34 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl! A fost pusă în pericol existenţa vieţii pe tot teritoriul Europei. Cum a salvat “echipa sinucigaşă” milioane de vieţi

Pe data de 26 aprilie 1986 a avut loc cel mai grav accident nuclear din istorie. Reactorul patru al Centralei Atomice de la Cernobîl, Ucraina, a explodat, după o serie de erori a personalului care efectua un test de siguranţă. Consecinţele au fost dramatice, dar sacrificiul oamenilor după accident a împiedicat un scenariu apocaliptic, care punea în pericol existenţa vieţii în Europa.

34 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl! Lanţul erorilor

În luna aprilie a anului 1986 inginerii iau decizia să facă unele teste de siguranţă ale reactoarelor, în eventualitatea în care alimentarea cu energie electrică este întreruptă pentru o perioadă scurtă de timp. Testul de la reactorul patru trebuia să aibă loc în ziua de 25 aprilie 1986 ziua, iar funcţionarea a fost redusă la 25% din capacitate. Moscova nu a dat undă verde şi inginerii au decis să facă noaptea testul.

Aici a fost prima greşeală. Din tura de noapte face parte de obicei personalul mai neexperimentat. În noaptea de 25 spre 26 aprilie a urmat lanţul de greşeli care a provocat explozia reactorului. La ora 01:23 începe testul şi unul dintre operatori uită să reseteze aparatul care reglează capacitatea de funcţionare, iar nivelul de producere a energiei scade dramatic, la 1%.

Acoperişul de 1000 de tone al reactorului a fost aruncat în aer!

Inginerii decid ridicarea nivelul de producţie treptat. Însă, au fost îndepărtatea prea multe tije de control şi puterea creşte la doar o treime din minimul necesar continuării experimentului. Tijele sunt reintroduse simultan pentru a creşte capacitatea, însă asta determină o creştere violentă a nivelului energetic şi la ora 01:23:58 reactorul patru al centralei explodează.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Acoperişul de 1000 de tone al reactorului este aruncat în aer şi 190 de tone de substanţe radioactive ajung la peste 1.000 de metri în atmosferă. Norul radioactiv purta particule radioactive de 200 de ori mai puternice decât bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki.

330.000 de oameni au fost evacuaţi!

Norul de precipitaţii radioactive s-a îndreptat iniţial spre vestul Europei, însă Belarus a fost una dintre cele mai afectate ţări: 60% din precipitaţiile radioactive au căzut în Belarus. La 24 de ore de la accident, Moscova susţine că este un incident minor şi a respins ajutorul internaţional. Specialiştii avertizau că focul care continuă să ardă trimite în atmosferă particule radioactive echivalente cu 100 de bombe de genul celor de la Hiroshima şi Nagasaki la câteva ore.

La 36 de ore de la dezastru încep evacuările din Prîpeat, oraşul cel mai apropiat de centrala de la Cernobîl. 50.000 de oameni sunt evacuaţi. Suedia este prima ţară care şi-a dat seama de gravitatea situaţiei şi atrage atenţia asupra dezastrului, după ce nivelul radiaţiilor măsurat de nordici avea valori uriaşe.

URSS nu mai putea ţine secretul şi la cinci zile de la dezastru admite gravitatea situaţiei. Peste 130.000 de oameni din 76 de localităţi au fost nevoiţi să îşi părăsească locaţia, iar pe o rază de 30 de kilometri de centrală este declarată zonă de excludere, interzisă şi azi. Totalul celor evacuaţi depăşeşte 330.000 de oameni din trei ţări: Ucraina, Belarus şi Rusia.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Alexei Ananenko, Valeri Bespalov şi Boris Baranov, eroii de “sacrificiu”! Au înotat în apă contaminată pentru a evita a doua explozie devastatoare

Şase sute de pompieri au fost trimişi la locul accidentului şi au pompat zeci de mii de litri de apă în încercarea de a răci miezul reactorului. Elicopterele au aruncat mii de tone de pământ, nisip şi bor în încercarea de a înăbuşi focul. Însă, temperaturile au rămas foarte mari şi exista riscul ca podeaua reactorului să fie topită, iar sub aceste podele se aflau rezervoarele pline cu apă care ar putea declanşa o nouă explozie.

