32 de ani de când Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni. Video

32 de ani au trecut de când Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni. Cea mai mare performanță a fotbalului românesc all time. Unică și irepetabilă în contextul actual, în care echipelor din campionatele „second-hand”, nu mai vorbim de cele din „subsolul” continentului, li se pun din ce în ce mai multe piedici „organizatorice”, prin modificările de format ale competiției, care vin peste prăpastia de valoare care se adâncește an de an. Cum a fost posibilă excepționala performanță a Stelei de acum 32 de ani? Cum a reușit o echipă din Estul comunist și sărac al Europei să triumfe în fața granzilor din bogatul Occident capitalist? Să ne întoarcem în 1986 și să ne reamintim…

Marea finală a Stelei a fost eclipsată în țară de măreața aniversare a 65 de ani de existență a Partidului Comunist Român, înființat pe 9 mai 1921. Fotbalul era unul dintre puținele debușeuri, de „supape” prin care mai „respira”, se mai bucura cât de cât omul de rând, obligat să trăiască în mari privațiuni de politica înțeleaptă a celui mai iubit fiu al poporului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, președintele țării și secretarul general al Partidului Comunist Român (urale prelungite!)… Românii îngheţau în casele neîncălzite, gazul şi energia electrică se întrerupeau după un program… aleator, nu știe nimeni când și pentru cât timp, stăteau cu orele, de fapt cu nopțile la cozi pentru tacâmuri de pui, carnea de porc sau de vită era doar o amintire în măcelării, toată lumea creștae la rudele de la țară animale ca să aibă ceva carne pe masă măcar de sărbători, pâinea, zahărul şi uleiul se dădeau pe cartelă, bolnavii mureau cu zile în farmacii şi spitale din lipsa medicamentelor, programul la unica televiziune – TVR – dura două ore pe zi, interval în care se vorbea numai despre Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Și, totuși, 32 de ani de când Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni!

Victoria Stelei nu și-a găsit loc în „Sportul”, unicul cotidian sportiv românesc de la acea vreme, decât în partea de jos a primei pagini din numărul din 9 mai (scos în 300.000 de exemplare!), chiar ziua înființării PCR (nu se făceau ediții speciale de seară, așa că rezultatul și cronica apăreau la două zile după disputarea meciului). Așa că în subsolul primei pagini un titlul mare anunţa doar că „Steaua a câştigat Cupa Campionilor Europeni”, cu trimitere la paginile a patra şi ultima, unde se găseau comentariile corespondenţilor Ioan Chirilă şi Mircea Ionescu. Celelalte ziare au scris şi ele despre performanţa Stelei, dar în articole mai mici şi doar în spaţiile unde mai rămăsese loc liber.

Parcursul Stelei în Cupa Campionilor Europeni 1985-1986

Turul 1

18.09.1985 Vejle BK (Danemarca) – Steaua 1-1 (Barnett 61 / Radu II 89)

02.10.1985 Steaua – Vejle BK 4-1 (Pițurcă 8, Bölöni 34, Balint 51, T. Stoica 74 / Simonsen 37)

Turul 2

23.10.1985 Honvéd Budapesta (Ungaria) – Steaua 1-0 (Détári 33)

06.11.1985 Steaua – Honvéd Budapesta 4-1 (Pițurcă 1, Lăcătuș 35, Bărbulescu 46, Majearu 52 pen. / Détári 64 pen.)

Sferturi de finală

05.031986 Steaua – Kuusysi Lahti (Finlanda) 0-0

19.03.1986 Kuusysi Lahti – Steaua 0-1 (Pițurcă 86)

Semifinale

02.04.1986 Anderlecht Bruxelles (Belgia) – Steaua 1-0 (Scifo 78)

16.04.1986 Steaua – Anderlecht Bruxelles 3-0 (Pițurcă 4, 71, Balint 23)

Steaua – Barcelona, 7 mai 1986, în finala Cupei Campionilor Europeni

Stadion: „Ramon Sanchez Pizjuan” (Sevilla). Spectatori: 71.269

Steaua: Helmuth Duckadam – Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Bărbulescu – Lucian Bălan (Anghel Iordănescu 73), Gavril Balint, Ladislau Bölöni, Mihail Majearu – Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă (Marin Radu II 112). Antrenor: Emeric Ienei

FC Barcelona: Urruticoechea – Gerardo, Migueli, Alexanco, Julio Alberto – Munoz, Schuster (Moratalla 84), Marcos, Pedraza – Archibald (Pichi Alonso 111), Carrasco. Antrenor: Terry Venables

Arbitru: Michel Vautrot (Franța)

Cartonașe galbene: Belodedici 21, Bölöni 33, Lăcătuș 25, Bumbescu 107 / Carrasco 21, Julio Alberto 23

Loviturile de departajare de la 11 metri: 0-0 Majearu (ratare), 0-0 Alexanko (ratare), 0-0 Boloni (ratare), 0-0 Pedraza (ratare), 1-0 Lăcătuş, 1-0 Alonso (ratare), 2-0 Balint, 2-0 Marcos (ratare).

