55 de ani de la UTA – Feyenoord, a opta minune a lumii! Povestea neștiută a eliminării campioanei Europei de către „Bătrâna Doamnă”

Se știe despre minunile lumii că sunt 7: Marea Piramidă din Giza, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Templul zeiței Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olympia, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rhodos și Farul din Alexandria. Din 30 septembrie 1970, li s-a mai adăugat una: eliminarea lui Feyenoord Rotterdam, campioana lumii la nivel de cluburi în acel moment, de către UTA, campioana unei țări care scosese prea puțin capul în Europa fotbalistică până atunci. Au trecut, iată, 55 de ani de la acea performanță. Dar să vedem cum a ajuns această dublă confruntare să fie numită a opta minune a lumii.

55 de ani de când UTA reușea să elimine deținătoarea Cupei Campionilor Europeni. Feyenoord era și „regina” lumii

Antrenată de austriacul Ernst Happel, Feijenoord – așa cum apărea numele „original” în ortografia olandeză a vremii – era deținătoarea Cupei Campionilor Europeni, după ce cîștigase 2-1 finala cu Celtic Glasgow. Fundașul Rinus Israel și atacantul suedez Ove Kindvall, singurul străin din lotul olandezilor – plecat dintre noi la începutul lunii august – au marcat golurile victoriei de pe „San Siro” din Milano.

Cu doar o săptămână înaintea meciului tur împotriva prea puțin cunoscutei campioane din România, Feyenoord câștigase și Cupa Intercontinentală, care punea față în fața câștigătoarele principalelor competiții din Europa și America de Sud. După 2-2 pe „La Bombonera” din Buenos Aires, cu van Hanegem – mare internațional olandez – și Kindvall autori ai golurilor pentru batavi, a urmat 1-0 pe „De Kuip”, prin reușita lui van Daele. Era 9 septembrie, iar peste o săptămână urma manșa întâi din primul tur al noii ediții a CCE!

UTA „recidivase” pe plan intern

La Arad, antrenorul Nicolae „Coco” Dumitrescu formase o echipă redutabilă. Campioni în 1969, „textiliștii” reușeau să-și păstreze titlul și în vara lui 1970, când ultimele 8 etape s-au disputat după Campionatul Mondial din Mexic, unde România a părăsit competiția cu capul sus, după meciuri foarte apreciate în „grupa morții” din Guadalajara, cu Brazilia, Anglia și Cehoslovacia.

Digi24.ro

Stenograme. Un lider PNL acuză că Nicusor Dan a avut un discurs „profund fascist”

De la UTA, portarul Gheorghe Gornea și atacantul Flavius Domide au fost în lotul lui Angelo Niculescu de la Guadalajara. Nu și Florian Dumitrescu, accidentat într-un meci de verificare înainte de turneul final. El venise la Arad în 1967, de la Minerul Anina. Este numele de care se leagă „minunea”.

Digisport.ro

Simona Halep, surprinsă alături de noul iubit! Cine este milionarul cu 24 de ani mai în vârstă decât ea

Tot în acel an, arădenii s-au întărit cu Mircea Petescu, de la Steaua, și cu Iosif Lereter, de la Poli Timișoara. Cu un an înainte venise și Gornea, de loc din Sinaia, care nu prinsese echipa la Steaua.

Astfel, dintr-o echipă de pluton, UTA s-a încoronat după 15 ani ca regină a României, de două ori consecutiv. Titlurile 5 și 6 aveau să fie ultimele de până acum pentru formația din orașul scăldat de apele Mureșului.

Arădenii, excluși din Europa după dezastrul cu Legia Varșovia

Cu un an înainte, UTA o comisese în cupele europene. Rău de tot! Adversar: Legia Varșovia, echipa antrenată acum de Edward Iordănescu. După ce Domide deschidea scorul în tur, la Arad, leșii întorceau rezultatul, învingând cu 2-1, vedeta Gadocha punctând decisiv. Asta ca asta, dar a urmat returul. DEZASTRUL! 0-0 la pauză, 8-0 la final!!! Arădenii au fost surclasați în propria… capcană! Cei din anturajul echipei de atunci au vorbit de niște amfetamine, pentru ca jucătorii să nu simtă oboseala. Doar că ar fi trebuit luate cu o jumătate de oră înainte de meci, nu cu o oră și jumătate!