Dacă miezul încins ar fi ajuns la aceste bazine pline cu apă, noua explozie ar fi pus în pericol existenţa vieţii pe o mare parte a teritoriului european, dacă nu, pe tot teritoriul Europei, cum susţin unii specialişti. Ca să evite dezastrul, trei ingineri au primit misiunea sinucigaşă de a coborî în camerele cu apa contaminată, care putea fi evacuată cu ajutorul valvelor. Aceştia au găsit valvele şi au evacuat apa.

Cei trei ingineri s-au sacrificat pentru a salva milioane de vieţi. Numele lor: Alexei Ananenko, Valeri Bespalov şi Boris Baranov. Deşi, mulţi nu le dădeau nicio şansă de a supravieţui din cauza nivelului de radiaţii la care au fost supuşi, Ananenko şi Bespalov trăiesc şi azi, în timp ce Baranov a decedat în 2005 din cauza unui infarct.

Aşa cum era de aşteptat, miezul a ajuns în doar două zile în camerele de sub reactor, însă tot mai exista riscul unei explozii dacă acesta ajungea la pânza freatică. Aşa că, URSS a chemat minerii din regiunile învecinate pentru a săpa sub reactor, acolo unde au pus instalaţii de răcire şi o placă groasă de beton astfel încât miezul să nu poată ajunge niciodată la pânza freatică.

“Lichidatorii”, expuşi 40 de secunde la un nivel incredibil de radiaţii pentru a curăţa reziduurile radioactive!

Cu aceste eforturi colosale, a fost evitată o nouă explozie care se preconiza mai mare decât explozia reactorului în sine. Mai rămânea o problemă de rezolvat. Grafitul radioactiv de pe acoperişul reactorului trebuia aruncat înapoi în reactor şi apoi acesta să fie sigilat într-un sarcofag de beton. Şi vorbim de 100 de tone de material radioactiv dispersat.

Întâi, autorităţile au încercat cu roboţi şi vehicule lunare, care s-au defectat din cauza condiţiilor extreme de radiaţii. Şi atunci au intervenit “lichidatorii”, aşa cum erau ei numiţi. Oameni care au fost instruiţi că trebuie să cureţe reziduurile radioactive cu lopeţile. Rezervişti, soldaţi, ingineri şi pompieri au fost trimişi în condiţiile extreme să cureţe reziduurile în costume improvizate.

Nivelul uriaş de radiaţii le permitea să stea doar 40 de secunde expuşi, interval în care aveau timp să cureţe una sau două lopeţi de material. Însă, chiar şi pentru o perioadă atât de mică de expunere, unii dintre “lichidatori” au rămas iradiaţi şi au suferit de boli grave provocate de aceste radiaţii în anii ce au urmat.

Câţi au murit din cauza tragediei de la Cernobîl?

Sarcofagul uriaş de beton este terminat la 8 luni de la explozie. 30 de oameni şi-au pierdut viaţa în explozia iniţială de la Cernobîl, iar numărul total al victimelor este greu de cuantificat. Un raport al unor savanţi ruşi din 2007 estimează că 985.000 de oameni au murit şi vor muri prematur de cancer din cauza expunerii la radiaţii.

Viaceslav Gricine este cel mai cunoscut reprezentant al “lichidatorilor”. El susţine că în Rusia, Ucraina şi Belarus au murit până în 2015 peste 60.000 de “lichidatori” din cauza radiaţiilor, iar 165.000 dintre ei au devenit infirmi. În 2017 a fost încheiată construcţia unui nou “sarcofag” , care să acopere reactorul patru de la Cernobîl.

Mihail Gorbaciov a fost liderul URSS în momentul în care a avut loc accidentul de la Cernobîl. După câţiva ani, liderul sovietic a recunoscut că tragedia nucleară a grăbit sfârşitul URSS, care s-a destrămat în 1991.

• 985.000 de oameni estimează savanţii ruşi că au murit sau vor muri prematur din cauza radiaţiilor de la Cernobîl
• 200 de bombe atomice de la Hiroshima şi Nagasaki este echivalentul în radiaţii a exploziei iniţiale de la Cernobîl