32 de ani de la căderea Zidului Berlinului: Nicolae Ceaușescu n-a înțeles că sfârșitul îi e pecetluit! Liderul României comuniste era ignorat și la Washington, și la Moscova!

9 noiembrie, 1989. „Another brick in the wall”, piesa trupei Pink Floyd care avea să devină imnul revoluțiilor europene, răsuna deja la maximum pe continent, cu excepția unui singur loc. Tencuiala de sub balconul tovarășului Nicolae Ceaușescu tremura, în continuare, sub acordurile ponosite de tipul „Trăim decenii de împliniri mărețe”, iar ultimul lider comunist european nu înțelegea, nici în ceasul al 12-lea, mesajele venite pe axa Moscova-Washington, care vesteau sfârșitul unui regim sângeros, desuet și anacronic.

„Toți istoricii sunt intrigați de un aspect: De ce Nicolae Ceaușescu nu a înțeles nimic în acel moment, în care căderea Zidului Berlinului s-a produs înaintea Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român!”, și-a început, tumultuos, declarația oferită în exclusivitate pentru FANATIK, istoricul Adrian Cioroianu.

Într-adevăr, deși schimbările din Europa de Est erau vizibile și doar posturile românești de radio și de televiziune se încăpățânau să rămână fidele unui regim sortit pieirii, căderea Zidului Berlinului nu putea fi comentată decât pe ascuns, într-o țară lihnită de foame, în care nici măcar oligarhia comunist-reformistă nu mai izbutea să se facă auzită de cuplul dictatorial Nicolae&Elena Ceaușescu.

Istoricul Adrian Cioroianu: „După venirea lui Gorbaciov la putere, Occidentul n-a mai tratat cu rușii, prin intermediul lui Ceaușescu!”

Una dintre rarele calități ale lui Nicolae Ceaușescu a fost aceea de a se înconjura, până într-un anumit moment, de colaboratori valoroși. Ion Gheorghe Maurer fusese unul dintre ei, iar șeful diplomației românești, Ștefan Andrei, a fost, probabil, cel din urmă. Totuși, abrutizat de cultul personalității, dictatorul nu mai pleca urechea la niciun sfat, făcând uitată imaginea liderului care, spre exemplu, în anul 1968, uimise Europa odată cu condamnarea invadării Cehoslovaciei de tancurile Pactului de la Varșovia.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

„În anii de final, Nicolae Ceaușescu nu mai era același din perioada sa de glorie. Vremea prolifică a politicii externe a lui Nicolae Ceaușescu s-a încheiat la începutul anilor ’80, odată ce, la conducerea SUA, a venit Ronald Reagan”.

„Din acel moment, Ronald Reagan s-a comportat total diferit față de președinții americani anteriori. În Cruciada sa împotriva comunismului, noul președinte american nu mai era impresionat de rebeliunea lui Ceaușescu, împotriva Moscovei”, a comentat Adrian Cioroianu.

Contextul istoric premergător căderii Zidului Berlinului, moment care a zguduit geopolitica mondială și a creat valuri de proteste în Europa de Est, a fost explicat de istoricul Adrian Cioroianu. El a evidențiat rolul pe care secretarul general al PCUS și președintele URSS, Mihail Gorbaciov, l-a avut în desfășurarea evenimentelor.

„În anul 1985, la vârful URSS a venit Mihail Gorbaciov. În acel moment, Occidentul avea un alt partener de dialog și nu mai trebuia să trateze cu Uniunea Sovietică prin intermediul lui Ceaușescu, cum, de multe ori, se întâmplase până atunci”, a explicat interlocutorul nostru.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Adrian Cioroianu a adăugat: „Deja, însuși Gorbaciov era mai liberal decât Ceaușescu. Cel din urmă se profila drept ultimul stalinist al Europei. Acesta este motivul pentru care, într-un fel, președintele României era total depășit de timpul său. Altfel spus, era omul unei epoci anterioare. Asta, pe de o parte, dă de înțeles că el nu a priceput semnificația căderii Zidului Berlinului”.

De altfel, Adrian Cioroianu consideră că Nicolae Ceaușescu nici măcar nu mai voia să înțeleagă realitatea politică a vremii, indiferent ce i s-ar fi spus. Dictatorul primea rapoarte de la Securitate și din partea aparatului de informații din Ministerul de Externe. Aceste structuri bine puse la punct îl informau referitor la toate răsturnările de regim din „lagărul roșu”, dar liderul de la București nu mai era dispus să accepte realitatea.

„Cu toate acestea, el n-a înțeles că se va produce un efect de domino, care nu avea cum să ocolească România. Cred că, din păcate, asta i-a pecetluit soarta lui Nicolae Ceaușescu. Gândiți-vă dacă, la Congresul al XIV-lea al PCR, Ceaușescu ar fi transmis puterea altei generații, el ar fi murit în patul său. Dar nu a înțeles acel mesaj și nu și-a dat seama că, odată căzut, Zidul Berlinului va pune capăt unei întregi epoci”, a continuat Adrian Cioroianu.