Confirmă Florian Dumitrescu: „Aveam un medic, Albu, care ne-a dat nişte pastile. Nu ştiu ce erau, dar nu şi-au făcut efectul când ar fi trebuit. După pauză am luat gol din două în două minute. Ne uitam năuciţi la nocturnă şi la tabelă şi nu ştiam ce se întâmplă!”

În urma acelui rezultat, UTA și Rapid (care a fost eliminată din Cupa Orașelor Târguri, viitoarea Cupa UEFA de Vitoria Setubal, cu 7-2 la total) au primit interdicție de la FRF pentru 2 ani în competițiile europene. Făcuseră de râs țara, dar mai ales partidul, imaginea socialismului! Numai că, fiind campioni în anul următor, arădenilor li s-a dat voie să reprezinte România în cea mai puternică întrecere intercluburi. Nu și Rapidului, dar asta e o altă poveste…

„În tur ne-au privit de sus, în retur nu le-a ieșit!”

Dacă ar fi să comparăm șansele dintre Feyenoord și UTA, olandezii ar fi avut, probabil, o cotă de 1,05 pentru calificare înaintea celor două partide. Dar, arădenii s-au mobilizat exemplar, iar acest lucru nu reprezintă doar un clișeu. De exemplu, Gabor Biro, „fundașul de fier” al roș-albilor din vestul țării, plecat și el dintre noi în acest an, avea la el poza lui Moulijn, extrema stângă olandeză, adversarul său direct. Din când în când, scotea poza din buzunar și o lovea cu pumnul, spunând, spre amuzamentul colegilor săi: „Te sinucid”!

În meciul tur, de la Rotterdam, campioana României a primit chiar un echipament roșu-alb de la amfitrioni. Cadou condescendent, pentru „amărâții” din Estul socialist, dar care nu i-a demoralizat pe românii priviți de sus, asftel că rezultatul final a fost 1-1. Florian Dumitrescu a deschis scorul cu o lovitură de cap (min. 16), căpitanul Jansen reușind egalarea cu un șut de la 25 de metri, pe sub Gornea (min. 25).

Nici înainte de retur, olandezii nu credeau că pot fi eliminați. Elocvent este discursul antrenorului Happel de pe aeroportul din Arad, unde s-a organizat ad-hoc o conferință de presă la sosirea lui Feyenoord: „Echipa mea e atât de puternică, încât numai dacă se va întâmpla o minune vom putea fi eliminaţi mâine! Ar fi a opta minune a lumii!”.

Dar arădenii au făcut un meci mare, Gornea a fost imperial între buturi iar minunea s-a realizat. „În tur ne-au privit de sus, în retur nu le-a ieșit”, a sintetizat Viorel Sima, peste ani, esența dublei manșe dintre UTA și Feyenoord Rotterdam.

În turul doi, textiliștii au fost eliminați de Steaua Roșie Belgrad, după 0-3 în capitala Iugoslaviei și 1-3 la Arad. Dar și asta este altă poveste…

UTA – Feyenoord 0-0

• 30 septembrie 1970, ora 15:00; Stadion UTA; Spectatori: 20.000;
• UTA: Gornea – Biro, Lereter, Pojoni, Brosovszky – Petescu, Calinin (65 Sima), Domide – Axente, Otto Dembrovschi, Fl. Dumitrescu. Antrenor: Nicolae Dumitrescu.
• FEYENOORD: Treytel – Romeijn (63 van Daele), Israel, Laserooms, Van Duivenbode (63 Boskamp) – Jansen, Hasil – Wery, Kindvall, Van Hanegem, Moulijn. Antrenor: Ernst Happel.
• Arbitru: Ferdinand Biwersi (RFG).

Telegrama de la baronul Neuman

Legendă sau nu, cei care au fost martori la „a opta minune a lumii” au povestit că a doua zi după eliminarea lui Feyenoord, la sediul clubului UTA a ajuns o telegramă pe care scria „Bravo! F.N.” Inițialele ar fi fost de la baronul Francisc Neuman, fondatorul echipei ITA la 18 aprilie 1945, căruia comuniștii i-au confiscat averea, fabrica de textile ITA, pe cea de Spirt și Drojdie Indagrara, precum și celelalte proprietăți, forțându-l să părăsească țara în 1948. Ulterior s-a stabilit în SUA, unde a locuit în Florida, la Naples, până în 1996.

