Sport

21 de ani fără Unicul Căpitan Cătălin Hîldan. Deian Sorescu și Cosmin Matei au depus o coroană din partea lui Dinamo la cimitirul din Brănești. Video exclusiv

În urmă cu 21 de ani Cătălin Hîldan se sfârșea pe stadionul din Oltenița. Deian Sorescu și Cosmin Matei au depus o coroană din partea lui Dinamo la cimitirul din Brănești.
05.10.2021 | 14:38
21 de ani fara Unicul Capitan Catalin Hildan Deian Sorescu si Cosmin Matei au depus o coroana din partea lui Dinamo la cimitirul din Branesti Video exclusiv
21 de ani fără Unicul Căpitan Cătălin Hâldan. Deian Sorescu și Cosmin Matei au depus o coroană din partea lui Dinamo la cimitirul din Brănești. Video exclusiv
ADVERTISEMENT

21 de ani fără Cătălin Hîldan Sună hâd, sună patetic, sună „lemnos”, sună a jurnalism „ieftin”, dar sună cumplit de adevărat. Implacabil. Inexorabil. Neînduplecat. „Unicul Căpitan” a plecat. Și nu se mai întoarce…

21 de ani fără Unicul Căpitan Cătălin Hîldan. Deian Sorescu și Cosmin Matei au depus o coroană din partea lui Dinamo la cimitirul din Brănești

S-au vărsat lacrimi, sincere, la fiecare comemorare a cumplitei nedreptăți divine săvârșite pe 5 octombrie 2000 pe un teren de fotbal din Oltenița. Se varsă zilnic de atunci încoace într-o casă din Brănești. Casa în care trăiesc… și retrăiesc nenorocirea din 5 octombrie 2000 mama și tatăl lui Cătălin. Cătălin cel mare…

ADVERTISEMENT

…Cătălin cel mic, nepotul, fiul fratelui Cristi, duce mai departe visul și pasiunea lui Cătălin cel mare, unchiul. A dat lovitura de începere a meciului ca un „nou început”, scuzați pleonasmul, Dinamo-UTA, primul cu Mircea Rednic al V-lea pe banca tehnică. 2-2 nedrept, cauzat de ratări moldovene epocale și… Miculescu! David Miculescu. În minutul 90+6… Se zice că de-asta este frumos fotbalul. „Câinii”, cu mic, cu mare zic că nu…

VEZI VIDEO: 

Tristețile lui Cristi Hîldan… până la amintirile cu fratele Cătălin Hîldan…

Cristi Hîldan era trist după meciul cu UTA. Nu numai din cauza rezultatului. 2-2 după 2-0, superioritate numerică din minutul 8, ratare cu poarta goală, bară în minutul 90+3, egalare suferită la ultima fază a meciului… Dinamo de azi…

ADVERTISEMENT

Cristi Hîldan era trist după meciul cu UTA nu numai din cauză unui bodiguard care nu i-a mai lăsat, pe el și pe Cătălin cel mic să se-ntoarcă la tribuna I după ce s-au dus la cabine să-și schimbe cu ceva mai gros tricourile negre cu umbra lui Cătălin cel mare pe ele, în care salutaseră dezamăgitor de puținii spectatori (în special pentru primul meci al revenirii cu/lui Rednic)… Degeaba i-au arătat tricourile… Degeaba i-au arătat cărțile de identitate… Degeaba… Proștii au mintea odihnită…

Cristi Hîldan era trist după meciul cu UTA u numai din cauză că fiul său a avut o vară de coșmar din cauza unor probleme de sănătate care l-au ținut pe tușă mai bine de două luni, după debutul la seniori (2 aprilie, Dinamo II – Concordia Chiajna II 5-0 în Liga a III-a) și primele minute la prima echipă (27 martie, cu Dinamo Kiev, în „meciul salvării” organizat de Mircea Lucescu). Acum Cătălin cel mic (impropriu spus la cei 192 de centimetri înălțime… la 18 ani…) și-a revenit, este OK, și-a reluat antrenamentele și a întrat la joc în meciurile echipei secunde, în Liga a III-a…

ADVERTISEMENT

Cristi Hîldan era trist după meciul cu UTA nu numai din cauză că timpul nu-l iartă, cum nu iartă pe nimeni, nici pe tata, nea Marin, ajuns de povara fizică a celor 75 de ani și măcinat de dorul după Cătălin al lui… nu mai amintim de mama Victoria… care a aprins câte o lumânare în camera lui Cătălin al ei în fiecare din cele 7.670 de zile trecute din 5 octombrie 2000…

Cristi Hîldan era trist după meciul cu UTA mai ales pentru că în fiecare an data de 5 octombrie i se urcă pe umeri și-l cocârjează… Povara amintirii este grea… Povara amintirilor din copilăria lor marcată de un nea Marin sever din dorința de a face din ei Oameni, marcată de pasiunea lor pentru fotbal și rugby, marcată de bucuria de a face sport la un club mare, cum era Dinamo…

ADVERTISEMENT

Marin Hîldan: „M-au întrebat unii dacă mai sufăr după Cătălin… dacă nu mi-a trecut… Cum să-mi treacă?! Cum să-i treacă unui părinte dorul de copilul pierdut?!”

Din anul de (dis)grație 2000, data de 5 octombrie arde în candela din camera lui Cătălin, la Brănești… În fiecare 5 octombrie de atunci curtea casei din Brănești se umple de „câini”. Cei mai înfocați, cei mai sufletiști din PCH. Peluza care-i poartă numele. Peluza Cătălin Hîldan.

ADVERTISEMENT

În acest an, pentru prima dată nu vor mai fi suporteri dinamoviști la Cătălin acasă, la nea Marin acasă. Nenorocirea de coronavirus SARS–CoV-2 a cotropit și nenorocirea datei de 5 octombrie. Este mai sigur să nu se strângă oameni mulți în curtea casei din Brănești. Nea Marin are, totuși, 75 de ani…

L-am prins cu greu la telefon pe nea Marin Hîldan. Nu-i mai vine să răspundă, nu mai vrea să vorbească aproape cu nimeni… Problemele vârstei l-au pus la pat: „Tare mie- frică să nu trebuiască să merg la spital, acum, de acolo, nu mai ieși viu la vârsta mea”… Amintirea lui Cătălin îl doare, însă, mai mult decât durerea fizică a unor picioare umflate…

„M-au întrebat unii dacă mai sufăr după Cătălin… dacă nu mi-a trecut… Cum să-mi treacă?! Cum să-i treacă unui părinte dorul de copilul pierdut?! Cum să întrebi așa ceva?! Cum poate să creadă cineva că noi facem paradă… sau cum să spun?… jucăm teatru, ne prefacem că ne doare inima și acum… Ne doare! Ne doare inima în fiecare clipă! Și o să ne doară până la groapă că nu mai avem copilul nostru…”, a oftat nea Marin. Ce poți să spui unui tată care și-a pierdut fiul atât de brusc, atât de devreme, atât de absurd?

Pandemia de COVID-19 i-a împiedicat pe jucătorii lui Dinamo să aprindă fiecare câte o lumânare la crucea Unicului Căpitan. Și-au transmis regretele prin câțiva reprezentanți… reprezentativi!

În condițiile astea ticăloase ale pandemiei de COVID-19, nici jucătorii lui Dinamo nu au fost toți, ca în fiecare an, la mormântul Unicului Căpitan Cătălin Hîldan sau la nea Marin acasă… Deși… Nu-i Unicul Căpitan, nea Mircea? Unicul… Chiar dacă nu-ți vezi capul de treburi, transferuri, antrenamente, contracte, formule de joc mai judicioase, bani, moldoveni și alțe nenorociri lăsate de alții la echipă…

Deian Sorescu si Cosmin Matei la cimitirul din Branesti
Deian Sorescu și Cosmin Matei au depus o coroană din partea lui Dinamo la mormântul lui Cătălin Hîldan din cimitirul de la Brănești. Sursa foto: Octavian Cocolos/fcdinamo.ro

Căpitanul Deian Sorescu și Cosmin Matei, team managerul Sabin Ghiță, directorul de marketing Alexandru Iancu și ofițerul de presă Johnny Culina au dus simțirea întregului lot la cimitirul din Brănești, la crucea lui Cătălin Hîldan. Și o coroană…

Undeva, retras, Cristi Hîldan își plângea fratele… și se întreba, poate, unde sunt miile, zecile de mii, sutele de mii de dinamoviști de pe internet… Cuvintele sunt de prisos… Rămâne doar tristețea… Din ce în ce mai grea…

  • „Cătălin era un copil de o calitate extraordinară, unul dintre puţinii care au dus mai departe spiritul de sacrificiu al lui Dinamo în teren. A avut, din păcate, un destin tragic, ce putea fi evitat. Un băiat de suflet, un om de caracter, de pus la rană. Visul lui era să ardă până la ultima picătură de energie în fotbal. Eu l-am numit direct căpitan, după plecarea lui Ionuț Lupescu, nu l-a ales vestiarul. A luat-o ca pe o obligaţie pentru a duce echipa să câştige, nu a comentat în niciun fel. Nu avea în cap decât ideea de a câştiga, nu ştia altceva, nu cunoştea cuvântul eșec. Era un învingător înnăscut. Cătălin Hîldan face parte din panoplia de aur a lui Dinamo” – Cornel Dinu
  • 24 de ani, 8 luni și 2 zile avea Cătălin Hîldan pe 5 octombrie 2000, când a plecat într-o lume cu siguranță mai bună…