România a „plecat” cu stângul în relația cu Germania

După anul 1990, Germania unificată a redevenit una dintre marile puteri europene. Probabil, pentru că istoria alianțelor și a colaborării româno-germane de-a lungul timpului a născut o suită de polemici, majoritatea specialiștilor, de la oameni politici la istorici, au evitat să dezvolte subiectul legat de specularea de către București a relațiilor diplomatice cu Berlinul.

Este adevărat, contextul istoric al vremurilor trecute, în care România a întors spatele Germaniei în două rânduri, prima oară în preajma Primului Război Mondial și a doua oară la 23 august 1944, nu crea țării noastre o imagine care să insipre încredere…

„În relația cu Germania, România a „plecat” cu piciorul stâng. Consider că, la începutul anilor ’90, noi așteptam mai mult de la Franța, în virtutea unei tradiții culturale și istorice. Nu știu dacă Franța a înțeles acel mesaj. A existat și dezamăgirea opiniei publice franțuzești, față de Revoluția română: „A fost sau n-a fost?”… Au urmat Mineriadele…”

„Din acest punct de vedere, după căderea Zidului Berlinului și după prăbușirea sistemului comunist, trebuie să acceptăm că, prin misterele Revoluției, România a trezit semne de întrebare. În primul rând, prin morții „neexplicați” ai Revoluției! Și apoi, prin Mineriade…”, consideră Adrian Cioroianu.

El consideră că aceste fenomene ne-au pus în situația de a avea o relație cu Germania, și cu Occidentul în general, în care România era privită cu suspiciune. „Cu atât mai mult Germania nu avea nicio empatie cu regimul domnului Iliescu, proaspăt instalat la București. În RFG exista un Guvern de dreapta, iar pe măsură ce ideea unificării se accentua, reminiscențele comuniste de la București nu au găsit o cale de dialog cu noile autorități ale Germaniei unite”, a subliniat fostul ministru de externe al țării noastre.

Vizita lui Ion Iliescu la Moscova a turnat gaz pe foc în relația cu Occidentul

Dincolo de aceste aspecte, primul președinte post-revoluționar al României, Ion Iliescu, a ales să programeze prima sa vizită oficială tocmai la Moscova. Este de notorietate relația pe care Iliescu o avea cu liderul de la Kremlin, autorul programului „Perestroika”, cel care a întrupat fenomenul schimbării regimurilor totalitare în estul Europei. Cu toate acestea, Ion Iliescu visa la conceptul de „comunism cu față umană”, reiterat frecvent în mass-media de la începutul anilor ’90.

Am fost curioși să aflăm dacă vizita primului președinte român „post-ceaușist” în capitala Uniunii Sovietice a turnat gaz pe foc în relația cu Occdientul, în speță cu Germania. Răspunsul lui Adrian Cioroianu a fost ferm:

„Evident că acest eveniment a contat enorm. La fel de evident este și faptul că aceste tipuri de mesaje au fost decodificate. Indiferent dacă Iliescu a făcut-o intenționat sau nu, ori dacă n-a fost nimeni care să-l tragă de mânecă, tot prost a ieșit! Eu cred, însă, că fostul președinte a făcut-o intenționat. Iliescu și-a dat seama de semnificația vizitei la Moscova, care, evident, nu l-a ajutat în relația cu Europa democrată!”.

S-a discutat foarte mult pe seama faptului că dărâmarea Zidului Berlinului a fost rezultatul colaborării între Washington și Moscova, sau cel puțin a serviciilor secrete ale celor două super-puteri ale lumii. Aici, Adrian Cioroianu este extrem de prudent: „Din păcate, nu cunosc, în amănunt, acest „balet diplomatic”. Sigur că nu a fost, neapărat, o înțelegere, în sensul în care americanii și rușii ar fi împărțit, din nou, Europa, pe hartă. Nu la modul acesta s-au desfășurat lucrurile”.

„Ceaușescu nu a acceptat că există viață și fără el!”

Istoricul consideră că înțelegerea dintre cele două puteri mondiale a fost una subtilă, care, dincolo de situația Germaniei, a inclus, evident, și Occidentul European: „Nu cunoaștem decât fragmente din acest peisaj amplu”.

Numai că drumul pe ruta Washington-Berlin-Moscova se oprește, din nou, la București: „Pe de altă parte, știm că Nicolae Ceaușescu era informat despre tot ce se întâmpla în Europa, mai ales despre tratativele dintre Washington și Moscova. Întâlnirea din Malta, dintre președinții George Bush și Mihail Gorbaciov, precum și urmările acesteia (n.r. – restabilirea unui climat democratic, la început timidă, în Europa) îi erau cunoscute lui Ceaușescu. Însă președintele României nu a acceptat că există viață și fără el. Probabil, a fost convins că românii îl vor susține și că e de ajuns să iasă la balcon ca să-și îmbărbăteze compatrioții, fapt care s-a dovedit a fi o fantezie…”

Un fapt interesant și totodată inedit este legat de situația de pe teritoriul Germaniei, în primele ore de după căderea Zidului Berlinului. Grănicerii est-germani nu au fost, inițial, anunțați de decizia care fusese luată la nivel de stat, dar nici nu au acționat împotriva cetățenilor care asaltau Zidul, pe ambele părți… Aici, avem de a face cu una dintre gafele… istorice, care au marcat istoria.

Gafa lui Gunter Schabowski a aruncat Europa în aer

Povestea „Mauerfall-ului” sau căderea Cortinei de Fier este fascinantă inclusiv prin faptul că schimbarea s-a produs pașnic, iar fenomenul a fost pus pe seama unei greșeli de rutină a unuia dintre conducătorii Partidului Comunist din RDG, Gunter Schabowski. La 9 noiembrie 1989, în cadrul unei conferințe de presă, acesta a anunțat că noile reglementări privind modalitățile de călătorie în RFG intră în vigoare imediat…

Presa a preluat imediat informația referitoare la redeschiderea granițelor, iar cetățenii est-germani au luat cu asalt Zidul Berlinului, care separa orașul. După 28 de ani, granița simbolică dintre democrație și dictatură fusese călcată în picioare…

„Oficialul est-german care, luat prin surprindere într-o conferință de presă, a anunțat că se poate trece prin porțile existente în Zid, a dat tonul „balului”. Schabowski a fost întrebat de când se va petrece acest fenomen, și fără să-și dea seama, a spus: „Începând din această seară!”. Pentru că auziseră știrea la televizor, din gura unui alt om politic, oamenii trăiau o stare de panică. La fel s-a întâmplat și cu ceilalți comuniști nemți, aflați la conducerea RDG-ului”, a reamintit Adrian Cioroianu.

De altfel, fostul șef al diplomației de la București a explicat că, la nivelul conducerii est-germane, exista o anumită stare de criză, deoarece, ca și Ceaușescu, nici liderul RDG-ist Erich Honecker nu se înțelesese cu președintele Gorbaciov.

Interlocutorul nostru a detaliat: „Șeful statului sovietic presase la nivel internațional în favoarea unei schimbări politice, iar la Leipzig și la Berlin deja ieșise lumea în stradă. Chiar și la aniversarea celor 40 de ani de existență ai RDG oamenii îl priveau cu speranță pe Mihail Gorbaciov, mai mult decât pe proprii lor lideri. Evident, agenții STASI (n.r. – Securitatea est-germană) știau acest lucru”.

„Mauerfall-ul” a îmbunătățit viețile cetățenilor Europei

Adrian Cioroianu susține că nu neapărat căderea Zidului Berlinului este începutul decăderii sistemului comunist în Europa ci, mai degrabă, acel moment a fost rezultatul unui proces care începuse de câțiva ani.

Deși în toată Europa există și azi nostalgici care susțin contrariul, „Mauerfall-ul” a îmbunătățit viețile cetățenilor de pe tot continentul, chiar dacă, la vremea aceea, sintagme și concepte precum „UE” păreau, mai degrabă, iluzii.

„În mod clar, în România actuală, trăim, la nivel mediu, mai bine decât o făceam în anul 1989. Însă atunci trăiam mai prost, dar eram uniți. Eram, cumva, uniformizați. Partea deranjantă este că o ducem cu toții mai bine, doar că unii trăiesc și mai… bine, chiar deasupra nivelului occidental, pe când alții sunt frustrați, atunci când observă această discrepanță. Pe vremuri, ne găseam cu toții în mizerie, dar eram uniformizați”, a subliniat profesorul Cioroianu.

„Germania are nevoie de Europa, în măsura în care Europa are nevoie de Germania”

În încheiere, am dorit să aflăm de la expertul în politică externă intervievat dacă Germania a devenit, în zilele noastre, „prea” puternică în Europa, sau dacă, într-adevăr, există o nevoie imperioasă de acest pol de putere pentru statele membre UE.

Adrian Cioroianu consideră că Germania actuală este un factor de stabilitate: „În orice condiții, este puternică în Europa, dar nu mai are aceeași forță la nivel mondial. De aici rezultă și interesul nemților față de menținerea Uniunii Europene. Acest fenomen se va petrece chiar dacă noi vom fi mereu atenți la cât de puternică este Germania în interiorul UE”.

„Aceasta este preocuparea tuturor europenilor, dar, în același timp, Germania zilelor noastre știe că ea însăși nu poate fi o putere mondială, indiferent cât ar fi de puternică. Germania are nevoie de Europa, în măsura în care Europa are nevoie de Germania”,  a încheiat Adrian Cioroianu.