Ziua Regalității, 10 mai, mai „găzduiește” și alte momente importante din istoria României. Care, din păcate, au ajuns să fie foarte puțin cunoscute în ziua de azi. A fi patriot, ați cunoaște istoria neamului și a țării a ajuns desuet, „nu e, man, deloc cool, gen, dacă mă-nțelegi, ie!”. FANATIK îți oferă cealaltă alternativă, cea normală, de bun român…
Ziua Regalității, 10 mai, a fost ziua națională a României până când au preluat puterea comuniștii, în 1947. Care au șters, pur și simplu, „Ziua Regelui”, cum i se spunea datei de 10 mai, trecut la index de puterea populară drept „dușman al poporului”. Una dintre nenumăratele exagerări ideologice, stupide, ale acelor vremuri.
Comuniștii n-au fost primii care au interzis celebrarea zilei de 10 mai, le-au luat-o înainte nemții, în 1917, când, în timpul Primului Război Mondial, au ocupat vremelnic România. Și au dat „Verboten!” Zilei Regelui…
Dacă ne întoarcem în timp, ziua de 10 mai a devenit specială pentru români din 1866, când, în acea dată, sosea la București, capitala Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești (România, ca denumire statală, nu exista încă) prințul german Carol de Hohenzollern Sigmaringen. După ce sosise în țară, la Turnu Severin, cu vaporul, pe 8 mai.
Era domnitorul ales de plebiscitul din aprilie 1866, după lovitura de stat din februarie 1866, care l-a înlăturat și l-a trimis în exil pe domnitorul Unirii, Alexandru Ioan Cuza. Alegere puternic susținută de Franța și Prusia, în mare opoziție cu Turcia și Rusia, motivele fiind evidente.
Începea astfel cea mai lungă domnie din istoria țării, o domnie de 48 de ani, care va aduce noul nume, România (din 1 iulie 1866) și independența (în 1877) Principatelor Unite ale Modovei și Țării Românești. Și perioada în care data de 10 mai se fixa în conștiința românilor drept Ziua Națională și Ziua Dinastiei.
Domnia lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen a cunoscut un moment de importanță covârșitoare pentru noi în 1877, când, la 10 mai, a proclamat solemn independența țării față de Imperiul Otoman, votată cu o zi înainte (de unde și decizia regimului comunist de a considera această dată Ziua Independenței, pentru a nu avea nicio legătură cu mult hulita regalitate) de cele două camere ale parlamentului, Camera Deputaților și Senat.
În războiul ruso-turc din 1877-1878, când a fost obținută independența de facto pe câmpurile de bătălie, cu arma în mână, principele Carol a fost efectiv la comanda trupelor române. Iar la Congresul de la Berlin, din 13 iunie-13 iulie 1878, a fost consfințită „oficial” de puterile vremii independența absolută a Principatelor Unite față de Imperiul Otoman.
Proclamarea independenței pe 10 mai 1877 este argumentul principal pentru care mulți istorici susțin că Ziua Națională a României ar trebui să fie pe 10 mai, nu pe 1 decembrie, ziua desăvârșirii României Mari în 1918 prin unirea cu Transilvania.
Oricum ar fi, ziua de 10 mai este una dintre cele mai importante din istoria noastră națională. Pentru că, după evenimentele petrecute la această dată și amintite anterior, pe 14 martie 1881, cele două camere ale Parlamentului României au proclamat „Înălțarea principatelor române la gradul de Regat și a hotărât ziua de 10 mai, care era Ziua Independenței, să fie cea în care să se facă Încoronarea Principelui Carol ca Rege al României”, conform romaniaregala.ro.
Și astfel s-a realizat „triumviratul” evenimentelor care marchează decisiv data de 10 mai în calendarul istoric al României. De-abia în aprilie 2015, parlamentul a catadicsit, între legi pentru stabilirea pensiilor speciale și schimbarea parcului auto, să decreteze ziua de 10 Mai zi de sărbătoare națională…