2 ani de la primul Şlem! Povestea marelui vis al Simonei Halep spusă de Vlad Roşca, trimisul special Fanatik la Roland Garros 2018. Detaliile neştiute din culisele unui succes istoric

SPECIAL FANATIK
Vlad Roşca   
în Tenis
08/06/2020, 23:00
2 ani de la primul Şlem! Povestea marelui vis al Simonei Halep spusă de Vlad Roşca, trimisul special Fanatik la Roland Garros 2018. Detaliile neştiute din culisele unui succes istoric SPECIAL FANATIK
Povestea marelui vis al Simonei Halep spusă de Vlad Roşca, trimisul special Fanatik la Roland Garros 2018. Detaliile neştiute din culisele unui succes istoric (sursă foto: hepta.ro)

FANATIK a fost alături de Simona Halep la Paris, de-a lungul celor două săptămâni de concurs la ultimele trei ediţii și vă prezintă culisele triumfului de la Roland Garros din 2018. Pe 9 iunie se împlinesc doi ani de când Simo câştiga primul ei trofeu de Mare Şlem din carieră. Vă prezentăm mai jos rândurile aşternute de trimisul FANATIK la Roland Garros, după succesul de la Paris.

SI-MO-NA! SI-MO-NA! Strigătele de pe Chatrierul francez s-au revărsat pe Arena românească cu viteza sunetului. De la cei 2.000 de conaţionali, martori oculari la victoria de la Paris, până la cei 2.000.000 care i-au privit izbânda la TV, de acasă, românii s-au descătuşat şi au dat frâu liber afecţiunii nemărginite pentru Simona Halep, campioana Roland Garros 2018, aşa cum numai în ‘94 s-a mai întâmplat, tot într-o seară fierbinte de vară… „Hagi preşedinte!” din urmă cu 24 de ani s-a transformat  în „Simona, vrei să fii soţia mea?”, într-un exerciţiu de iubire faţă de idoli, rămas intact după atâţia ani învăluiţi de himere. Doamne, cât de mult ne-a lipsit!

„Niciodată nu vei şti cât de puternic eşti până nu-ţi forţezi limitele”

„Mi-am dorit să petrec cu voi, să împart bucuria acestui trofeu alături de voi, dar nu mă aşteptam la aşa o primire! Sunt mândră că sunt româncă şi vă mulţumesc pentru toată energia pe care mi-aţi transmis-o mereu, fiind alături de mine”, a lăcrimat Simona în faţa a 20.000 de români, veniţi de mână cu copiii, bunicii, părinţii sau fraţii. Şi, odată cu ea, noi toţi.

Deşi răvăşit de consumul emoţional din ultimele zile de la Paris, am mers la Arenă direct de pe Otopeni, folosindu-mi biletul de avion şi acreditarea de Roland Garros pe post de legitimaţie pentru a intra pe gazon şi a fi, încă o dată, martor la performanţa Simonei. O performanţă uriaşă, reuşită de cea mai scundă jucătoare de top din tenisul mondial. O performanţă care a cerut multe sacrificii, pe care nu mulţi dintre noi nu doar că nu am fi în stare să le facem, ci am considera nebun pe oricine ne-ar cere să le facem.

O performanţă care a fost posibilă numai după ce Simona şi-a forţat limitele fizice şi mai ales mentale şi emoţionale până la extrem şi dincolo de ele. „Niciodată nu vei şti cât de puternic eşti până nu-ţi forţezi limitele”, spunea Simona, după cucerirea trofeului. Şi niciunul dintre noi nu realizează, cu adevărat, cât de greu este să faci ceea ce a făcut Simona, într-un an.

