Azi. 11 noiembrie 2024. La 43 de de ani distanță de la ultimul meci al echipei din preliminariile CM 1982, tricolorii pregătesc meciurile cu Kosovo și Cipru din Liga Națiunilor. O clasare pe primul loc ne-ar putea oferi o șansă în plus la tragerea la sorți pentru CM 2026, programată pe 13 decembrie, la Nyon.
Legătura dintre 11 noiembrie 1981 și 11 noiembrie 2024, din punct de vedere al echipei naționale, este una singură. Mircea Lucescu! La vremea când toți componenții actualei naționale nu erau nici măcar la stadiul de proiect, Il Luce debuta pe banca primei reprezentative. Ca antrenor. Ca jucător strânsese 70 selecții, 21 ca și căpitan al echipei. Căpitan al naționalei care a jucat la CM 1970 în Mexic.
Contextul în care Mircea Lucescu a preluat naționala, la 36 de ani și trei luni, trebuie țintuit în istorie. Nea Mircea era jucător-antrenor la Corvinul. Plecase din București în vara anului 1977. După 14 ani la Dinamo, minus doi (1965-1967) în care a fost împrumutat la Știința București.
Familia Lucescu a decis să plece la Hunedoara traumatizată de urmările cutremurului din martie 1977. La Corvinul, Lucescu a trăit poate cea mai frumoasă perioadă a activității lui de antrenor. Mână liberă, echipă tânără. Putea construi departe de orice presiune.
La finalul anului 1981, naționala României trăia dezamăgirea unei noi ratări a calificării la Mondiale. O campanie începută bine, cu trei puncte în 1980: 1-1 în Norvegia și 2-1 cu Anglia, la București. Prima victorie din istorie a României contra britanicilor.
Nici 1981 n-a început rău. 0-0 pe Wembley cu Anglia, în primăvară. Apoi înfrângere cu Ungaria, 0-1, la ei, și victorie, 1-0, acasă, cu Norvegia. Espana 1982 părea aproape. Toamna a venit însă cu două șocuri. 0-0 acasă un Ungaria, dar mai ales 1-2, la București, cu Elveția. Un meci pierdut, după ce Ilie Balaci deschisese scorul în minutul 56. Șansele de calificare au fost considerabil distruse după golurile lui Zappa și Luthi.
După meciul cu Ungaria, în locul lui Valentin Stănescu a fost (re)adus Ștefan Kovacs. O încercare disperată de a salva calificarea. Doar că Piști n-a salvat corabia, ci mai rău, a scufundat-o. Eșecul dureros de acasă cu Elveția a tăiat practice aripile tricolorilor.
În fața ultimului meci, cu Elveția, din deplasare, Biroul Federal l-a propus pe Mircea Lucescu antrenor al naționalei. Pentru un meci. De probă. Propunerea i-a aparținut chiar lui Ștefan Kovacs, cel care îl aprecia mult pe Lucescu. Nea Piști a fost unul dintre mentorii lui Lucescu. Un alt mentor a fost Viorel Mateianu.
Lucescu a fost aprobat selecționer interimar pe 20 octombrie, când CNEFS a aprobat cererea Biroului Federal. Mircea Rădulescu a primit rolul de secund. Cuplul Lucescu – Rădulescu urma să asigure banca naționalei la meciul cu Elveția din 11 noiembrie 1981.
Cum a reacționat Mircea Lucescu când a ajuns, în premieră, principal la echipa națională? “Cu emoție și foarte multă circumspecție. M-am gândit că sunt considerat – vorba vine – un specialist în probleme elvețiene. Am debutat ca international, în 1966, cu Elveția, la București, scor 4-2. Am fost umilit la Zuricu, în 1967, scor 1-7. M-am accidentat, părăsind terenul, după 45 de minute, în 1968 și am trăit, poate cea mai frumoasă noapte din viața mea de fotbalist, în 1969, la Lausaunne”, a spus Lucescu, conform mărturiilor din cartea scrisă de regretatul Ioan Chirilă.
