1 decembrie, între viață și moarte. Mari sportivi români, medaliați olimpici „legați” pe vecie de Ziua Națională a României

Ziua Națională a României, 1 decembrie, este un prilej de bucurie, dar și de amintiri pentru toți cai care simt românește, pentru toți cei care mai cred că a fi patriot în era globalizării este o virtute, nu o rușine anacronică.

1 decembrie, între viață și moarte. Marii sportivi români Ghiță Licu și Aurel Vernescu, medaliați olimpici, „legați” pe vecie de Ziua Națională a României

Sportul nostru are repere de performanță legate de data de 1 decembrie, Ziua Națională a României. De la bucurie la tristețe… Unii vin pe lume, alții pleacă în altă lume în fiecare zi. Reperele de care aminteam, de mare performanță, sunt doi mari sportivi legați indestructibil, pe vecie, de Ziua Națională a României, 1 decembrie. Handbalistul Ghiță Licu și canotorul Aurel Vernescu.

Pe 1 decembrie 1945, se năștea în satul Fierbinți, celebrul Las Fierbinți de azi, județul Ialomița, Ghiță Licu. Pe scurt, foarte pe scurt, ca să dăm cuvântul altor giganți ai handbalului românesc, care au jucat alături de el, Ghiță Licu a început handbalul la „Tânărul Dinamovist”, la începutul anilor ’60.

Sub îndrumarea marelui antrenor Oprea Vlase, a devenit liderul lui Dinamo și om de bază, pe postul de pivot, al echipei naționalei care, în acele, vremuri, anii ’70, domina handbalul mondial.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

După retragerea din activitatea competițională, Ghiță Licu a antrenat pe Dinamo din 1981 până în 1993, când a plecat în Germania, să pregătească echipa din Magdeburg.

Ghiță Licu este… pentru că a fost, este și va fi mereu, chiar dacă fizic nu mai este printre noi… deci este tatăl lui Robert Licu, mare handbalist la rândul său, care a marcat 1.054 de goluri pentru echipa națională, cu care se clasează pe locul 2, după Vasile Stîngă (1.414 goluri), în clasamentul all-time al golgheterilor României.

S-ar putea scrie zeci de pagini despre Ghiță Licu, dar nimeni nu l-a cunoscut mai bine decât coechipierii și… adversarii lui de pe terenul de handbal. Haideți să-i „ascultăm”…

Ștefan Birtalan: „Ghiţă Licu a fost cel mai bun apărător pe care l-a avut România”

• „Am fost aceeași generație, eu fiind născut cu vreo patru luni înainte. Ghiță Licu a fost un tip luptător care practic nu a făcut decât să-și rupă oasele pe terenul de handbal, lucru care nu se mai întâmplă astăzi” – Cristian Gațu
• „Îmi aduc aminte că în 1974, la finala cu RDG, ne-a strîns pe toţi în jurul său şi ne-a spus: «Mă băieţi, hai să punem şi noi osul în apărare, că în atac are cine să o dea în poartă!»” – Cristian Gațu
• „Ghiţă Licu a fost cel mai bun apărător pe care l-a avut România. Trecea mingea, nu mai trecea omul” – Ștefan Birtalan
• „Ghiţă Licu, împreună cu Roland Gunesch şi cu Werner Stochl, erau apărători prin excelenţă. Aveai siguranţă în defensivă. Ghiţă Licu se apăra central şi nu se dădea niciodată la o parte. Ei nu se vedeau în meci, că nu dădeau goluri, dar făceau rost de mingi pentru ceilalţi” – Radu Voina
• „Ca om era foarte închis, puțin vorbăreț, îl poreclisem «Omul pădurii», dar o persoană calculată. În schimb, când intra pe teren, era un om care reușea să mobilizeze întreaga echipă, mai ales în apărare, când îl vedeai că aleargă pe toată suprafața semicercului” – Dan Marin, fost coleg de cameră la echipa națională și finul lui Ghiță Licu
• „Nu treceai ușor de el, în apărare era tatăl nostru. Nu prea puteai să faci fițe când te duceai pe partea lui. A fost un handbalist colosal, cu o dispoziție imensă pentru efort” – Dan Marin
• 198 de meciuri, în care a înscris 328 de goluri, a jucat Ghiță Licu în echipa națională a României
• 2 titluri mondiale (1970 şi 1974) are în palmares Ghiță Licu
• 2 medalii olimpice (1972 – bronz, la Munchen și 1976 – argint, la Montreal) a câștigat Ghiță Licu

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Reversul medaliei: „Amiralul” Aurel Vernescu a plecat într-o dată de 1 decembrie…

Reversul medaliei este Aurel „Bebe” Vernescu, supranumit „Amiralul Flotilei de Aur a României” din anii ’60. Predecesorul următorului „Amiral”, gigantul Ivan Patzaichin. Care ne-a întristat cu numai 3 luni în urmă, pe 5 septembrie, când a trecut ultima apă din viața sa, râul Styx, granița dintre lumea noastră și cea de dincolo de noi…

Născut pe 23 ianuarie 1939, la București, Aurel Vernescu a cochetat cu atletismul și schiul, după care s-a urcat în kaiac la vârsta de 13 ani. Coincidență, tot la „Tânărul Dinamovist”, la fel ca și Ghiță Licu.

A vâslit pentru Dinamo până în 1972 (cu o pauză de 2 ani, 1960-1962 la Olimpia București), câștigând nu mai puțin de 42 de titluri de campion național. Primul, la doar 15 ani, în proba de K-1.500 m.

Aurel Vernescu a fost portdrapelul României la 3 ediții ale Jocurilor Olimpice, onoare unică în istoria sportului nostru

Aurel Vernescu a participat la 4 ediții ale Jocurilor Olimpice: 1960 (Roma, Italia), 1964 (Tokyo, Japonia), 1968 (Ciudat de Mexico, Mexic) și 1972 (Munchen, Germania de Vest pe atunci). A cucerit medaliile de argint, în 1972, la K4 – 1.000m și bronz, în 1964, la K1 – 500 m și K4 – 1.000 m.

Conform presei din vremea respectivă, doar ghinionul l-a împiedicat pe Aurel Vernescu să câștige și medalia de aur la Jocurile Olimpice. În 1964, în finala de K1 – 500 m, pe o vreme cețoasă, a intrat în… balize în timp ce-și… supraveghea un rival, pe danezul Erik Rosendahl Hansen… Care n-a prins podiumul…

Aurel Vernescu este singurul sportiv român care a avut cinstea să fie portdrapelul delegației române la 3 ediții ale Jocurilor Olimpice, în 1964 (Roma), în 1968 (Ciudat de Mexico) și în 1972 (Munchen).

În 1972 și-a încheiat prodigioasa carieră „pe apă” și a devenit, logic, antrenor de kaiac. Până la nivelul federației de specialitate. A murit fulgerător, în 1 decembrie 2008, răpus de un infarct…

• „Aurel Vernescu a fost unul dintre cei mai mari caiacisti ai României, multiplu campion național, balcanic, european și mondial. I-a lipsit doar titlul de campion olimpic, deși a fost multiplu medaliat și la Jocurile Olimpice. Aurel Vernescu este pentru caiacul românesc ceea ce reprezintă Ivan Patzaichin pentru canoe” – Ion Iliescu, fost președinte al României
• 30 de medalii a câștigat Aurel Vernescu la marile competiții mondiale (4 Jocuri Olimpice, 4 Campionate Mondiale și 5 Campionate Europene): 13 de aur, 14 de argint și 3 de bronz