Kamil Wiktorski (33 de ani) a fost oprit de o accidentare atunci când era în plină ascensiune. Apărătorul a jucat la naționalele de juniori ale Poloniei, iar în 2009 a prins un transfer la Glasgow Rangers. După 4 sezoane în Scoția, a trebuit să ia un an de pauză din cauza problemelor medicale. Apoi și-a reconstruit cariera de la 0, iar în 2020 a venit în România, la Dunărea Călărași, în liga a 2-a.
După Dunărea, a evoluat tot în liga secundă pentru Gloria Buzău, Tunari și Ceahlăul, iar din 2025 a trecut la Șelimbăr.
„Prima ofertă a venit cu 10 zile înainte să înceapă campionatul, a trebuit să decid repede. Am avut șansa să lucrez cu Cristi Pustai la Călărași. Eram pregătit să rămân în Polonia, dar a venit varianta asta și am spus că trebuie să încerc ceva nou”, își amintește Wiktorski.
„N-am crezut niciodată că o să stau atât în România! Primul sezon a fost foarte bun. Îmi aduc aminte că am pierdut play-off-ul de promovare cu FC Voluntari. Am stat 5 luni fără salariu! Am mers pe urmă la Gloria Buzău, un contract mai lung. Planul era să promovăm în SuperLigă în 3 ani. M-am simțit bine în România din prima zi!”, spune fotbalistul.
Wiktorski este de părere că fotbalul din România este apropiat de nivelul celui polonez. „Distanțele” se măsoară, însă, în conturile bancare: „Diferențele dintre echipele de sus și cele din jumătatea inferioară se micșorează. Sunt problemele astea cu banii în România și e foarte trist să auzi aproape în fiecare an că o echipă sau alta nu mai există sau că nu poate încheia campionatul din cauza problemelor financiare. În Polonia n-am pățit niciodată așa ceva”.
Wiktorski crede că regulile clare și absența schimbărilor bruște de legislație și de regulamente sportive i-au încurajat pe oamenii de afaceri polonezi să pompeze zeci de milioane de euro în cluburile din Ekstraklasa: „Sunt tot mai mulți milionari în fotbalul polonez. Asta se întâmplă pentru că există reguli clare și sigure. Există și o cooperare sănătoasă între orașe și proiectele sportive, între comunități, cluburi și factorul politic.
Totul e planificat pe mai mulți ani, există stabilitate, stadioane noi și fani. Iar asta atrage din toate direcțiile. Și sponsori, și jucători tot mai buni în campionat. Fotbalul e cam același, diferențele dintre România și Polonia se fac acum la stadioane, la condițiile de antrenament, la recuperare. Dar și în România se văd progrese de la un an la altul”.
Polonezii se bucură de ultimele apariții ale lui Lewandowski la echipa națională. Wiktorski nu vede niciun potențial înlocuitor pentru superatacantul aflat acum sub contract cu Chicago Fire: „Lewy este o legendă a fotbalului polonez, un jucător iconic, generațional. Ne bucurăm de el pentru că știm că nu vom mai avea așa ceva pentru mult timp de acum înainte”.
Și cariera lui Wiktorski putea urma un alt parcurs. O accidentare gravă l-a scos din circuit. „Am jucat cu Piotr Zielinski și cu Milik, care sunt în continuare jucători foarte importanți pentru Polonia. Am avut ghinion cu niște probleme medicale. Am făcut mulți pași în spate. Dar cred că am ieșit întărit din punct de vedere mental și uman după ceea ce am trăit, așa că nu regret nimic”, povestește Wiktorski.
Nici naționala Poloniei nu traversează cel mai bun moment al său, la fel cum se întâmplă și cu echipa lui Hagi. Confruntarea de vineri seară, de la Varșovia, se anunță de intensitate maximă.
„Avem probleme și noi, și voi. N-am mai câștigat de 5 meciuri. Va fi foarte important jocul de vineri. Nu ne gândim decât la victorie, ne trebuie neapărat cele 3 puncte. Încă ne căutăm cel mai bun 11, sunt schimbări permanente în echipă. Dar am avut mereu portari buni, o apărare serioasă, plus pe Lewandowski și Zielinski în față. Putem fi foarte periculoși cu ei în teren”, este de părere Wiktorski. Fundașul n-a avut liniște în zilele dinaintea partidei: „Mulți prieteni m-au căutat să mă întrebe de România, la fel și câțiva jurnaliști. Poate că, pentru noi, nu e o ligă foarte cunoscută încă”.