Cum s-a cronstruit drumul spre trofeu. Ţiriac şi Cahill, strategii Simonei

Fanatik a fost martor ocular, pe intreaga perioada a turneului, 2 saptamani, la ultimele 3 editii ale Roland Garros, dar si la succesul Simonei Halep de la Wimbledon

FANATIK a fost alături de Simona Halep la Roland Garros, de-a lungul celor două săptămâni de concurs atât în 2017, cât şi în 2018. Am urmărit-o pas cu pas, la meciuri, la antrenamente, la conferinţele de presă, alături de cei apropiaţi ei. Am încercat să privim şi să ne explicăm şi momentele dificile, nervii din teren şi reacţiile uneori seci, alteori emoţionale, la fiecare dialog cu ea. Şi abia acum am înţeles.

Odată cu descătuşarea câştigării Roland Garrosului, am înţeles câtă frustrare şi presiune, uriaşe, a purtat în acest răstimp Simona pe umerii săi, la doar cei 167 de centimetri înălţime, de la dramaticul epilog al finalei de anul trecut, la cel din urmă cu câteva zile, al intonării imnului României cu vocea tremurândă a Simonei, umezită de pârâurile de lacrimi ale miilor de români prezenţi pe arena principală de la Paris.

Simona Halep şi-a clădit drumul către încoronarea de la Roland Garros cu mare grijă. Alături şi dându-se 100% pe mâna „strategilor” Ion Ţiriac şi Darren Cahill, Simona Halep şi-a construit o adevărată cazemată la Roland Garros, de unde a ţintit tot ce i-a ieşit în calea trofeului de la Paris, chiar dacă victime colaterale i-au fost inclusiv părinţii şi cele mai apropiate cunoştinţe! Şi veţi înţelege de ce…

„Tăticul” Țiriac, omul fără acordul căruia nici vântul nu are voie să adie prin şuviţele Simonei

Pe Ion Ţiriac îl ştim cu toţii. Veşnic hâtru şi nemulţumit de prestaţia lui Halep în orice apariţie publică, fostul mare tenismen este de fapt omul care taie şi spânzură în „team Halep”, care este foarte atent la fiecare detaliu şi fără acordul căruia nici vântul nu are voie să adie prin şuviţele Simonei.

De altfel, inclusiv după finala câştigată, Ţiriac a spus că „Halep a făcut un meci modest”, iar inclusiv strategia sa de „poţi mai mult” a împins-o pe Simona dincolo de limitele sale fizice şi mentale. Iar acest factor a jucat rolul cheie în obţinerea titlului la Paris. Şi poate reprezenta cheia viitoarelor Slamuri pe care liderul mondial le ţinteşte şi de acum încolo. Pentru că, dincolo de declaraţiile acide, Ion Ţiriac este omul care are grijă de Halep ca de propriul copil.

Nu l-aţi văzut niciodată în toţi aceşti ani pe omul de afaceri gesticulând la un eveniment sportiv. Mai ales atunci când este în „concediul anual de două săptămâni de la Roland Garros”, aşa cum a spus-o singur într-un interviu pentru Telekom Sport în urmă cu două luni. Anul acesta, în loja sa de 100.000 de euro de la Paris, cea mai bună şi scumpă de pe Chatrier, Ţiriac s-a exteriorizat ca niciodată, odată cu apropierea fazelor finale. A dat indicaţii, s-a ridicat şi a învârtit pumnul în aer la punctele cheie câştigate de Simona. A ştiut că este anul ei. Şi a ţinut să-i transmită asta în momentele importante ale meciurilor de pe zgura pariziană.

Iar imaginea lui Ion Ţiriac din restaurantul VIP al jucătorilor, la o jumătate de oră după finală, dându-şi jos pălăria albă, ştergându-şi bruma de transpiraţie de pe tâmplă în timp ce afişa un zâmbet satisfăcut în colţul gurii, vorbeşte de la sine despre implicarea sa în fenomenul Halep. Implicare recunoscută de atâtea ori public de Simona, dar dovedită cu adevărat la câteva minute distanţă, când, cu trofeul în braţe, bucuroasă ca un copil ce-şi ţine jucăria preferată la piept, campioana s-a dus ţopăind către Ion Ţiriac cu cel mai larg şi mândru zâmbet afişat la Roland Garros.

