S-au scurs nu mai puțin de 201 ani de la moartea lui Tudor Vladimirescu. Acesta a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești, de la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821, al pandurilor și domn al Țării Românești.
Tudor Vladimirescu a intrat în capitală pentru susținerea unui proces de moșie în fața Divanului. Atunci avea să afle de hotărârea Eteriei de a porni mișcarea de eliberare a Greciei.
A înțeles destul de repede totul și a considerat că este momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă. Se știe că acesta ar fi avut unele discuții cu reprezentanții Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca pandurii lui să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre.
A semnat o înțelegere cu Comitetul de oblăduire prin care urma să ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Doar că, întregul conținut prea revoluționar al „Proclamației de la Padeș“ i-a speriat pe boieri, care au trimis corpuri de oaste pentru a-l opri.
Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a fost unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaștere națională a României. Aceasta a avut cauze naționale, economice și sociale și, deși a fost în cele din urmă înfrântă, a adus în atenția cancelariilor marilor puteri europene situația din Principatele Dunărene și a determinat Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote.
De remarcat că după ce a intrat în București, în fruntea „adunării poporului“, Vladimirescu a fost primit cu entuziasm de către masele populare. Avea să preia, în primăvara anului 1821, conducerea țării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“.
Speriați de ceea ce putea să se întâmple, conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Golești la 21 mai, Tudor Vladimirescu a fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriștilor.
Mai exact, Tudor Vladimirescu a fost capturat de oamenii lui Ipsilanti iar, o săptămână mai târziu, conducătorul pandurilor a fost tăiat cu săbiile după ce inițial fusese torturat. Trupul său a fost aruncat în cele din urmă într-o fântână.
Executarea lui Tudor Vladimirescu a făcut ca „Adunarea norodului” să se dezorganizeze încet, dar sigur. Mai trebuie spus doar că destrămarea armatei pandurilor nu s-a petrecut imediat, aceștia luptând separat sau în alianță cu eteriștii cu otomanii până spre sfârșitul lunii iunie
Despre ultimele zile trăite de Tudor Vladimirescu se știe că au fost unele crunte. Dus la Târgovişte şi închis în vechea Mitropolie, acesta avea să fie luat în primire de Vasile Caravia, poreclit „monstrul de la Galaţi”.
Caravia l-a torturat zile în șir pe Tudor Vladimirescu pentru a afla unde îşi ţine ascunsă averea. Nu a reușit însă să scoată nimic de la conducătorul Revoluției. În dimineaţa zilei de 27 mai 1821, Vasile Caravia l-a împușcat de două ori și i-a aruncat trupul într-o fântână.
„Tudor a fost închis în temniţa mitropoliei, iar cunoscutul criminal Caravia a fost însărcinat să-i ia interogatoriul. Acest scelerat a supus pe Tudor la tot felul de chinuri, numai pentru a afla unde a ascuns banii, căci credea că are sume mari de bani pentru cumpărarea de arme şi muniţie pentru panduri, iar descoperirea lor interesa pe toţi, mai mult decât acţiunile lui Tudor.
Vladimirescu a suportat totul cu o tărie neobişnuită, răspunzând că nu are nimic şi că el a venit acolo pentru ca, unindu-se cu eteriştii, să lupte împreună împotriva turcilor. În cele din urmă, după două zile de cele mai crunte chinuri, l-a anunţat pe Tudor că-l trimit la divan şi, legându-l, au ieşit noaptea afară din oraş.
Apropiindu-se de râul Dâmboviţa, Caravia l-a împuşcat cu pistolul, apoi l-au tăiat, i-au tăiat capul, iar trupul i l-au aruncat în râu, după unii autori într-o fântână părăsită. Astfel a fost curmată, prin trădare, viaţa lui Tudor”, avea să descrie întreaga scenă memorialistul rus Ivan Liprandi.