Digisport.ro

Luptătorul suspendat pe viață pentru gestul golănesc pe care l-a făcut către fata din ring a rupt tăcerea! Mai rău a făcut

VEZI IMAGINI DE NEUITAT ÎN GALERIA FOTO!

Ce au primit jucătorii Stelei după ce au câștigat Cupa Campionilor Europeni

După 5 zile de la finală, într-un cadru solemn, Nicolae Ceaușescu decora clubul de fotbal Steaua cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I. Titularii, antrenorii Emeric Ienei şi Anghel Iordănescu și preşedintele Ion Alecsandrescu au primit Meritul Sportiv clasa I, în timp ce rezervele şi ceilalţi membrii ai staff-ului au trebuit să se „mulțumească”  doar cu Meritul Sportiv clasa a II-a. „Eroul de la Sevilla”, portarul Helmuth Duckadam nu va uita niciodată întrevedera cu Nicolae Ceauşescu: „Formula de adresare era «Să trăiţi, Tovarăşe Comandant Suprem! Servesc Patria!». Din cauza emoţiilor, când m-am apropiat de el, am ciocnit cupa cu şampanie şi i-am spus doar «Sănătate!». Puteam fi sancţionat pe linie de partid pentru asta, dar am fost lăsat în pace”.

Cât despre o recompensă financiară, căpitanul de atunci al echipei, Tudorel Stoica își amintește că „Am fost premiați cu 28.000 de lei. Am făcut un soi de consiliu administrativ și ne-am prezentat în fața lui Valentin Ceaușescu, explicându-i că ni se pare o suma destul de mică pentru această performanță. Îmi aduc aminte că dânsul a făcut demersurile necesare, iar cei de la Ministerul Apărării Naționale ne-au propus ca premiu câte o mașină ARO folosită, din parcul auto al Armatei, dar, în schimb, se va renunța la acea sumă de 28.000 de lei. Am acceptat, deoarece știam că prin vânzarea mașinii vom scoate mult mai mult. Lucru care s-a și întâmplat”.

Fotbaliști de legendă care au jucat în ediția 1985-1986 a Cupei Campionilor Europeni

Ediţia 1985-1986 a Cupei Campionilor Europeni a „beneficiat” de prezența unor fotbalişti de legendă, care au ridicat nivelul competiției la un nivel cu adevărat european. Michel Platini, Michael Laudrup, Gaetano Scirea și Antonio Cabrini jucau la Juventus Torino, Lothar Matthaus și Michael Rummenigge la Bayern München, Alain Giresse și Jean Tigana la Girondins de Bordeaux, Marco van Basten, Ronald Koeman și Frank Rijkaard făceau parte din Generația de Aur a lui Ajax Amsterdam, Paulo Futre era la FC Porto, Hans-Peter Briegel la Hellas Verona și, nu în ultimul rând, Bernd Schuster, care a jucat la FC Barcelona și în finala de la Sevilla. Nume „grele”, la fel ca și cele de pe băncile tehnice: Johan Cruyff (Ajax), Udo Lattek (Bayern), Giovanni Trapattoni (Juventus) sau adversarul din finală, Terry Venables (Barcelona).

Mituri şi adevăruri despre Cupa Campionilor din 1986

Cârcotașii, specialitatea noastră mioritică, a spus că Steaua a avut noroc cu carul. În primul rând că nu au jucat echipele din Anglia. Ediţia 1985-1986 a Cupei Campionilor Europeni era prima din cele 5 în care formațiile britanice primiseră interdicţie să joace în cupele europene după tragedia de la finala CCE din primăvara lui 1985, Juventus – Liverpool 1-0 pe stadionul Heysel din Bruxelles, Belgia, când suporterii englezi au provocat incidente soldate cu 39 de morți (32 italieni, dintre care 2 minori, 4 belgieni, 2 francezi și un nord-irlandez) și 688 de răniți.

