News

Ziua MAGULUI! Helenio Herrera, omul care A REINVENTAT fotbalul

Puţini sunt antrenorii care au lăsat o amprentă atât de profundă în istoria fotbalului asa cum a făcut-o Helenio Herrera. “Magul” este cel care a inventat “catenaccio-ul”, sistemul care...
10.04.2017 | 11:46

Puţini sunt antrenorii care au lăsat o amprentă atât de profundă în istoria fotbalului asa cum a făcut-o Helenio Herrera. “Magul” este cel care a inventat “catenaccio-ul”, sistemul care a revoluţinat fotbalul din anii ’60.

Astăzi, 10 aprilie, se împlinesc 107 ani de la naşterea celui care a pus “lacătul”, aşa cum mai era numit sistemul său, fotbalului.

Naşterea unui mare antrenor

Cariera de fotbalist a lui Helenio Herrera a fost una fără pic de strălucire, în CV-ul său apărând diferite echipe din Franţa. Chiar dacă se născuse în Argentina, la Buenos Aires, părinţii săi au părăsit ţara sud-americană pentru Casablanca, în speranţa că aici vor avea o viaţă mai bună. “Magul” nu dispunea de cine ştie ce abilităţi, iar o accidentare i-a curmat orice fel de speranţă că va ajunge un mare fotbalist.

În timp ce bătea mingea pentru echipe precum CSAG Paris, Stade Francais, Excelsior Roubaix sau Red Star Olympique, Herrera începea să se pregătească pentru viaţa ce urma după agăţarea ghetelor în cui. A obţinut o diplomă în fizioterapie, având în gând să lucreze ca maseur. Pe lângă asta se mai ocupa şi cu studierea tacticii, îşi dorea să ştie totul despre sisteme sau concepte.

HELENIO HERRERA DANDO INSTRUCCIONES EN LA PIZARRA FOTO: ARCHIVO MARCA/ALFREDO

S-a ocupat la începutul carierei de antrenor de Puteaux, Stade Francais sau Real Valladolid. Aici putea să se desfăşoare, să pună în aplicare tot ceea ce învăţase. Punctul de cotitură al carierei a venit în 1949, pe când avea 39 de ani. O prelua pe Atletico Madrid şi câştiga două titluri de campion al Spaniei la rând. Schimbase mentalitatea la echipă, venise cu antrenamente care durau câte trei ore, dar construise o echipă puternică. “Ne antrenam ca nişte nebuni, munceam trei ore pe zi, dar puteam să ne demolăm adversarul când aveam meci”, îşi aducea aminte Alfonso Aparicio, unul dintre jucătorii lui Atletico Madrid din acea perioadă.

Au urmat etape scurte pe la Malaga, Deportivo La Coruna şi Sevilla, în Andaluzia petrecând patru ani. A popsit şi in Portugalia, la Os Belenenses, iar numele de Helenio Herrera devena unul respectabil în Pensinsula Iberică. Era un dictator, dar îţi aducea rezultate.

Doi ani pe banca Barcelonei şi crearea lui “Grande Inter”

Tocmai de rezultate ducea lipsă FC Barcelona, lăsată în umbră de Realul care domina atât fotbalul spaniol, cât şi cel european. Trei antrenamente pe zi, toate având o intensitate maximă. După prima sesiune, una destul de încărcată, fotbaliştii catalani au ajuns să vomite pe teren. Punea accent în primul rând pe forţă fizică, jucătorii lui trebuiau să-şi domine adversarul. Intuiţia îl ajuta mereu, dar şi faptul că reuşea să-şi motiveze elevii. Catalanilor le spunea că trebuie să joace pentru culorile ţinutului, străinilor le spunea să joace pentru salariu.

herrera barca

La finalul anilor ’50, FC Barcelona oprea hegemonia Realului pe plan intern, Helenio Herrera aducănd două titluri consecutive, la fel cum făcuse şi cu Atletico Madrid. Curând au început şi problemele, “Magul” îşi dorea ca el să fie numărul unu la echipă. A intrat în conflict cu Ladislau Kubala, una dintre vedetele catalanilor, iar momentul de cotitură a fost semifinala Cupei Campionilor din sezonul 1959-60. Realul o învingea pe Barcelona, atăt în tur, căt şi in retur, de fiecare dată cu acelaşi scor, 3-1. Herrera nu l-a folosit pe Kubala, iar fanii l-au luat la rost, atacându-l pe La Rambla, una dintre principalele artere din Barcelona.

În 1960 semna cu Inter, echipă care nu mai câştigase un titlu de şase ani. Angelo Moratti îşi dorea o echipă care să domine fotbalul, iar Herrera îşi dorea un loc unde să fie venerat. La echipă rămânea doar cine se încadra în planul “Magului”. Pentru el nu exista viaţă extrasportivă, nu existau vedete, ci doar fotbalişti care trebuiau să-l asculte fără să crâcnească. Printre primii care au simţit noul regim a fost Antonio Angelillo, cel mai bun marcator al campionatului în sezonul 1958-59, cu 33 de goluri.

herrera inter

La un an de la venirea pe banca nerazzurrilor, Helenio Herrera îl transfera pe Luis Suarez de la FC Barcelona, acesta devenind cel mai scump fotbalist al momentului. Se contura echipa pe care o visa “Magul”, acum doar mai trebuia să vină şi cu un sistem revoluţionar. A luat “verro-ul” care se juca în Italia şi l-a modificat după propria viziune, astfel s-a născut “catenaccio-ul” sau 1-4-2-3, aşa cum apărea pe tabla neagră a antrenorului. Rezultatele nu au întârziat să apară, Inter-ul câştigă de trei ori campionatul, de două ori Cupa Campionilor Europeni (1964 şi 1965) şi de două ori Cupa Intercontinentală. În Milan se născuse “Grande Inter”.

Herrera în vizită la Bucureşti de două ori

Dinamo Bucureşti câştigase trei titluri la rând şi era pe val, mai ales că aveau şi o garnitură puternică. Fraţii Nunweiller, Ion Pârcălab, Constantin Frăţilă sau Cornel Popa făceau legea în întrecerea internă, iar în 1963, dinamoviştii reuşiseră să marcheze patru goluri, în dublă manşă, Realului lui Di Stefano sau Puskas. E adevărat că spaniolii au reuşit dublu, dar elevii lui Traian Ionescu ştiau că doar prin astfel de meciuri puteau creşte.

herrera romania

După vizita Realului, în toamna lui 1964 venea Interul lui Helenio Herrera. Dinamo trecuse lejer de maltezii de la Sliema Wanderers. De echipă se ocupa Angelo Niculescu şi toată lumea abia aştepta să-i vadă la lucru pe campionii Europei, Inter câştigase prima Cupa a Campionilor Europeni cu doar câteva luni înaintea primei confruntări cu Dinamo. A fost un adevărat măcel, elevii lui Helenio Herrera au intrat pe teren doar cu gândul să-şi zdrobească adversarii, campioana României pierzănd cu 6-0. Returul nu a mai contat, Interul învingând şi de această dată, însă doar cu 1-0.

Cu ocazia meciului de la Bucureşti, Ioan Chirilă a reuşit să schimbre câteva vorbe cu “Magul”, acestea regăsindu-se în cartea “Zile şi nopţi pe stadion”. Fiind întrebat câte ore acordă pe zi antrenoratului, Herrera a răspuns scurt, “Douăzeci şi cinci”, continuând apoi cu o explicaţie: “Altfel nu se poate. Te ajung alţii din urmă. Trebuie să faci totul. Să fii pe gazon. Să citeşti tot ce este nou în lume. Iar în rest să te frămânţi. Tot timpul. Altfel eşti…libero. Dar nu ca Picchi, care e cel mai ocupat om din echipa mea.”

Un an mai târziu, cele două echipe se reîntâlnesc. Interul câştigase încă o Cupă a Campionilor, în timp ce Dinamo bifa al patrulea titlu. Pe 1 decembrie 1965, pe Stadionul “23 August”, s-a jucat meciul tur. Frăţilă şi Haidu marcau câte un gol şi Dinamo obţinea una din marile victorii europene, însă reuşita lui Peiro îi făcea pe campionii Italiei să fie favoriţi în manşa retur. Interul suferise a doua înfrângere a sezonului, după ce pierduseră în campionat cu 2-0 în faţa Romei. În meciul retur, dinamoviştii au jucat prudent, dar cinicul Herrera avea aşii în mână şi obţinea calificarea după o victorie cu 2-0. La finalul meciului, Pârcălab este remarcatul “Magului”, acesta poreclindu-l “Săgeata Carpaţilor”.

Finalul carierei

În 1968 pleacă de la Inter, însă se va întoarce la echipă pentru un mandat scurt în sezonul 1973-74, după ce o antrenase timp ce cinci ani pe AS Roma, alături de care va câştiga Cupa Italiei. Pe final de carieră mai semnează condica la Rimini şi FC Barcelona, însă fără succes. Sistemul său fusese înlocuit, în anii ’70 la modă era “fotbalul total”.

herrera

În 2017, UEFA l-a desemnat într-un top al celor mai buni antrenori din istoria fotbalului european. Helenio Herrera făcuse carieră într-o vreme în care aproape nimeni nu era interesată de antrenori, toţi vorbeau de Realul lui Di Stefano, Ungaria lui Puskas sau Barcelona lui Kubala.

El a fost primul care a dus meseria de antrenor în lumina reflectoarelor. Pentru toţi, Interul anilor ’60 a însemnat de fapt Interul lui Herrera.

17 trofee a cucerit Herrera în cariera sa de antrenor

908 meciuri are în palmaresul de tehnician Herrera, dintre care doar 241 de înfrângeri