Deși oficial era numit doar pentru un meci, Lucescu gândea deja în perspectivă. România mai avea o șansă de calificare. Dacă în meciul Ungaria – Norvegia oaspeții smulgeau un punct, calificarea se juca la Berna. Și Il Luce avea de gând să mizeze pe tot ce era mai bun și mai experimentat în fotbalul românesc. De la Dobrin și Iordănescu, la Sameș, Tudorel Stoica, Dudu Georgescu ori Vasile Iordache.
În cazul în care Ungaria învingea, ultimul meci din grupă nu mai avea nicio miză. Lucescu a anunțat că, în acest scenariu, vrea să construiască o nouă națională, fapt care le-a zâmbit federalilor. România bifase deja mai bine de zece ani fără nicio calificare, desi avusese fotbaliști de calibru.
Ungaria a bătut Norvegia cu 4-1 și a mers la Mondiale, alături de Anglia. Drept pentru care, varianta a doua din planul lui Lucescu a devenit realitate. Față de meciul precedent, în lotul României, au apărut mulți jucători noi. Au dispărut Cristian, Negrilă, Sameș, Ion Munteanu, Tudor Stoica, Țălnar, Dudu Georgescu. Au apărut, în premieră, Rednic, Andone, Gino Iogulescu, Nelu Stănescu, Gabor. Klein mai jucase câteva minute într-un amical cu Bulgaria. Boloni a fost readus la națională după un an și jumătate. Dumitru Moraru nu mai apărase poarta României din 1977, de la acel 4-6 contra Iugoslaviei. Meci cu mult cântec.
La vremea respectivă, Mircea Lucescu încă juca. Peste câteva zile după ce a fost confirmat selecționer, Il Luce a evoluat pentru Corvinul, într-un meci cu U Cluj, din fosta Divizie A. Ba chiar a și marcat. Federalii nu prea înghițeau varianta asta. Însă Lucescu a fost de neclintit. “Am fost angajat ca antrenor al echipei naționale pentru 90 de minute, la Berna. Nu mă pot opri din jucat, cu una cu două. Un jucător care nu joacă e la pensie. Costumul și cravata sunt pentru birouri”, a explicat Lucescu.
Meciul de la Berna, de pe 11 noiembrie 1981, a fost un egal. 0-0. Timpul a demonstrat că egalul s-a transformat într-o victorie. România a jucat curajos în Elveția, cu mulți jucători noi. Echipa a arătat astfel: Moraru – Rednic, Iorgulescu, Ștefănescu, Stănescu – Țicleanu (82 Andone), Augustin, Balaci, Klein – Gabor, Mircea Sandu (90 Boloni).
Cu doar o lună înainte, tot contra Elveției, tricolorii au jucat în formula: Cristian – Negrilă, Sameș, Ștefănescu, Ion Munteanu – Țicleanu (54 Augustin), T. Stoica, Balaci, Iordănescu – Țălnar, Dudu Georgescu.
Așadar, trei titulari păstrați. Și o idee de reconstrucție considerată nebunească. Biroul Federal nu vedea cu ochi buni nici faptul că Lucescu încă evolua la Corvinul, dar nici că Nea Mircea a adus atât de mulți fotbaliști noi la națională, de la Hunedoara. Cumva paradoxal. În octombrie 1981, România cucerise bronzul la Mondialul de tineret din Australia. Cu Rednic, Andone și Gabor în echipă. Cârcoteala era cârcoteală și acum patru decenii.
Criticile asupra lui Lucescu au apărut imediat. Mai ales că, la patru zile după ce a remizat la Berna, Lucescu a jucat pentru Corvinul. În campionat, cu Sportul Studențesc. Naționala s-a întors în țară pe 12 noiembrie, Il Luce a umplut Dacia lui cu fotbaliștii hunedoreni și a gonit acasă. Pare greu de crezut, dar Mircea Lucescu era un șofer vitezoman. Tăia serpentinele pe Dealul Negru cu precizia unui chirurg obligat să opereze la Urgențe.
În sezonul 1980-1981, Corvinul era nou-promovată. A terminat sezonul pe locul șase. Apoi, în 1981-1982, a pornit în trombă. Când Il Luce a fost numit selecționer, echipa era pe locul trei în Divizia A. La bătaie cu Universitatea Craiova, Dinamo și Steaua.
Tacit, după egalul de la Berna, Federația l-a confirmat pe Lucescu selecționer pentru campania de calificare la EURO 1984. După Berna, în cronica din Sportul, intitulată „Un rezultat promițător pentru fotbalul nostru”, ziaristul Marius Popescu scria: „Trebuie să recunoaștem că echipa «inventată» de antrenorul Mircea Lucescu în ultima clipă a depășit așteptările, mai ales în ceea ce privește angajamentul și – subliniem – omogenitatea în joc”.
Sigur, ultima parte a afirmației e hazardată. Dar cu Rednic, Andone, Gabor și Klein, Lucescu a adus ceva din spiritul nebun al Hunedoarei.
Pe 8 ianuarie 1982 a fost tragerea la sorți a grupelor de calificare. România a nimerit cu Italia, Cehoslovacia, Suedia și Cipru. Cea mai grea grupă posibilă. Nimeni nu-i putea cere calificarea lui Mircea Lucescu! Pe care totuși a obținut-o!
Ce a adus Lucescu, exclusiv, în plus, la națională acum 43 de ani? Studiul video! La vremea respectivă mijloacele erau reduse. Majoritatea antrenorilor foloseau înregistrările TVR. Se făcea doar analiza propriului meci.
Il Luce a venit însă cu studiul adversarului. Fiind absolvent de ASE, Lucescu avea relații internaționale. Primea casete video, ziare și reviste de afară. Acum 43 de ani, Mircea Lucescu număra, din presă sau de pe casete, câte cornere avea, pe meci, Italia, de câte ori trăgea la poartă Cehoslovacia și tot așa. Avea fișe pentru orice fotbalist. Fotbaliștii naționalei erau nevoiți să se uite la înregistrări cu meciurile adversarilor. Explicate pe îndelete de Mircea Lucescu.
Detaliile au fost întotdeauna un punct forte al actualului selecționer. Într-o mărturie făcută lui Horia Ivanovici, prezentată în FANATIK Superliga, Il Luce a dezvăluit că acum are un birou asemenea unui inspector FBI. Fotografii pe pereți cu fotbaliștii naționalei, dar și cu cei adverși.
Mircea Lucescu a fost antrenor-jucător la Corvinul și selecționer la națională până la finalul sezonului 1981-1982. A jucat ultimul meci pe 9 iunie 1982. Dinamo – Corvinul 3-2. România deja debutase în preliminariile CE 1984: 3-1 cu Cipru. Între timp, naționala făcuse și două turnee peste Ocean. Unul în ianuarie-februarie, cu meciuri contra Honduras și Venezuala. Nerecunoscute oficial în palmaresul României.
Fanatismul și puterea de muncă ale fostului și actualului selecționer erau vizibile de atunci. Pe 22 ianuarie, Lucescu a suit în avion o națională – divizionară a României, fără fotbaliștii Craiovei și cei de la Dinamo. Dar cu Duckadam, Rednic, Gabor, Andone, Klein, Petcu, Boloni, Zare, Viorel Turcu, Gîngu.
A jucat cu Estudiandes, din Honduras, scor 2-2, apoi cu naționala honduriană, 0-0. Din America Latină, Lucescu a dat o fugă la Roma, pentru stabilirea programului grupelor EURO 1984. A traversat Oceanul înapoi și România a făcut 2-2 cu Venezuela. Goluri Rednic și Andone. La final s-a strecurat un 3-1 cu Macaraibo.
După o lună în America Latină, Lucescu a decretat: “Am câștigat câțiva jucători pentru echipa națională!” Se referea la copii furnalelor: Rednic, Andone, Gabor și Klein. Plus Gino Iorgulescu. Bonus Boloni, recâștigat.