Ţiriac a strâns-o de după umeri şi a sărutat-o pe tâmplă, afişând mina unui părinte împlinit, care-şi vede odrasla trăind cea mai mare realizare din viaţa sa. „Domnul Ţiriac mi-a oferit totul, din 2014, de când am vorbit pentru prima dată cu el, la Madrid. Mă antrenez la Stejarii, unde am şi teren de joc, şi sală de fitness, şi condiţii de refacere şi unde locuiesc când vin la Bucureşti. Este cel mai bun club de tenis din Europa”, spunea Simona Halep într-un interviu eveniment oferit celei mai importante reviste de profil din lume, Tennis Magazine, chiar înainte de Roland Garros.

Darren, the man! Cel mai bun prieten al Simonei

La o lună şi ceva după finala dramatică cu Ostapenko, Darren Cahill dezvăluia  într-un interviu pentru colegii de la „treizecizero.ro” că planul Simonei pentru următorul an este să câștige cele mai mari turnee din lume, turnee de Slam, și să dețină locul 1. „Trebuie să visezi departe, să visezi în culori, altfel vei ajunge să-ți trăiești viața în alb și negru”, spunea Cahill, atunci.

Au urmat locul 1 în octombrie, finala de Grand Slam de la Melbourne, la început de an, şi trofeul de la Roland Garros din urmă cu câteva zile. Iar predicţia exactă a australianului nu este deloc întâmplătoare: „Trofeul acesta este unul special şi pentru mine, ca antrenor, pentru că în cei trei ani şi jumătate alături de Simona, a trebuit să o educ, să îi ofer câteva lecţii dure, din care să înveţe, pentru a deveni mai bună. Şi a înţeles şi a fost de acord să meargă pe acest drum, unul cu mult pietriş, dar care a dus-o către adevărata performanţă”.

Dar dincolo de asta, cum a reuşit Darren să potolească acel „foc interior”, aşa cum îi place Simonei să spună, care ardea orice energie pozitivă în cele mai grele momente din jocul Simonei? Calităţile lui indiscutabile de tehnician care ştie să fie şi lider, şi motivator, şi strateg, nu ar fi reprezentat nimic în faţa furiei interioare a Simonei, a emotiviţăţii sale, dată de temperamentul ei coleric, dacă Darren nu i-ar fi dovedit că, înainte de toate, îi este cel mai bun prieten. Expresia imaginilor de la final, cu Simona căţărându-se pe lojele de pe Chatrier, pentru îmbrăţişarea atât de caldă cu Cahill, dovedesc o conexiune emoţională şi profesională între Simona şi antrenorul său aşa cum doar Rafa şi Tony Nadal o au. Contraziceţi-mă dacă aveţi alte exemple!

„Come on, Simo!”

Am avut ocazia să văd finala cu Stephens de lângă Darren Cahill. După ce, anul trecut, am văzut-o de lângă Stere Halep. Şi am înţeles ce s-a schimbat la Simona, de anul trecut până acum. Şi ce om uriaş este Darren, singurul care a reuşit să o transforme pe fiara Simona în luptătoarea Simona. Care a reuşit să îi stăvilească lui Halep focul interior, să-i strunească şi să-i canalizeze toate energiile în concentrare, luptă şi în crezul că poate învinge într-o finală de Grand Slam şi de la set pierdut şi 0-2.

În toate meciurile de la Roland Garros, Simona l-a căutat mereu cu privirea pe Cahill. Căţărată pe culmile clasamentului WTA, Simona a învăţat să fie docilă şi să aibă încredere. În ea şi în cei de lângă ea. Să se bazeze cu adevărat şi în persoanele din jurul său.

Să accepte să aibă în antrenor cel mai bun prieten. Iar ăsta este meritul exclusiv al lui Darren! Pentru că numai aşa te poţi înţelege din priviri cu el. Numai având o legătură extrem de strânsă. Fiecare gest al lui Darren are în spatele său un mesaj clar către Halep. Şi când se ridică, şi când taie aerul cu pumnul sau când spune scurt „Come on, Simo!”, imediat după ce tribuna s-a liniştit, tocmai ca ea să-l audă, Darren o face pe înţelesul Simonei.

„Trofeul acesta este unul special şi pentru mine, ca antrenor, pentru că în cei trei ani şi jumătate alături de Simona, a trebuit să o educ, să îi ofer câteva lecţii dure, din care să înveţe, pentru a deveni mai bună. Şi a înţeles şi a fost de acord să meargă pe acest drum, unul cu mult pietriş, dar care a dus-o către adevărata performanţă” – Darren Cahill

„Domnul Ţiriac mi-a oferit totul, din 2014, de când am vorbit pentru prima dată cu el, la Madrid. Mă antrenez la Stejarii, unde am şi teren de joc, şi sală de fitness, şi condiţii de refacere şi unde locuiesc când vin la Bucureşti. Este cel mai bun club de tenis din Europa” – Simona Halep

  • 3 câștigătoare de Grand Slam a eliminat Simona în drumul spre trofeu la Roland Garros: Angelique Kerber, Garbine Muguruza și Sloan Stephens
  • 121 km/h a fost viteza de lovire pe rever a Simonei Halep, cu 1 km/h mai mult decât a lui Rafa Nadal!

Cum a schimbat psihologul Alexis Castorri mentalul Simonei cu yoga și pilates

După 3 ani şi jumătate de colaborare, cu „unele certuri de care ştiţi, altele de care n-aţi aflat”, Halep a învăţat sfaturile lui Darren aşa cum un puştan învaţă prima rugăciune, pe care o recită seara la culcare. Şi le-a urmat. Iar unul dintre acestea a fost apelarea la unul dintre cei mai de succes psihologi sportivi, Alexis Castorri, care îmbină terapia cu exerciţiile mentale şi tehnicile de respiraţie din yoga.

„Sunt ca nişte antrenamente ale muşchilor minţii, care te ajută să te concentrezi mai bine, să te focusezi pe minge şi atenţia să nu-ţi fie distrasă de ceea ce se întâmplă în tribune. Sunt nişte exerciţii mentale pe care trebuie să le faci de câteva ori pe zi, durează 15-20 de minute”, dezvăluia în cartea sa Ivan Lendl, care a lucrat cu acelaşi psiholog în timpul carierei sale.

Şi pe care, de doi ani, Simona le urmează. „Fac şi yoga, şi pilates”, recunoaşte liderul mondial, care vede altfel provocările din circuit cu ajutorul lui Castorri: „Mă învaţă să mă înţeleg mai bine, să-mi controlez trăirile în momentele dificile”.

Momentele care puteau schimba totul

Iar la Roland Garros, momentele dificile nu au fost deloc puţine. În meciul de debut, Simona a pierdut 5 gameuri la rând, iar după primul set a mers la vestiare. „De obicei nu fac asta, dar am simţit nevoia să-mi dau cu apă rece pe faţă, să stau de vorbă cu mine însămi”, explica după meci. Iar la întorcerea pe arenă, nu i-a mai dat nicio şansă lui Riske.

Sau la meciul din turul 3, cu Petkovic, de pe terenul 18, sufocant la propriu şi la figurat: „Simţeam că lumea e cu mine pe teren. Mi-am pus prosopul în cap pentru a mă regăsi, pentru a-mi căuta echilibrul şi concentrarea” . Şi le-a găsit.

Sau în „sfertul” cu Kerber, de la 6-7 până spre finala cu Stephens, de la 3-6, 0-2. Sau acel game lung de 4-0 din setul 3, momentul psihologic al finalei, care a făcut-o pe Simona campioană, când americanca a dat totul pentru a reveni în meci: „La acele puncte, mi-au revenit în minte momentele cu Ostapenko de anul trecut, când am avut 3-0 în setul 2 sau 3-1 în decisiv, când am avut şansa de a face break şi am pierdut. Şi game-ul şi finala. Mi-am spus că nu se poate! Nu şi de data asta!”. Şi, de data asta, Simona a învins!

Chinul şi emoţiile părinţilor. Stere şi Tania Halep au stat la un alt hotel!

Stere şi Tania Halep au sosit la Paris odată cu Simona. Dar, deşi pare inimaginabil, au stat destul de departe de fiica lor! Pentru a o feri de emoţiile lor!! Au mers la antrenamente, la meciuri, au şi mâncat împreună uneori, dar au stat în majoritatea timpului în locuri diferite. Şi asta pentru că Simona a dorit să-şi păstreze concentrarea exclusiv pe turneu, pe ce are de făcut.

Am întrebat-o la începutul turneului, având experienţa a trei finale de Slamuri, care este cel mai important lucru pe care trebuie să îl facă un sportiv pentru a menţine nivelul de joc şi concentrare la un Grand Slam, două săptămâni la rând: „Cred că e vorba de rutină. Să faci mereu acelaşi lucru, să nu laşi nimic să-ţi distragă atenţia. Este foarte greu, dar dacă-ţi impui, ai şanse mari să te bucuri la final!”.

Performanţa la acest nivel cere sacrificii uriaşe, iar cei sacrificaţi au fost inclusiv părinţii săi. După antrenamente, Stere şi Tania Halep mergeau spre Complexul Roland Garros sau plecau în oraş, în timp ce Simona se retrăgea la hotel alături de antrenorul Darren Cahill, preparatorul fizic Teo Cercel şi fizioterapeutul Andrei Cristofor. Fiţi sinceri, câţi dintre noi am putea face asta? Şi părinţi, şi copii..

Nu s-a văzut cu Hagi şi Popescu până la finală!

Gică Hagi şi Gică Popescu au fost alături de Simona încă din joia semifinalei. Au petrecut 4 zile în Paris, alături de soţii şi de familia Halep. Pe lângă o mulţime de apropiaţi. Cu Simona, însă, nu s-au văzut până la finală! „În 2014 nu mai realizam ce se întâmplă înainte de meciul cu Şarapova, erau atât de mulţi cunoscuţi, era o petrecere continuă. A contat şi asta în înfrângerea de atunci”, își amintea Simona, care a învăţat că la acest nivel, unde granița între victorie şi eşec este uneori atât de mică, şi aerul pe care îl respiri poate face diferenţa. Iar Simona a preferat să îl respire cu echipa sa şi atât.

A făcut o singură excepţie. Şi aceea, de doar cîteva minute. La semifinale, a venit şi Dragoş Pavăl, patronul Dedeman, alături de soţie şi copii. La finalul meciului, acesta i-a cerut lui Stere Halep să facă o poză cu Simona, dacă se poate. Sportiva a primit cererea prin sms de la mama sa, s-a conformat, dar numai după aproape două ore de la finalul meciului şi-a făcut apariţia, perioadă în care şi-a încheiat refacerea completă. Şi numai pentru câteva minute. Pentru un zâmbet, o strângere de mână şi o poză cu familia unuia dintre sponsorii importanţi ai săi.

După care s-a retras în cazemata sa. Din care a ieşit abia după două săptămâni, cu trofeul în braţe şi întrebând jurnaliştii cu ochi umezi, imediat după sosirea la vestiare, un singur lucru: „Unde-s mama şi tata?”

Pentru că performanţa cere sacrificii.

Mulţumim, Simona!

„Până la acest Roland Garros, Simona venea de două ori la fileu în timpul unui meci: la început, să salute arbitrul și la final, să salute adversara” – Ion Țiriac

  • 3 este numărul de jucătoare din istoria tenisului care au cucerit un Grand Slam după ce pierduseră 3 finale înainte: Chris Evert (1974), Jana Novotna (1998) și Simona Halep (2018)
Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles