Fotbal intern

Golgeter. Dinamo. Legendă. Acum a rămas fără stomac!

* Cinci titluri şi o Cupă cu Dinamo, un titlu cu FC Argeş, un event în Cipru cu Omonia Nicosia. În cîrje, la 71 de ani, Titi Frăţilă chiar are cu ce se mîndri!...
01.11.2013 | 12:37

* Cinci titluri şi o Cupă cu Dinamo, un titlu cu FC Argeş, un event în Cipru cu Omonia Nicosia. În cîrje, la 71 de ani, Titi Frăţilă chiar are cu ce se mîndri!

 

RPS_9805

Încet, încet, ajutat de o cîrjă, se duce la geam. Stadionul Dinamo, stadionul tinereţii sale, stadionul vieţii sale, de fapt, îi zîmbeşte de alături. Lasă cîrja şi zîmbeşte şi el. A împlinit 71 de ani pe 1 octombrie. Păr bogat, abia încărunţit pe la tîmple. Dă să se îndrepte, dar „rana din pulpă nu mă lasă”, parcă aşa zicea Peneş Curcanul cînd se întorcea acasă „pe drumul de costişe ce duce la Vaslui”… La el rana nu-i în pulpă, e la şold.

RPS_9818

Proteza care muşcă din ce a mai rămas din os.

Piciorul drept pare mai scurt decît cel stîng. Nu e, dar o coxartroză nemiloasă l-a „dăruit” cu o proteză la şoldul drept şi muşcă în continuare din ce a mai rămas din os. Cu piciorul ăsta beteag şi cu cel stîng (la care are o dublă fractură de tibie şi peroneu de la portarul stelist Suciu, într-un 3-2 pentru Dinamo pe „Republicii”!) a dat 95 de goluri în prima divizie. „Pardon” – zice – „vreo 48, 49 le-am dat cu capul, deşi am doar un metru şaptezeci”. Mersi, îmi vine să zic, n-o fi vreo filozofie cînd îţi pune mingea pe cap Haidu de pe stînga, Pîrcălab sau Mircea Lucescu de pe dreapta. Echipa de aur a lui Dinamo din anii ’60. Portarul Datcu, fraţii Nunweiller, Nelu, Lică şi Radu, apoi Mircea Stoenescu, Onei Pîrcălab, Piţi Varga, Ion Haidu, Mopsu’ Dumitrache, Cornel Dinu, Mircea Lucescu… Şi, bine-nţeles, el. Titi Frăţilă. Bătrînelul de la geam. Patru titluri consecutive, 1962-1965, şi Cupa în ’64, cînd a ieşit şi golgeter al României, cu 19 goluri, alături de Cornel Pavlovici de la Steaua. 10 ani la Dinamo. În 1970 pleca la FC Argeş. Cu Dobrin alături şi „Armeanul” Halagian pe bancă aduce primul titlu în Trivale şi e iar golgeter naţional, cu 15 goluri. Cîştigă şi Cupa, ca să fie „tacîmul” complet. A mai reuşit un event, în Cipru, cu Omonia, în 1975.  O, tempora…

Tumoarea „bună”

Acum a ajuns o mînă de om, 60 de kilograme îmbrăcat. Dar e liniştit. Greul a trecut. A avut o tumoare la stomac, a fost operat, i-a fost scos „răul” – „Slavă Domnului era tumoare d-aia bună, benignă, nu canceroasă…” – dar a rămas şi fără stomac – „Nu mă deranjează, mănînc puţin şi des, am pus 3 kilograme în ultima lună” – a slăbit peste 15 kilograme înainte de operaţie, acum e „pe plus” deja. „Bătrîneţea nu iartă pe nimeni, ce muşchi aveam eu la picioare şi uite cum mă chinui, de stomac nu mai spun, a fost şi a trecut, dar ce fac eu cu boala asta de picior? Noroc că Dinamo e aici, peste drum şi nu-mi trebuie transport”…

„Domnul Badea nu mă uită… Şi acum mai puţin de o lună mi-a trimis un plic cu 300 de lei şi o sacoşă cu 10 sticle de vin, îl mai miros şi eu că n-o fi foc dacă mai iau un pahar, maxim două chiar şi fără stomac… Şi numai la masă, cu nevasta!”

