109 ani de la începutul Primului Război Mondial. Propaganda, secretul Marii Uniri? „Nu mă tem de suferința groaznică!”

La 28 iulie se împlinesc 109 ani de la începutul Primului Război Mondial. După perioada de neutralitate, urmată de înfrângerile catastrofale suferite pe front (Turtucaia, Flămânda, etc.), propaganda românească a avut un rol extrem de important, deși uitat, în privința refacerii moralului trupelor și a schimbării situației, până în momentul înfăptuirii Marii Uniri. „Îmi iubesc Patria, Neamul, Regele”, un fragment din „Crezul soldatului român”, a devenit portativul în care s-au exprimat intelectualii țării, de la Octavian Goga la George Enescu și de la Ionel Brătianu la Constantin Nottara.

„Crezul soldatului român”, răspândit la ordinul lui Ion I. C. Brătianu: „Sunt un brav Ostaş Român. Nu mă tem de suferinţa cea mai grozavă. Îmi iubesc Patria, Neamul, Regele!”

„Crezul soldatului român”, răspândit la ordinul lui Ion I. C. Brătianu, acțiunile lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, ale controversatului Mihail Sadoveanu și ale lui Ion Minulescu, articolele dure apărute în ziarul „Adevărul”, care demascau bătăile aplicate soldaților de către ofițeri, curajul unor intelectuali activi și nu pasivi, precum George Enescu și Constantin I. Nottara, ce susțineau spectacole pentru răniți chiar în apropiere de linia întâi, au însemnat enorm pentru revigorarea moralului trupelor, înaintea victoriilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, care au întors soarta României în Primul Război Mondial.

Până la momentele istorice la care am făcut referire, cu armata aproape distrusă, cu mai bine de trei sferturi din teritoriu ocupat, cu Moldova plină de refugiaţi şi bântuită de tifos, ţara era cuprinsă de deznădejde. După retragerea Guvernului în Moldova, primul ministru, Ionel I. C. Brătianu, care până atunci se împotrivise stilului ultra-ofensiv propus de mareşalul Averescu, a înţeles dimensiunea dezastrului.

Publicaţiile din Iași, precum „Ecoul Moldovei”, „Evenimentul” şi „Opinia”, publicaseră o serie de ştiri şi de reportaje, care cuprindeau informații legate de lipsa produselor de bază, precum săpunul, şi de penuria de alimente.

Digi24.ro

Misterul crimelor din Bulgaria: trei bărbați găsiți morți nu mâncaseră de câteva zile, arată autopsiile. Pe ce piste merg anchetatorii

Digisport.ro

Impact instant! Al doilea nume mare care se ridică împotriva lui Donald Trump, în doar 24 de ore

Potrivit lucrării „Istoria României în date”, scrisă de Dinu C. Giurescu și apărută la Editura Enciclopedică, informaţiile privind numărul uriaș de morți și de răniți atât pe front, cât și în urma epidemiei de tifos exantematic, duseseră la o stare de demoralizare generală.  Imediat, Ionel I.C. Brătianu a reevaluat tactica privind propaganda pentru refacerea moralului și contracararea defetismului, care a fost îndreptată în primul rând asupra armatei și în primul rând către soldatul-țăran, cel mai afectat de mizeria tranșeelor, de epidemia de tifos exantematic, de dorul de casă și de rănile și spectrul morții din linia întâi.

În acest sens,potrivit lui Giurescu, un efect deosebit l-a avut manifestul „Crezul soldatului român”, scris de soldatul Petre Florea, multiplicat la ordinul lui Brătianu şi difuzat în rândul trupelor române, pe care îl reproducem exact: „Sunt un brav Ostaş Român. Nu mă tem de nimic, nu mă tem nici de duşmanul cel mai aprig, nici de suferinţa cea mai grozavă, nici de moarte nu mă tem. VOI ÎNVINGE!… Îmi iubesc Patria, Neamul, Regele. Mă supun legilor şi sunt gata să ajut Patria apărând-o; sunt gata în orice clipă a-mi jertfi viaţa pentru ea… SUNT ÎNVINGĂTOR!”.

Soldații bătuți de ofițeri, un rău dezastruos pentru înarmarea națională

Imediat după apariția „Crezului” și după o discuţie între Brătianu şi mareșalul Alexandru Averescu, în Instrucțiunile generale referitoare la organizarea armatei, emise de Marele Cartier General, s-a menţionat: „Instrucțiunea morală a soldatului prezintă o mare importanță. Sentimentele cele mai înalte trebuiesc dezvoltate la el. I se va vorbi despre Patrie, i se va descrie în linii mari Istoria României, i se vor arăta pericolele și durerile unei servitudini politice, i se va face să zărească viitorul mai bun, când, prin curajul și tenacitatea sa, va fi participant la crearea României Mari”.

Până în acel moment nu se dăduse o atenție prea mare pregătirii psihologice pentru luptă, mai ales că presa din anii neutralității, cum este cazul ziarului „Adevărul”, publicase, încă din 1913, articole despre bătăile aplicate soldaţilor de către ofițeri, incidentele continuând în pofida faptului că erau considerate „un rău dezastruos pentru înarmarea noastră națională”.

Odată fiind “schimbat macazul”, a fost folosit de autorităţile politice şi militare un întreg arsenal mediatic, menit să ridice moralul soldaţilor și al ofițerilor de grad inferior, mulți mobilizați în grabă, cu doar câteva luni înainte. Se organizau citări prin ordine de zi pe unitate sau pe întreaga armată, ordine generale ale şefului Marelui Cartier General, ale comandanţilor sau proclamaţii ale Regelui Ferdinand, conferinţe susţinute de ofiţeri superiori, de preoţi militari şi mai ales de ostaşi întorşi din prizonierat.

Octavian Goga, un jurnalist puternic cât două divizii

Potrivit volumului „Propaganda în război”, scris de Călin Hentea și apărut la Editura Cetatea de Scaun, tuturor acestor acțiuni li s-a adăugat un val de publicații periodice, broşuri și de cărţi semnate de către ofiţeri, dar la care au contribuit substanţial scriitori precum Octavian Goga, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Ion Minulescu, Ion Agârbiceanu şi Radu D. Rosetti.

Printre publicaţiile cele mai importante s-a numărat primul cotidian militar românesc de informaţie, reportaj şi comentariu, intitulat „România” (editat de Marele Cartier General în perioada 2 februarie 1917 – 20 martie 1918, avându-i pe locotenentul în rezervă Mihail Sadoveanu drept director şi pe Octavian Goga, redactor-şef, şi care s-a bucurat de distribuirea gratuită către soldați a jumătate din tirajul de 30.000 de exemplare.

Despre articolele lui Octavian Goga, „Spre biruință”, „Către țăranii soldați”, „Talpa țării” şi „Ne învață Mărășeștii”, viitorul mareșal Constantin Prezan  a spus: „Au efectul a două divizii”. Iată și motivul: „Nu suntem înfrânți. Ne-am cheltuit, dar nu ne-am istovit. Puterea n-a secat încă și credința rămâne în picioare”, scria Goga. În perioada februarie 1917 – martie 1918, au fost trimise pe front 5.097.949 de exemplare din ziarul “România”, până când apariția sa a fost suspendată de guvernul Marghiloman la presiunea germanilor, în cadrul negocierilor de pace.

În același spirit, dar cu o mai puțin celebră și talentată echipă redacțională, a fost editată și gazeta „În Carpaţi”, iniţiată de mareșalul Alexandru Averescu şi destinată militarilor din subordinea sa, dar apariția sa a încetat după doar câteva numere. Alte publicații de război au fost „Revista tranșeelor” și „România Mare”, editată la Kiev, în perioada 1917-1918, de Corpul voluntarilor români din Austro-Ungaria, la care au colaborat atât Mihail Sadoveanu, cât și Octavian Goga.