Apoi, alt „argument” cârcotaș vehiculat pe atunci, nu noroc se numește faptul că Steaua nu a întâlnit în drumul spre finală campioanele Italiei, Germaniei şi Portugaliei? De parcă acest fapt ar trebui „reproșat” steliștilor de atunci! Să ne amintim că Bayern pierduse cu Anderlecht, eliminată de Steaua în semifinale, iar Juventus şi Porto fuseseră scoase din competiție de FC Barcelona, trimisă acasă fără trofeu de Steaua în finală.

Și s-a mai spus că, deși CCE era o competiție strict numai pentru campioanele țărilor europene, era mai uşor atunci să câştigi trofeul datorită formatului, care avea 4 „duble” eliminatorii plus finala, adică maxim 9 meciuri, comparativ cu maratonul de acum, cu tururi preliminarii, play-off, grupe și abia apoi 4 tururi finale eliminatorii, începând cu „optimile”. Iar dacă mai punem la socoteală și faptul că acum există ţări care trimit şi echipele de pe locul 4 în Liga Camionilor (Spania, Germania, Anglia și Italia), această „observație” ar cam fi adevărată…

„Fotbaliştii catalani, susţinuţi de 50 de mii de suporteri, au luptat mult, dar s-au lovit de apărarea fermă a românilor, învingători merituoşi” – EFE

„Neaşteptatul triumf al Stelei, care va fi legat întotdeauna de Duckadam, nu trebuie să fie tratat ca o curiozitate” – Reuters

„În Estul Europei s-a mai născut o stea” – Gazzetta dello Sport

„Steliștii nu se așteptau să câștige și spuneau că o să trag cu Barcelona și o să fac tot posibilul ca spaniolii să câștige. Ei credeau la acea vreme că UEFA nu o să fie de acord ca o echipă din blocul sovietic să ridice trofeul și de aici tot felul de suspiciuni. Dar am demonstrat că sunt un arbitru corect. Iar Steaua a câștigat” – Michel Vautrot, arbitrul finalei din 1986

„Sincer, cred că toată lumea s-a gândit că o să câștige Barcelona. Că nu o să aibă niciun fel de probleme, că joacă în fața unei echipe micuțe din România și că se vor rezolva lucrurile foarte rapid. Uite că nu a fost chiar așa! A fost una dintre cele mai mari surprize ale fotbalului. Românii au câștigat acel meci pe merit și asta după ce Duckadam a făcut un meci magnific” – Michel Vautrot, arbitrul finalei din 1986

„Nea Imi a insistat să execut și eu penalty. Era, însă, prea mult pentru mine. L-am rugat să mă înțeleagă că așa ceva era exclus. I-am spus să se gândească la faptul că Sevilla însemna ultimul meu meci, după care rămâneam doar antrenor. Dacă aș fi ratat, cum aș mai fi putut eu să mă uit în ovhii celor ce urmau să devină elevii mei?” – Anghel Iordănescu

47 de minute a jucat „supriza” finalei, antrenorul secund al Stelei, Anghel Iordănescu, la 36 de ani şi două zile!

13-5 a fost golaverajul Stelei în CCE 1985-1986, în 4 victorii, 2 egaluri și 2 înfrângeri, până la finala de la Sevilla

5 goluri a marcat Victor Pițurcă în ediția 1985-1986 a CCE, locul 2 în clasamentul golgheterilor, alături de Aldo Serena (Juventus Torino), Lajos Detari (Honved Budapesta) și Ismo Lius (Kuusysi Lahti). Cel mai bun marcator al competiției a fost suedezul Torbjörn Nilsson (IFK Göteborg) cu 7 goluri

2.500 de pesetas, adică în jur de 1.300 de lei (jumătate dintr-un salariu mediu în 1986), a costat biletul pentru cei aproximativ 100 de suporteri români, majoritatea ofițeri din MapN, care au completat locurile din avionul cu care s-a deplasat Steaua la Sevilla, un IL 62 cu 168 de locuri, cvadrimotor cu reacție construit în URSS

623 de reprentanți mass-media au fost acreditați la finala CCE din 1986

35.000 de dolari era prima de victorie în finala din 1986 pentru jucătorii lui FC Barcelona

30 de echipe au luat startul în Cupa Campionilor Europeni 1985-1986. 28 au jucat în primul tur, iar în al doilea au intrat în competiție și Anderlecht Bruxelles (Belgia), calificată direct prin excluderea campioanei Angliei, Everton, și câștigătoarea ediției precedente a CCE, Juventus Torino (Italia)