Sut multe nume mari de jucători care nu au câştigat niciodată trofeul Champions Legue, dar FANATIK.RO vă prezintă 20 de astfel de nume şi vă face, totodată şi cum arăta cel mai bun unsprezece, plus rezervele, din rândul acestora. Cu adevărat numărul starurilor care nu au trăit în cariera lor acest moment este mare şi numele care figurează pe listă sunt dintre cele mai reprezentative.
La polul opus se află şi situaţii în care jucători care niciodată nu au ajuns la nivelul celor care nu au trăit această bucurie au avut parte de această uriaşă satisfacţie şi încă nu o singură dată, cele mai bune exemple fiind un Dani Carvajal sau un Nacho, de la Real Madrid, care au câştigat ultimele trei ediţii de Champions League.
O parte dintre aceşti 20 de jucători s-au aflat faţă în faţă cu destinul, cu trofeul privind la ei de pe masă în finale, dar niciodată ajungând în mâinile lor. Ce frustrare trebuie să fii trăit legendarul portar al lui Juventus, Gianluigi Buffon, care numai în ultimii trei ani a văzut îndeaproape cum arată trofeul Champions League, poate l-a şi atins, dar nici în 2015, la finala cu Barcelona, nici în 2017, la cea cu Real Madrid, nu a apucat să bea şampanie din el.
Un alt nume imens, încununat şi cu Balonul de Aur în cariera sa, brazilianul Ronaldo, a agăţat ghetele în cui fără a fi trecut în CV câştigarea celei mai preţioase cupe europene. Nici cu Barcelona, nici cu Inter, nici cu Real Madrid acest lucru nu s-a întâmplat, deşi toate aceste cluburi au câştigat de mai multe ori trofeul, dar nu când Il Fenomeno se afla la ei.
Marele Diego Armando Maradona nu are în cariera sa trofeul cel mai preţios la nivel de cluburi. La Barcelona a stat foarte puţin, datorită problemelor de caracter, iar la Napoli nu avea cum să reuşească totuşi mai mult decât o Cupa UEFA, pentru că el şi cu brazilianul Careca nu puteau aduce în doi Cupa Campionilor pe San Paolo.
Câştigător al Balonului de Aur în 2006 a fost şi fundaşul Fabio Cannavaro, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Gigi Buffon, cu care a împărţit şi bune şi rele şi înainte, la Parma. Cannavaro recunoştea că are un singur vis neîmplinit ca fotbalist, faptul că nu a câştigat Champions League, el spunând că nu poţi fotbalist până nu ridici acel trofeu deasupra capului. Nu a reuşit să o facă nici la Juventus, nici la Real Madrid.
Fabio a exagerat întrucâtva, pentru că mai degrabă nimic nu e mai valoros pentru sun sportiv decât să devină campion mondial, ceea ce el a reuşit în 2006. Un alt nume imens care pur şi simplu ar juca până la câştigarea o dată a Champions League este nonconformistul suedez Zlatan Ibrahimovic. Acesta a jucat la nume mari din Europa, Ajax, Juventus, Inter, AC Milan, FC Barcelona, Manchester United sau PSG, însă nu s-a lipit de trofeu.
Nici celebrul Il Codino, Roberto Baggio, nu s-a bucurat de această performanţă. Şi Baggio s-a plimbat pe la toate cluburile mari din Italia (ambele din Milano, Juventus, Fiorentina) dar fără succes. Poate dacă ar fi plecat la un moment dat să joace în Spania, la Real Madrid sau în Anglia, la Manchester United, cluburi care l-au vrut foarte mult, ar fi avut o şansă în plus.
Şi legenda Romei, Francesco Totti, face parte din categoria vrăjitorilor balonului rotund care nu a trăit bucuria succesului în Champions League. Însă are scuza că a fost unul dintre cei mai fideli mari jucători din istoria fotbalului, care nu a îmbrăcat toată cariera decât tricoul Romei, motiv şi pentru care este considerat legenda clubului din capitala Italiei.
Cehul Pavel Nedved intră şi el în categoria celor care nu au Champions League în vitrina cu trofee, deşi a jucat la cel mai puternic club din Italia, Juventus. Mijlocaşul cu plămâni de oţel, capabil să alerge neîntrerupt şi două meciuri, este acum în stafful administrativ al torinezilor şi a declarat de curând că ar fi fericit ca evenimentul să se producă şi acum.
Olandezul Ruud van Nistelrooy a fost o maşină de făcut goluri. Mai ales cât a jucat pe Old Trafford, la Manchester United, a fost idolatrizat de tribune, pentru că marca aproape meci de meci. van Nistelrooy nu a avut şansa însă de a face parte din acel United care a câştigat cel mai preţios trofeu european la nivel de cluburi, acesta fiind marele său regret.
Un alt olandez de mare valoare, Dennis Bergkamp, nu a trăit nici el această bucurie. La Inter a câştigat o Cupa UEFA, iar la Arsenal, deşi a jucat mulţi ani şi a fost unul dintre oamenii cheie ai lui Arsene Wenger, tunarii nu au ajuns niciodată atât de sus încât să intre în galeria echipelor care au măcar odată trofeul Champions League în palmares.
Campion mondial cu Franţa în 1998 fundaşul Laurent Blanc a cunoscut multe momente frumoase în carieră la echipele la care a jucat (FC Barcelona, Inter, Marseille şi Manchester United), dar în afară de Cupa Cupelor cu catalanii nu mai are nici un trofeu european la nivel de cluburi. Blanc spune că nu a renunţat la acest vis şi speră să îl realizeze ca antrenor, dar în cei trei ani petrecuţi pe banca lui PSG a colecţionat doar 11 trofee la nivel naţional.
Lista este mult mai lungă şi pe ea se regăsesc alte nume binecunoscute, precum Patrick Vieira, Robert Pires, Phillip Cocu, Hernan Crespo, Michael Ballack, Cesc Fabregas, Lothar Matthaus, Gabriel Batistuta, George Weah, cu toţi fotbalişti care la valoarea şi la rezultatele lor ar fi meritat cu prisosinţă să trăiască măcar o dată magia de a bea şampanie direct din trofeul acordat celei mai bune echipe de club de pe continent.
Să încercăm să alcătuim cel mai bun unsprezece din rândul celor 20 de jucători mai sus enunţaţi. Rezultă o echipă extrem de puternică, aproape imposibil de învins, cu foarte multe staruri ale fotbalului mondial. O echipă care ar impune respect în orice moment şi care ar umple la refuz tribunele pe orice stadion din lume în orice moment.
În poartă, fără discuţie, Gigi Buffon. Puţin mai greu cu apărarea, pentru că avem doi fundaşi centrali excepţionali, Laurent Blanc şi Fabio Cannavaro, dar nu avem deloc laterali. Trebuie improvizat şi mers pe un sistem foarte ofensiv, cu trei apărători, patru mijlocaşi şi trei atacanţi. În aceste condiţii germanul Michael Ballack sau olandezul Cocu şi chiar francezul Vieira pot fi traşi lângă Blanc şi Cannavaro. La mijloc îl avem pe Nedved la închidere, pe Maradona la creaţie şi pe benzi pe Bergkamp şi pe Totti. Atacul expoloziv ar fi Roberto Baggio – Ronaldo – Ibrahimovic.
Deci, recapitulând unsprezecele de bază ar fi Buffon – Blanc, Cannavaro, Ballack (Vieira, Cocu) – Bergkamp, Nedved, Maradona, Totti – Baggio, Ronaldo, Ibrahimovic. Rezerve nu avem decât jucători de câmp: doi dintre cei posibili apărători (Ballack, Vieira, Cocu), Fabregas, Matthaus, Pires, van Nistelrooy, Crespo, Batistuta şi Weah. Cu un asemenea mijloc ofensiv şi cu trei atacanţi dinamită şanse mici să mai conteze cine ar fi în linia defensivă de trei.