Al doilea turneu peste Ocean a fost în luna mai. Lucescu, tot interimar, în acte. A aranjat cu un impresar brazilian, stabilit la Paris, un turneu remarcabil. Amicale cu Argentina lui Maradona (0-1), Peru (0-2) și Chile (3-2).
Mircea Lucescu a fost confirmat antrenor oficial al echipei naționalei abia la 24 iulie 1982. I s-a impus să renunțe de la Corvinul. ”Eu n-aş fi vrut să plec. Contractul l-am semnat pe plajă, la Mamaia, când duceam jucătorii echipei naţionale ca să petreacă vacanța împreună. Acolo a venit un tip de la Federaţie, cu cravată, chiar pe plajă. Era generalul Stan Mi-a zis clar: Dacă nu semnaţi acum, vă dă afară! Eram în slip cu băieții. Ei m-au rugat să semnez. Am semnat şi el a plecat. Eu nu voiam să renunț la Hunedoara. La naţională puteai să ai un insucces, dar eu îl compensam imediat cu victoriile de la Hunedoara. Nu prea am avut de ales”, a povestit antrenoul român.
La primul meci ca selecționer confirmat, Mircea Lucescu a învins Suedia, 2-0 la București, în septembrie 1982. Il Luce a calificat naționala la EURO 1984 și a plecat forțat în 1986. În istoria naționalei, el ocupă locul trei all-time, după Anghel Iordănescu și Victor Pițurcă, cu 62 de jocuri. 28 de victorii, 19 egaluri și 15 înfrângeri.
Marele său regret a fost că nu a calificat naționala la CM 1986. O calificare pe care am avut-o în buzunar. Dar care s-a pierdut după 0-1 acasă cu Irlanda de Nord, meciul în care Hagi a fost căpitan la 20 de ani. Ca o consolare, peste patru ani, România a ajuns la Mondialul din Italia. Cu Lung, Rednic, Andone, Klein, Hagi, Mateuț, Balint, Cămătaru și Lăcătuș, care jucaseră cu Lucescu la națională.
România va întâlni Kosovo (15 noiembrie) și Cipru (18 noiembrie) în ultimele meciuri din Liga Națiunilor. Mircea Lucescu a anunțat fotbaliștii pe care contează în aceste partide.
PORTARI
Florin NIȚĂ (Damac | Arabia Saudită, 28/0), Ștefan TÂRNOVANU (FCSB, 2/0), Răzvan SAVA (Udinese | Italia, 0/0);
FUNDAȘI
Andrei RAȚIU (Rayo Vallecano | Spania, 25/1), Cristian MANEA (FC Rapid 1923, 25/2), Radu DRĂGUȘIN (Tottenham | Anglia, 25/1), Adrian RUS (Pisa | Italia, 22/1), Andrei BURCĂ (Baniyas | Emiratele Arabe Unite, 35/1), Alexandru PAȘCANU (FC Rapid 1923, 0/0), Matei ILIE (CFR Cluj, 0/0), Nicușor BANCU (Universitatea Craiova, 42/2);
MIJLOCAȘI
Deian SORESCU (Gaziantep | Turcia, 20/0), Marius MARIN (Pisa | Italia, 26/0), Răzvan MARIN (Cagliari | Italia, 63/9), Nicolae STANCIU (Damac | Arabia Saudită, 78/15), Darius OLARU (FCSB, 24/0), Adrian ȘUT (FCSB, 2/0), Dennis MAN (Parma | Italia, 32/9), Valentin MIHĂILĂ (Parma | Italia, 28/5), Ianis HAGI (Rangers | Scoția, 43/5), Florinel COMAN (Al Gharafa | Qatar, 19/1), Alexandru MITRIȚĂ (Universitatea Craiova, 20/4), David MICULESCU (FCSB, 0/0);
ATACANȚI
Denis DRĂGUȘ (Trabzonspor | Turcia, 19/5), Denis ALIBEC (Farul Constanța, 40/5), Daniel BÎRLIGEA (FCSB, 2/0).
1. România 12 puncte
2. Kosovo 9 puncte
3. Cipru 3 puncte
4. Lituania 0 puncte