George Enescu şi Constantin Nottara, spectacole pentru răniţi

Propaganda a funcţionat şi la nivel artistic, prin organizarea de concerte, dansuri, piese de teatru şi prin proiecţia unor filme cu rol de stimulent patriotic. Mari artişti, precum George Enescu, Constantin Nottara, Elena Zamora sau Constantin Tănase, au pus umărul în acest sens. Spre exemplu, la 12 ianuarie 1917 a avut loc un concert memorabil susţinut de George Enescu, compozitorul interpretând „Rapsodia română” în fața răniților din spitalul militar din Dorohoi.

De asemenea, Constantin Nottara a prezentat la Iaşi piesa „Sărmanul artist”, iar colonelul Radu Rosetti a organizat cu mult succes momente de dansuri și cântece populare, cu acompaniament la fluier sau vioară, și cu participarea întregului efectiv.

Așa cum ați avut ocazia de a citi în mai multe rânduri în FANATIK, una dintre susţinătoarele acestei propagande a fost, fără îndoială, Regina Maria, cea care pur şi simplu ţipase în faţa generalilor „luptaţi, domnilor, luptaţi!” şi ale cărei vizite în spitale au devenit celebre, deşi nu puteau consola decât o mică parte dintre cei suferinzi.

Un factor decisiv în redobândirea încrederii în victorie sau cel puțin într-o luptă de la egal la egal cu germanii l-a constituit sosirea masivă a armamentului din Franța și a instructorilor din Misiunea militară franceză, condusă de generalul Henri Berthelot, al cărui ajutor a fost, de asemenea, rodul persuasiunii Majestății Sale Regina Maria. De asemenea, un alt efect pozitiv al prezenței ofițerilor francezi în cadrul regimentelor românești s-a dovedit a fi ameliorarea considerabilă a comportamentelor ofițerilor români față de soldații-țărani, în sensul diminuării bătăilor și atitudinilor dispreţuitoare.

Regele Ferdinand: „Aţi câştigat dreptul de a stăpâni pământul pentru care aţi luptat!”

Regele Ferdinand a contribuit substanțial la eroismul cu care au luptat românii în luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz, prin două decizii politice fundamentale privind reforma agrară și cea electorală. Discursul Suveranului a rămas în analele oratoriei politice românești și merită citat în integralitate.

„Vouă, fiilor de țărani, care ați apărat cu brațul vostru pământul unde v-ați născut, unde ați crescut, Vă spun eu, regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a izbânzii, care vă asigură fiecăruia recunoștința neamului nostru întreg, ați câștigat totodată dreptul de a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-ați luptat. Eu, regele vostru, voi fi întâiul a da pildă. Vi se va da și o largă participare la trebile statului”, promitea Regele, în Proclamaţia din 23 martie – 5 aprilie 1917.

Toate aceste reacții, fie ele motivaționale, oratorice, dar mai ales politice, au reprezentat efectul propagandei duse de intelectualii români într-un moment de răscruce. Într-o epocă a „noului” discutabil este obligatoriu ca anumite „detalii”, precum patriotismul, să fie bine puse la punct. Dacă Pamfil Șeicaru scria despre Nicolae Iorga că „era unul dintre rarii agitatori de mase care putea să exalte opinia publică”, atunci este firesc să înțelegem, dincolo de tonul discursurilor sau de inițiativele artistice amintite mai sus, că asemenea concursuri de împrejurări nu capătă o nuanță „patriotardă” bombastică, ci una Națională.

Și pentru a înțelege mai bine pericolele existente la vremea respectivă, vom încheia cu un alt exemplu de propagandă, de data aceasta purtând marca… germană, care îi îndemna pe soldații români să dezerteze. În zilele noastre, retorica respectivă poate părea amuzantă, dar substratul este cinic:

„Să nu vă fie teamă de pedeapsă după războiu de oarece guvernul de astăzi n’are să mai existe, ci un guvern care vă va apăra. Deci grăbiți-vă a veni cu toții înainte de a fi prea târziu! Patrulele noastre fiind înștiințate nu vor trage asupra voastră. Soldați germani cari văvroesc binele”.