dacă mă interesează să bag mingea în poartă, ştiu ce antrenor îmi trebuie şi ce jucători. Despre asta e vorba în fotbalul de azi, vrei să dai goluri sau vrei să nu iei goluri. Făcînd o echipă şi o filozofie ca să nu iei goluri, sigur le iei la un moment dat. Şi e de-ajuns un jucător să-ţi desfacă jocul, ce tactică mai construieşti tu dacă francezul ăla ţi-o dă de la 35 de metri lateral direct în vinclu? Puteai să ai şi opt mijlocaşi la închidere că erai tot gata… D-aia spun că la acest European alonja lui Pantilimon era mai productivă, douăzeci de centimetri de braţe în plus cred că erau binevenite, mai deviau mingea, o mai influenţau, o mai duceau în altă parte…

„Soluţia este să cauţi copii de români plecaţi din ţară, care joacă afară”

Avem vreun jucător de nivel continental?

– În momentul de faţă, nu. Nu avem pentru că nu sînt. Eu am fost foarte atent la ce a făcut De Biasi ăsta, cred că federaţia, oricare ar fi ea, dar nu asta cu golanii ăştia de acum, ar trebui să facă ce a făcut ăla, să se ducă în Anglia, în Spania, în Italia, în Franţa, în Elveţia, unde sînt români plecaţi din ’90 şi sigur vor găsi talente, jucători, variante, soluţii. Eu ştiu cel puţin trei copii în Spania şi zece în Italia, din români stabiliţi acolo, care joacă fotbal, joacă la juniori, la tineret. Aici problema este cum le trezeşti lor patriotismul de tip albanez. Oamenii ăia nici nu mor de foame acolo, îşi văd şi de treabă, nici nu ştiu unde e Albania, dar întrebaţi dacă vor să joace în naţionala Albaniei au zis „da” fără să clipească. Despre asta e problema. Nu sîntem albanezi. În afară de Andone ăsta, eu nu cred că am mai găsi 30 de copii care sînt pe la juniori, tineret în străinătate care ar mai vrea să audă de România. Aici e problema.

ADVERTISEMENT

„Mi-e dor de Mircea Sandu în faţa acestei imposturi de la federaţie”

Şi federaţia ce să facă?

– Federaţia? Adică băiatul ăsta cu ochelari de la federaţie… Se ştie că eu am avut nenumărate contre şi comentarii vis-a vis de persoana lui Mircea Sandu, dar tot eu trebuie să spun că mi-e dor de el în faţa acestei imposturi generalizate de actuala conducere a federaţiei. Singurul om de care am auzit din federaţie e unul Vochin, care şi ăla în faţa mea şi-a sters toată biografia după ce s-a dus să-l consilieze pe neica nimeni ăsta, mi se pare că te descalifici… Ce să-l consiliezi tu? Ce nevoie are ochelaristul de un consilier ziarist, ce, nu ştie să ţină cuvîntări? Că el, aşa, ca un cofetar sau frizer sau diriginte de şantier, are un discurs destul de plăcut dacă ţi-ar recomanda o mobilă sau ţi-ar spune „Bine-aţi venit!” la un hotel sau ţi-ar recomanda un meniu la masă…

Trebuie să fiu corect, nu pot să spun că performanţele lui Mircea Sandu au fost peste ale lui Burleanu, că aş fi tra-la-la, aicea depinde şi ce noroc ai la jucători cînd eşti preşedintele federaţiei. Că nu e meritul lui Mircea Sandu că a avut Generaţia de Aur! Federaţia, săraca, oricare ar fi ea, tot o haleşte dacă n-are ce să pună la vitrină. Dacă are noroc ca în momentul ăsta doi copii din Botoşani, trei din Timişoara şi unul din Bolintin să fie noii Hagi, Răducioiu, Ilie Dumitrescu, Gică Popescu şi compania, atuncea şi federaţia va avea nişte rezultate. Federaţia în sine nu poate avea rezultate fără jucători, e clar, federaţia poate să facă ce poate ea să facă, o politică naţională de juniorat, de centre regionale, de dezvoltare, de investiţii, de atragere şi aşa mai departe….

„Păi comparăm un croat cu un mormoloc de-al nostru? Ăia se bat pînă crapă!”

Regulamente, în primul rînd…

– Da, că tu federaţie poţi să faci nişte regulamente, nu prea multe că ţii de FIFA şi UEFA, dar poţi să obligi acasă la tine nişte grupări să facă anumite lucruri, deşi şi aicea sînt foarte circumspect pentru că după fiecare campionat d-ăsta mondial, european sau Champions League apare o băşină de-asta sulfuroasă, care nu stă mult în discuţie şi dispare repede, ce spune ea, ce emană ea: faptul că nu avem bază de selecţie. Fraţilor, dacă reuşiţi să-mi spuneţi ce bază de selecţie are Croaţia, Serbia, Muntenegru, Albania, Islanda, atuncea eu zic: bă, trebuie să avem o populaţie de două sute de milioane şi să mergem ca nişte cretini pîn-la capăt şi să spunem bine, mă, dar cu baza lor de selecţie chinezii şi indienii de ce nu produc vreo cinci sute de milioane de jucători? E vorba de men-ta-li-ta-te. Mentalitate. E vorba de înţelegerea jocului, e vorba de bărbăţie, de vînă, păi comparăm un croat cu un mormoloc de-al nostru? Ăia se bat, şi dacă rămîn cinci bărbaţi pe o insulă ăia se bat pînă crapă, nu le pasă dacă mor a doua zi într-un război, drept sau nedrept!

„Dacă Feroe se tot întăreşte, eu stau să-i aştept să m-ajungă şi să mă depăşească?”

Ungurii la fel…

– Ungurul, ce bază are ăla, opt milioane? Dar hai să vorbim de Croaţia, trei milioane şi ceva, patru milioane… Mă, cîţi bătrîni or avea, cîţi copii, eu cred că baza sportivă în Croaţia e undeva la patru, cinci sute de mii de bărbaţi între 16 şi 35 de ani… Dar mai fac şi polo, mai fac şi handbal, mai fac şi baschet şi-atuncea-ţi dai seama ce vînă de masculi sînt oamenii ăia de piatră? Oameni peste oameni. Şi sîrbii, şi muntenegrenii… Şi-ţi dai seama, să se califice şi Bosnia, şi Serbia… şi-ntr-o zi o să se întîmple şi chestia asta. Uită-te la ăilalţi, că şi Islanda, şi Irlanda, şi Irlanda de Nord, şi Ţara Galilor, doar din vînă, că înainte îţi făceai calcule în grupă, deci iau şase puncte cu Ţara Galilor, şase cu Islanda… Şi mai vin filozofii fotbalului românesc şi spun „Domne, în fotbal nu mai e ca pe vremuri”. Băi, e adevărat că nu mai e ca pe vremuri, dar nici tu nu mai eşti ca pe vremea ta, una la mînă, şi eu nu pot să înghit la nesfîrşit că nu mai există echipe mici. Bă, dar stai puţin, dacă Feroe se tot întăreşte, şi Islanda se întăreşte, eu stau să-i aştept să se-ntărească, să m-ajungă şi să mă depăşească? Eu de ce nu mă-ntăresc? Tu, ca federaţie, ai nişte butoane, bă, fără trei juniori, fără patru români, fără cinci mai ştiu eu ce, nu ştiu, trebuie să spui ceva, să impui ceva în campionatul ăsta vai de capul lui, plin de insolvenţă…

„Problema este că nu avem nici o viziune la federaţie”

Ce să facă într-o societate fără nici un fel de…

– Stai aşa, stop! Nu sînt de acord cu aserţiunea că fotbalul este oglinda societăţii, nu… Dacă Mitică îşi ia acum şapte ani cu executare nu înseamnă că fotbalul se duce tot la puşcărie. Dacă Gică Popescu sau alţii au greşit, asta nu înseamnă că fotbalul românesc e încarcerat. Nu, problema este că nu este nici o viziune la federaţie. Mircea Sandu n-a avut nici o viziune, a avut, însă, un PR excelent, a ştiut cum să se fofileze pe la Lausanne p-acolo, cum să fie tot timpul în preajma conducătorilor, să facă excursii el cu soţia şi-aşa mai departe… A avut acest bulan şi a sechestrat o organizaţie de drept privat în folos propriu două zeci şi ceva de ani şi-a avut norocul să prindă acea generaţie de fotbalişti deosebiţi şi cu asta basta. Dacă noi ne ducem acum la federaţie şi vin 12 Hagi s-ar putea să fim cei mai tari conducători de federaţie ever.

Citeşte în partea a doua a interviului cu Florin Călinescu care apare mîine pe www.fanatik.ro:

– unde a greşit Anghel Iordănescu la Euro
– de ce nu va ajunge Alibec jucător de top
– cum arată portretul fotbalistului modern
– care este visul secret al lui Călinescu legat de fotbal
– ce crede despre condamnarea lui Dumitru Dragomir şi de ce nu mai vorbeşte cu Marian Iancu
– de ce Gicuţu Dobrin va fi mereu peste Gicuţu Hagi

ADVERTISEMENT