RPS_9807

Cel mai slab Dinamo all time

Noroc că Dinamo e aici, peste drum… Acolo e sufletul său, acolo se duce aproape zilnic, la cămăruţa lui nea Nicu Frizeru’, mai vine Pîrcălab, că stă aproape, mai vine… de fapt nu prea mai vine nimeni. „Şi nimeni nu ne prea mai bagă în seamă. Ce a fost Dinamo şi ce a ajuns. Locul 9, 10, cînd a mai fost Dinamo aşa jos?”. Care a fost cea mai bună echipă a lui Dinamo din toate timpurile, îl întreb. „Greu de spus, Dinamo a avut multe generaţii bune. Dar parcă aia a noastră din ’60-’70, cu cele patru titluri consecutive, a fost deosebită. Dar a mai fost şi aia a lui Mircea Lucescu din ’90, risipită prin alte ţări, şi aia a fost bună rău”. Dar cea mai slabă? „Fără nici o îndoială aia de azi! Dinamo este într-o situaţie tragică, nu ştiu cum va ieşi de-acolo cu toată pleiada asta de tineri, nu schimbi toată echipa cu copii şi mai vrei performanţă, într-o echipă integrezi treptat doi, trei tineri maxim, nu aşa en-gros, mai aştepţi să vezi dacă pot confirma şi abia apoi mai încerci alţii, asta presupune timp, răbdare, nu se face peste noapte”.

„Negoiţă e un conducător tînăr şi fotbalul ăsta are subteranele lui pe care nu le cunoaşte oricine, n-are de unde să le cunoască dacă nu vine din fenomen. Eu cred că e bine intenţionat, că n-a venit la Dinamo să se îmbogăţească, e bogat el din alte afaceri, aici, acum, e o groapă de bani, groapa din Groapă ca să spun aşa…”

RPS_9846

„Cine mai exersează acum la perete?”

Dar cum se face echipă, cum s-a făcut aia a voastră grozavă? „Noi munceam, nenică, nu ne jucam cînd jucam! Rămîneam după antrenament, atacanţii în special, după două ore de antrenament rămîneam şi exersam, cu adversitate, fără adversitate, cum spuneam noi, pînă ajungeam la automatisme şi, normal că la joc ne ieşeau pasele, schemele şi din astea, apoi, veneau golurile. Păi cine mai exersează acum la perete? Noi spărgeam peretele ăla cu şuturile la punct fix pînă leşinam. Acum s-a renunţat la asta, la individualizare, s-au băgat prea mulţi în fotbal care n-au nici o treabă cu fenomenul, n-au nici o tangenţă cu fotbalul, sînt numai alte interese, bani, bani şi iarăşi bani. Parcă pe vremea mea fotbaliştii aveau o valoare mai… palpabilă, nu ştiu cum să spun… acum presa umflă pe cîte unul, face vîlvă, pleacă cu chiu cu vai afară şi freacă tuşa pe-acolo, se termină cariera înainte de a începe. Şi p-ăştia rarii care mai apar, ca talente vreau să spun, îi sufocă străinii aduşi de-a valma, buni, nebuni, hai să aducem tot felul de panarame de afară. Ar trebui, cred eu, Liga să impună scăderea numărului de stranieri, altfel nu mai vedem noi fotbalişti români de valoare la echipele din ţară”.

„Pe Adi Mutu îl poate folosi Piţurcă foarte bine cel puţin anul ăsta, valoare e valoare şi la 35 de ani, să mai stoarcă din el cît mai are valoare. În conjunctura asta cu grecii, eu zic că e indicat un jucător ca Mutu, uitaţi-vă şi la ei că au aşa-zişi bătrîni în echipă, chiar mai mulţi. E nevoie la un baraj d-ăsta eliminatoriu, două meciuri şi gata, de experienţă, iar Mutu are multă experienţă, e nevoie de el”

RPS_9814

„Avem mult de înotat pînă în Brazilia…”

În aceste condiţii barajul cu Grecia e mare performanţă, nu?, iar calificarea ar fi chiar o minune… „La barajul cu Grecia să fie clar, pornim cu şansa a doua, eu am jucat un campionat în Grecia, ştiu cum sînt grecii, au o ambiţie de speriat, muşcă din tine ca să te bată, am jucat şi la nivel de naţională cu ei, şi la Bucureşti, şi la Atena, pentru ei nu contează unde joacă, nu te lasă să respiri, se agaţă de tine, de minge, nu ai loc să joci de ei, să te desfăşori, dacă vrem să trecem de ei trebuie să alerge mingea, nu jucătorii, pase dintr-una, devieri, trebuie jucători care nu fac o mie de preluări, cum am ţinut mingea cum au tăbărît pe noi. Trebuie ţinuţi departe de poartă, trebuie să ne apărăm sus, la peste 20 de metri, să nu miroasă careul nostru. Eee, avem mult de înotat pînă în Brazilia…”.

 

Tags: