Fotbal intern

13 ani fără Hîldan. Relatări şi povestiri despre “Unicul Căpitan”! Ar fi avut 37 de ani

Anul 2000. Octombrie. Dinamo tocmai ce cîştigase titlul după opt ani de suferinţă cu o echipă construită atent de Cornel Dinu şi de Cornel Ţălnar şi se pregătea pentru al doilea triumf...
05.10.2013 | 15:23
13 ani fara Hildan Relatari si povestiri despre Unicul Capitan Ar fi avut 37 de ani
ADVERTISEMENT

Anul 2000. Octombrie. Dinamo tocmai ce cîştigase titlul după opt ani de suferinţă cu o echipă construită atent de Cornel Dinu şi de Cornel Ţălnar şi se pregătea pentru al doilea triumf pe plan intern. Pauză competiţională. 5 octombrie. Frig, vreme rece, tristă. Un meci amical între Şantierul Naval Olteniţa şi Dinamo trebuia să fie doar o partidă de verificare, care să se încheie cu o victorie la scor, zîmbete şi mulţumirea că relaţiile de joc s-au închegat şi mai bine.

Minutul 74 al întîlnirii, 5-0 pentru ”cîini”. Aerul rece s-a transformat într-un un pumnal ce a lovit suflarea dinamovistă. Căpitanul Cătălin Hîldan pleacă de pe linia careului de 16 metri spre centrul terenului, face cîţiva paşi, dar genunchii i se îndoaie fără voie,  îşi duce mîinile la faţă, apoi se prăbuşeşte pe gazon. ”Faţa începuse să i se învineţească imediat ce a căzut”, povesteşte Vali Năstase.

ADVERTISEMENT

Mai înainte, îi spusese colegului Bogdan Onuţ: ”Bogdane, am ameţeli, sînt moale, mă simt rău!”. Jocul se întrerupe, iar coechipierii, adversari şi brigada de arbitri intră în panică. Medicul echipei de atunci, Mircea Lucaciu, e primul care intervine: ”Am fugit la el, imediat ce l-am văzut căzînd. Am început manevrele de resuscitare, inclusiv acupunctura. Mi-am dat seama că e grav, trebuia transportat la spital, dar în salvare nu a reacţionat la nici un stimul!”. 

Poliţia a escortat salvarea în drumul spre spital, forţele de ordine oprind şi un tren pentru ca Hîldan să ajungă repede pe mîna doctorilor. Salvarea a ajuns la spital la un sfert de oră de la producerea tragediei. Timp de o oră, medicii au încercat să-l resusciteze, dar în zadar. Colegii săi, staff-ul echipei şi conducătorii aşteptau afară, unii plîngînd în hohote, verdictul doctorilor.

ADVERTISEMENT

La ora 17:45, a fost anunţat, oficial, decesul lui Cătălin Hîldan, verdictul doctorilor fiind anevrism cerebral! Avea doar 24 de ani!

Cătălin Hîldan în duel cu Eugen Trică, în Dinamo – Steaua

www.rpressport.ro www.rpressport.ro

6 octombrie. Picăturile căzute din cer erau în inferioritate cu lacrimile scurse pe obrajii dinamoviştilor veniţi să-şi plîngă căpitanul. Tricoul cu numărul 11, un fular cu însemnele roş-albe, o minge, flori şi lumînări erau aşezate la stadionul din Ştefan cel Mare. Mii de oameni plîngeau ca nişte copii, iar tatăl căpitanului, Marin, sfîrşit de durere, urla înecat în lacrimi: ”Pleci în turneu, Cătălineeeeee!”. 

ADVERTISEMENT

Înmormîntarea a avut loc la Brăneşti, dar mama lui Cătălin Hîldan nu a avut puterea să-l privească într-un sicriu. S-a ascuns în spatele casei, sperînd într-o minune!

Avusese probleme şi înainte?

Mai mulţi colegi dar şi oameni de fotbal din acea perioadă au povestit atunci că moarte lui Hîldan putea fi prevenită! Cătălin avusese un accident similar şi la echipa naţională, cînd a leşinat din senin pe teren. Atunci, şi-a revenit repede, a transmis că se simte bine şi că e posibil să fie de vină oboseala, iar medicii echipei naţionale nu au dat mare atenţie accidentului!

ADVERTISEMENT

Cu o seară înainte a ascultat: ”Dacă moartea nu vrea bani, vrea copii şi oameni mari”

Foştii colegi ai lui Cătălin Hîldan au povestit atunci cum, cu o seară înainte, pe 4 octombrie, la o petrecere organizată cu ocazia zilei de naştere a lui Vali Năstase, Unicul Căpitan a avut o atitudine ciudată. La acea petrecere, Hîldan a cerut orchestrei să interpreteze de mai multe ori aceeaşi melodie, a Ilenei Sărăroiu: ”Dacă moartea nu vrea bani, vrea copii şi oameni mari”. După ce a ascultat aceeaşi melodie de trei ori, s-a retras de la petrecere, tăcut şi îngîndurat.

”A fost un om cum puţini am cunoscut. Singurul care l-a învins cu adevărat a fost Dumnezeu”, a spus atunci Florin Prunea, fiind una dintre reacţiile memorabile de după decesul lui Hîldan.

La început, a făcut rugby

Cătălin Hîldan a făcut sport de mic. La 8 ani a început să facă rugby la clubul Olimpia, acelaşi unde era legitimat şi fratele său, Cristi. De plăcere, Cătălin juca şi fotbal, iar unul dintre antrenori i-a remarcat calităţile şi a mers direct la Marin Hîldan: ”Du-l la fotbal că are calităţi extraordinare, le înnoadă picioarele ăstora!”. Cătălin a mers la probe în Ştefan cel Mare şi a fost luat în grupa lui Ionuţ Chirilă, alături de Cezar Dinu, Mihai Tararache sau Florentin Petre.

La 18 ani, a debutat în echipa mare a lui Dinamo, într-un meci împotriva rivalei din Ghencea. După doar trei meciuri, a fost împrumutat la Chindia Tîrgovişte, echipă cu care a promovat consecutiv din Divizia C, în ”B” şi apoi în prima ligă. Cornel Dinu, cel care îl monitoriza atent, l-a adus înapoi în Ştefan cel Mare. A rămas în memoria fanilor ca fiind cel mai sufletist fotbalist ce a purtat echipamentul alb-roşu. S-a bucurat ca un nebun cînd a învins Steaua şi a plîns de fericire cînd a luat eventul cu Dinamo în 1999 – 2000. În urma sa, pe 5 octombrie 2000, oamenii au vărsat lacrimi, dar nu de bucurie, ci pentru că-l pierduseră pe el, Unicul Căpitan, cel care e observator acum. Din Ceruri!

ADVERTISEMENT
Tags: