100 de ani de la Constituția din 1923. România, în topul democrațiilor europene ale acelor vremuri. “Acum, ne aflăm exact la polul opus”

La 28 martie 1923, a fost promulgată, prin decret regal, Constituția României Mari, care fusese votată de Parlament, cu doar două zile înainte. A fost considerată una dintre cele mai avansate Constituții democratice din Europa acestor vremuri. Cum am reușit acest… fenomen noi, românii, care erau principalele puncte ale Constituției, în ce a constat strădania liderului liberal Ion I.C Brătianu, în ciuda opoziției lui Iuliu Maniu și chiar felul în care unii au protestat inclusiv cu trompeta în Parlament, iată una dintre cele mai importante pagini ale istoriei noastre, rememorată de profesorul Ioan Scurtu.

Istoricul Ioan Scurtu: „După Marea Unire, o nouă Constituție era vitală. Regele Ferdinand l-a luat ca principal colaborator pe Ion I.C Brătianu, președintele Partidului Liberal”

Marea Unire de la 1918, regalitatea și Constituția de la 1866 sunt pilonii care au stat la baza promulgării actului de la 28 martie 1923. Istoricul Ioan Scurtu a explicat, încă din start, modul în care Marea Unire de la 1 decembrie 1918 a influențat apariția Constituției din 1923: „Nevoia de o nouă Constituție era vitală. Cea veche data din anul 1866, iar între timp, România își cucerise independența, în 1877, iar patru ani mai târziu s-a proclamat Regat”.

„În anul 1923, exista deja un curent democratic foarte puternic, generat de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, când, atât Sfatul Țării din Basarabia, cât și Adunarea Națională din Transilvania au adoptat unele puncte, pe baza cărora să se dezvolte Statul Național Unitar Român. Aceste puncte trebuiau stipulate în Constituția României reîntregite”, a precizat Ioan Scurtu, în exclusivitate pentru FANATIK.

Referitor la faptul că respectiva Constituție a fost considerată drept una dintre cele mai avansate din Europa, profesorul Ioan Scurtu ne-a declarat: „Nu a fost o surpriză, deoarece și Constituția din 1866 a fost una dintre cele mai avansate din Europa acelor vremuri, comparabilă cu Constituția belgiană, care era considerată cea mai dezvoltată de pe continent”.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

„Regele Ferdinand l-a luat ca principal colaborator pe Ion I.C Brătianu, președintele Partidului Național Liberal, pe care, în ianuarie 1922, l-a numit în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri. Unul dintre punctele programate ale acestui Guvern era adoptarea noii Constituții. Din respectivul punct de vedere, Constituția din 1923 este opera Partidului Național Liberal, condus de Ion I.C Brătianu, pentru că restul partidelor fie s-au abținut, fie s-au manifestat împotriva ei”, a punctat interlocutorul nostru.

Opoziția fermă a cuplului Iuliu Maniu & Ion Mihalache și trompeta lui Sever Dan, care a tulburat Parlamentul

Totuși, Brătianu a avut parte, de o opoziție pe măsură, care s-a manifestat în fel și chip. „În primul rând, Partidul Național, condus de Iuliu Maniu și Partidul Țărănesc, prezidat de Ion Mihalache, nu au participat la dezbaterea proiectului Constituției, ci doar la câteva ședințe, având obiectivul de a împiedica desfășurarea discuțiilor, prin diferite acte, cum ar fi tropăitul, bătutul din palme și fluierăturile”, a amintit interlocutorul nostru.

Povestea capătă deja un aer demn de „Scrisoarea pierdută” a lui I.L Caragiale, iar istoricul Ioan Scurtu ne-a oferit încă un amănunt de culoare: „Partidele rivale au adus inclusiv goarne, cu care cântau pentru ca vorbitorii de la tribună să nu fie auziți. Spre exemplu, la una dintre ședințe, Sever Dan, secretarul Partidului Național, a cântat la trompetă, în timp ce liberalii vorbeau la tribună. Cu toate acestea, liberalii s-au manifestat solidar, disciplinat, fără să ia în seamă aceste manifestări, astfel că au discutat fiecare articol și ulterior Constituția, în ansamblul său”.

„Ca atare, documentul este rodul Partidului Național Liberal și al liderului său, Ion I.C Brătianu. Obiecțiile celorlalți nu se întemeiau pe ceva foarte clar din textul Constituției. Ca și în cazul încoronării de la Alba Iulia, din 1922, cele două partide, Național și Țărănesc, conduse de cei doi lideri, Iuliu Maniu, respectiv Ion Mihalache, nu doreau ca asemenea acte istorice să fie legate de numele unui partid cu care se aflau în opoziție și nici de numele lui Ion I.C Brătianu”, a continuat Ioan Scurtu.

Digisport.ro

Se pregătește ”nota de plată”! Ce riscă Ronald Araujo, după gesturile făcute la adresa lui Istvan Kovacs

Practic, Maniu și Mihalache au încercat să împiedice adoptarea Constituției, cerând Regelui demiterea Executivului, organizarea de noi alegeri și constituirea unui Guvern de uniune națională, care să adopte Constituția. „Altfel spus, aceste partide doreau să fie părtașe la elaborarea și la fondarea legii fundamentale a României. Însă, Brătianu avea convingerea fermă că trecuseră mulți ani de la Unire și că era firesc ca România să aibă o Constituție nouă”, a punctat partenerul nostru de dialog.

Dreptul la proprietate și votul secret, obligatoriu pentru bărbați, principalele modificări

Să vedem, însă, care au fost principalele modificări adoptate de actul la care facem referire. O modificare importantă a Constituției se petrecuse în anul 1917, atunci când a fost schimbată partea care se referea la dreptul de vot și la proprietate. Mai exact, am aflat că, în vechea Constituție, proprietatea era declarată sacră și inviolabilă, iar ultima modificare prevedea posibilitatea exproprierii terenurilor arabile care depășeau suprafața de 100 de hectare, pentru cauze de utilitate socială și națională, în speță pentru împroprietărirea țăranilor.

Sistemul electoral a suferit modificări esențiale, asupra cărora interlocutorul nostru a insistat: „În privința alegerilor, se trecea de la votul din cele trei colegii electorale, bazate pe criterii de avere, la votul universal, egal, direct, secret și obligatoriu, pentru toți bărbații, cu vârste de peste 21 de ani. Documentul emis și promulgat în 1923 a preluat prevederea modificării referitoare la votul obligatoriu, de la Constituția din 1917”.

„Pe baza acesteia, în 1918, s-a decretat votul universal, direct, secret și obligatoriu. Pe baza votului universal, s-au desfășurat trei alegeri parlamentare până la Constituția din 1923, mai exact în 1919, 1920 și 1922. Așadar, Constituția a confirmat realitatea deja existentă”, a precizat Ioan Scurtu.

Referitor la celebrul principiu „Regele domnește, nu guvernează”, istoricul a menționat că „acesta fusese redactat încă din 1866, când România nu avea rege, ci domnitor. Se preciza că niciun act al Domnului, ulterior al Regelui, nu are valoare decât dacă este contrasemnat de un ministru care, prin această măsură, devine răspunzător pentru respectivul document. Apoi, acest principiu a fost redactat atât în Constituția din 1923, cât și în cea din 1938”.

România, stat unitar cu 30% din populație alcătuită din etnici

Practic, Constituția de la 1923 confirma noile realități survenite după 1866,  Marea Unire de la 1918, șirul de reforme ulterioare și asigura puternica dezvoltare a României din perioada interbelică. „Este foarte important că se menționa faptul că România este Stat Național Unitar”, a subliniat intervievatul nostru.

„Existau mai multe articole care se refereau la drepturile cetățenilor români, indiferent de originea socială, de naționalitate și de religie, spre deosebire de Constituția din 1866, care nu avea nevoie se asemenea precizări, pentru că situația țării era cu totul alta. Trebuie să spunem că aproape 30% din populația României era alcătuită din minorități naționale, cărora li s-au oferit condițiile propice dezvoltării”, a detaliat Ioan Scurtu.

Un alt aspect foarte important era acela că bogățiile subsolului erau declarate proprietatea statului, cu alte cuvinte a națiunii române, care avea posibilitatea să-l valorifice: „Pe această bază, a fost adoptată o legislație întemeiată pe concepția potrivit căreia țara trebuia să se dezvolte prin noi înșine și s-a trecut la exploatarea și la punerea în valoare a bogățiilor subsolului și la construirea unei industrii, iar în unele ramuri, precum industria petrolului și construcția avioanelor, care se produceau la Brașov, România deținea prioritatea, la nivel internațional”.

„Acum, ne aflăm exact la polul opus, deoarece, din Constituția din 1991 articolul respectiv a fost eliminat, iar după aderarea la UE, s-a stabilit că legislația europeană are prioritate. Acest lucru demonstrează că România nu se mai poate dezvolta prin noi înșine. Eu am comparat cei 22 de ani ai perioadei interbelice cu cei 33 de ani care au trecut de la Revoluția din decembrie 1989, iar datele statistice ne oferă realitatea…”, a încheiat istoricul Ioan Scurtu.