“The Rumble in the Jungle” (Bubuiala din Junglă) este denumirea evenimentului de acum 50 de ani, care a ținut cu suflarea la gură un sfert din populația planetei. Meciul a fost și cel mai important eveniment sportiv al secolului XX i-a adus față în față pe George Foreman și Muhammad Ali.
Înaintea acestui meci, Foreman, în vârstă de 25 de ani avea în palmares 40 de victorii din tot atâtea meciul din care 37 au fost prin KO. Era cvadruplu campion la categoria grea. De cealaltă parte, Ali avea 35 de ani, câștigase 44 de partide (31 prin KO) și contabilizase două înfrângeri.
Meciul a contat pentru titlul de campion la categoria grea. S-a disputat pe Stadionul 20 Mai (acum Stade Tata Raphaël) din Kinshasa, capitala fostului Zair (acum Republica Democrată Congo). Pe stadion au intrat 60 000 de persoane, dar audiența totală, pe plan mondial, a fost peste un miliard de oameni. Cam un sfert din populația Terrei acum 50 de ani.
Meciul a generat încasări estimate la 100 de milioane de dolari (600 de milioane de dolari în bani de azi) la nivel mondial. O rețetă fantastică financiară pentru acea vreme.
Promotorul duelului a fost Don King, care a aranjat lupta împreună cu omul de afaceri Jerry Masucci. King a reușit să-i convingă pe Ali și pe Foreman să semneze contracte pentru o bursă de 5 milioane de dolari, de fiecare. Ceva fabulos în 1974.
King nu avea banii necesari ca să organizeze un eveniment de o asemenea anvergură în Statele Unite. Din această cauză a trebuit să caute o țară străină care găzduiască și să sponsorizeze evenimentul.
Fred Weymar, un consilier american al dictatorului Zairului, Mobutu Sese Seko, l-a convins pe acesta că publicitatea generată de un eveniment atât de mediatizat îi va ajuta regimul. Mai ales că mulți afro-americani proveneau din Zair, de unde fuseseră luați ca sclavi.
Într-un interviu televizat, King a declarat că dictatorul libian Muammar Gaddafi a fost implicat în efectuarea plății burselor pentru sportive. Tot el ar fi suportat și alte cheltuieli majore.
Foreman și Ali au petrecut o mare parte din anul 1974 antrenându-se în Zair, pentru a se aclimatiza climatului tropical african.
Când Ali a ajuns în Zair, el a fost întâmpinat cu adorație. În ochii locuitorilor, Ali era o reprezentare a luptelor din țara lor, care cu doar 12 ani în urmă își câștigase independența după cruda dominația colonială belgiană. A fost nevoie de puțin timp pentru a se forma un cântec pentru Ali. Ei au scandat „Ali boma ye”, traducând „Ali, omoară-l”
Foreman nu a reușit să se conecteze cu oamenii din Zair așa cum a făcut-o Ali. La sosirea în Zair, el a ieșit din avion plimbându-și cei doi ciobănești germani. Aceeași rasă de câini fusese folosită de belgieni în timpul colonizării, ceea ce a atras antipatia africanilor.
Lupta a fost stabilită inițial să aibă loc pe 25 septembrie (24 septembrie în Statele Unite din cauza diferenței de fus orar). Totuși, cu opt zile înainte, Foreman a fost tăiat deasupra ochiului drept de un cot scăpat accidental de partenerul său de antrenament Bill McMurray în timpul unei ședințe de sparring. Tăietura lui Foreman a necesitat 11 copci, iar data meciului a fost amânată cu cinci săptămâni, pentru 30 octombrie.
Meciul s-a disputat la ora locală 4 dimineața, pentru a fi în direct pe coasta de Est a SUA la ora 22. Zack Clayton a fost selectat ca arbitru pentru luptă.
La vremea respectivă, Ali era renumit pentru viteza și abilitățile sale tehnice. De partea celaltă era puterea brută a lui Foreman, care avea niște lovituri înfricoșătoare. Doar că Ali a ales o tactică înșelătoare. El s-a ghemuit în corzile ringului și a acceptat să încaseze. Mult, dar nu decisiv. Doar cu scopul de a-l obosi pe Foreman.
Ali îi spusese antrenorului său, Angelo Dundee, că are un plan secret pentru Foreman. Când a început runda a doua, Ali a început să se sprijine de frânghii și să se acopere, lăsându-l pe Foreman să-l lovească în brațe și pe corp (o strategie pe care Ali a numit-o mai târziu rope-a-dope).
Ca urmare, Foreman și-a cheltuit energia aruncând pumni (fără a câștiga puncte) care fie nu l-au lovit pe Ali, fie au fost deviați. După runda a cincea, Foreman părea din ce în ce mai epuizat. Ali a continuat să-l tachineze spunându-i: „Mi-au spus că poți lovi tare, George!”.
Pe măsură ce lupta înainta, Foreman a devenit ineficient în ceea ce privește loviturile și apărarea. Ali s-a năpustit asupra lui, aplicând mai multe croșee de dreapta. O combinație de cinci lovituri, culminând cu un croșeu de stânga și o dreaptă puternică în față l-au făcut pe Foreman să cadă la podea. Foreman s-a ridicat într-un genunchi, dar arbitrul Zack Clayton a anunțat sfârșitul luptei înainte ca Foreman să se ridice în picioare. Ali conducea oricum pe toate cele trei tabele de scor cu 68-66, 70-67 și 69-66.
Imediat după meci, Foreman a pus sub semnul întrebării legitimitatea luptei și rezultatul acesteia. Foreman a făcut mai multe acuzații împotriva lui Ali, a antrenorului său și a arbitrului. În primul rând, Foreman a susținut că antrenorul lui Ali, Angelo Dundee, a slăbit în mod deliberat frânghiile ringului, cu câteva zile înainte de meci, pentru a ajuta la strategia „rope-a-dope” a lui Ali, deși acest lucru nu a fost niciodată confirmat.
Foreman a mai insistat că apa sa a fost „botezată” și că avea gust de medicament. El a continuat să spună că apa care i-a fost dată între runde l-a amețit și l-a făcut să cadă pe tot parcursul luptei, o afirmație care s-a pierdut în timp și care, în cele din urmă, nu a fost niciodată confirmată.
În cele din urmă, Foreman a susținut că arbitrul l-a numărat prea rapid. Afirmația a fost demontată, deoarece înregistrările au arătat că el a stat jos aproximativ 11-12 secunde.
În ciuda faptului că l-a solicitat în mod repetat pe Ali, Foreman nu a reușit să obțină un meci- revanșă. Cei doi au devenit prieteni după luptă. Din cauza sindromului Parkinson, Ali a avut probleme în a urca pe scenă la Oscarurile din 1996.
El făcea parte din grupul care a primit premiul pentru When We Were Kings (1996), un documentar despre lupta din Zair. Atunci, George Foreman a fost cel care l-a ajutat să urce treptele pentru a primi Oscarul.
Muhammad Ali (născut sub numele Cassius Marcellus Clay, Jr), a murit în 2016, la 74 de ani. El este considerat cel mai mare campion de box, la categoria grea, precum și unul din cei mai populari sportivi al tuturor timpurilor
În anul 1974, a fost ales Sportivul anului din SUA, iar în 1999, Ali a fost desemnat „Sportivul secolului” de revista americană Sports Illustrated. Cariera lui înseamnă 56 victorii (37 KO) și 5 înfrângeri.
George Foreman are 75 de ani și trăiește în Texas. A fost campion olimpic la Mexico 1968 și campion mondiaal la categoria grea. S-a retras definitiv din box, în 1997, la vârsta de 48 de ani, înregistrând 76 victorii (68 KO) și 5 înfrângeri.