Performanța realizată de UTA a făcut în grabă înconjurul mapamondului

Publicația olandeză Telegraaf scotea în evidență faptul că Feyenoord a pierdut calificarea în meciul tur. France Press îl elogia pe Gornea pentru că a ferecat poarta în returul de la Arad. Daily Mirror titra: „Incredibil, dar adevărat – Feijenoord eliminată!”, iar Gazzetta dello Sport se întreba dacă UTA ar fi un adversar periculos pentru Cagliari, campioana Italiei din acel sezon, care în primul tur trecuse de Saint Etienne.

„Bubulina”, eroul „Bătrânei Doamne” în dubla cu Feyenoord

Florian Dumitrescu a evoluat la cele mai bune echipe românești ale vremii, UTA, Dinamo și Steaua, cu primele două cucerind laurii de campion. A suferit în urmă cu 4 ani două AVC-uri, dintre care unul a lăsat urmări neplăcute. „Nea’ Bubu” se exprimă ceva mai greoi, dar amintirile nu l-au părăsit. Nici emoțiile! Ajutat de soția care-i este mereu alături, își exprimă, în primul rând, bucuria că nu l-am uitat. Apoi se înfiripă un dialog, cu trimiteri la tolba cu amintiri.

Florian Dumitrescu, amintiri cu Mircea Lucescu, Liță Dumitru și Rică Răducanu

A început fotbalul la juniori, la Flacăra Roşie Bucureşti, unde i-a avut colegi pe Rică Răducanu şi Nichi Dumitriu. „Locuiam în cartierul CAM, actualul Regie”, vine precizarea. A ajuns apoi la echipa 9 Mai Bucureşti, alături de Liţă Dumitru. Din ’64, a mers la Minerul Anina, în Divizia C. A evoluat la UTA (1967 -1971), cu care a fost în edițiile ’68-’69 şi ’69-’70 campion al României.

„M-am trezit cu antrenorul Coco Dumitrescu acasă. M-a întrebat «Vrei să vii la UTA?». Cum era să nu vreau, la 20 de ani, să ajung din C, la o echipă atât de galonată ca UTA?”, rememorează Florian Dumitrescu prima întâlnire cu arădenii.

Din ’71 până în ’74 a jucat la Dinamo, cu care a mai cucerit un titlu naţional. Apoi a urmat Steaua. „Când am ajuns la Dinamo, Lucescu a trecut extremă dreaptă, pentru că am jucat eu pe stânga şi i-am luat locul. Apoi, la Steaua, am fost schimbat de Iordănescu”, ne spune cel cunoscut în lumea fotbalului ca „Bubulina”.

Ține morțiș să ne facă să înțelegem marea performanță a eliminării lui Feyenoord: „Iar ca să ne dăm seama de cine era Feyenoord când i-am eliminat cu UTA, anul următor i-am întâlnit din nou. Eu eram deja la Dinamo. Ne-au dat 3-0 la noi acasă, de n-am găsit mingea!”.

Sub aripa protectoare a lui Mitică Dragomir

A urmat în carieră Petrolul Ploieşti, în Divizia B, formație cu care a promovat în primul eșalon. „Cu 17 puncte avans”. Apoi, a lucrat cu Dumitru Dragomir, la Scorniceşti: „Mitică Dragomir m-a chemat la FC Olt, care tocmai promovase în prima ligă. Ţin minte că în prima etapă, pe o ploaie torenţială, am marcat un gol şi am învins cu 6-0 pe Olimpia Satu Mare. După plecarea lui Dragomir, am fost şi preşedinte la FC Olt”.

A antrenat Gloria Buzău, alături de Gheorghe Constantin, iar după ’90 a pregătit formaţiile Delta Tulcea, Jiul Petroşani și Vulturii Lugoj. „La Buzău i-am luat pe Mircea Sandu, pe Dumitru Marcu, băbăciuni d-astea, cu care am terminat pe locul 5 în Divizia A şi am jucat în Cupa Balcanică”.

Cum a ratat Mondialul mexican

Cu toate că a fost inclus de selecţionerul Angelo Niculescu în lotul lărgit pentru Campionatul Mondial din Mexic 1970, extrema stângă a „Bătrânei Doamne” a privit la televizor partidele „tricolorilor” din „groapa cu lei” de la Guadalajara. Motivul? Povesteşte Dumitrescu: „La un meci de pregătire, m-a accidentat fundaşul Ciugarin, de la Progresul. Am sărit amândoi la o minge şi m-a lovit cu genunchiul în stern. Deşi am fost în lot pentru meciul de verificare cu Franţa, dinaintea Mondialului, nu am putut să mă refac şi să fiu apt pentru turneul final.”

De unde îi vine porecla…

…Ne spune chiar interlocutorul nostru: „Era spre finalul anilor ’60. Ne-am dus la cinematograful Studio din Arad. Rula filmul «Zorba, grecul». De acolo mi-a rămas acest nume, de la sentimentala Bubulina. Nu mai ştiu cine mi-a spus primul aşa. A fost ceva instantaneu şi aşa am rămas”.

Florian Dumitrescu și secretul UTA-ei la dubla cu Feyenoord: „L-am făcut arșice pe Romeijn, adversarul direct!”

Cum a fost primul contact cu UTA, ce aţi găsit la Arad?

– Am găsit nişte băieţi care m-au adoptat imediat, pentru că ştiam cu mingea, aveam valoare. Mai ales că am făcut armata la Arad, cu foștii colegi Domide, Czako, Şchiopu, Axente sau Moţ.

Cum vă pregăteați atunci, astfel încât o echipă de provincie ca UTA a reușit să fie de două ori campioana țării?

– Aveam o dorinţă ieşită din comun de a câştiga. Stăteam la teren şi după antrenamente. Nu dormeam noaptea înaintea meciurilor cu Steaua şi Dinamo. Ne gândeam mereu cum să ne depăşim adversarul direct, de exemplu pe Sătmăreanu, de la Steaua.

Amintiri de la primul titlu

Ați făcut parte dintr-o adevărată echipă de aur…

– Eram jucători tehnici, dar și muncitori, lucru mai rar. Ţin minte că centram în viteză, cu precizie. L-am făcut pe Otto Dembrovschi golgheterul echipei într-un retur, cu 15 goluri, în ’70. Erau clipe uluitoare, sub 15.000 de spectatori nu aveam la meciurile de acasă. Iar UTA era iubită peste tot în ţară. De exemplu, în Bucureşti ne simţeam ca acasă, ne aplauda lumea pentru modul cum jucam.

Ce amintiri vă leagă primul titlu pe care l-aţi luat cu UTA?

– Era cu un an mai devreme de Feyenoord, în ’69. Două meciuri au cântărit enorm. Am învins în deplasare Vagonul Arad cu 5-3, după ce în minutul 79 era 3-1 pentru ei. Nu a fost blat, pentru că ei ne-au învins în retur cu 1-0. Era să pierdem titlul dintr-o neatenție. Ne-am revenit apoi, iar după ultimul meci, în care am câştigat la U Cluj cu 2-0, ne-au aşteptat mii de oameni noaptea, când ne-am întors, lângă podul de la Grădişte. A fost ceva de vis.

„De frică ne-am mobilizat cu Feyenoord!”

Pe cine aveaţi prieten de nădejde?

– Eram prieten bun cu Domide, cu Şchiopu, cu Axente. De fapt, eram toţi prieteni, mai mergeam la o bere, dar nu întreceam măsura. De miercuri eram în cantonament, nu exageram.

Puţină lume ştie că, la următorul titlu de campioană câştigat de UTA, campionatul intern a fost întrerupt din aprilie până în iunie, din cauza Campionatului Mondial din Mexic. Înainte de ultimele opt etape, UTA era pe locul 2, după Rapid.

– Nu mai știam. Dar i-am cam bătut pe toţi. În penultima etapă, la ultimul meci acasă, cu Steagul Roșu Braşov, aveam apă la genunchi. Degeaba, Coco Dumitrescu m-a forţat să joc. Am învins şi am devenit campioni, a doua oară consecutiv!

Tragerea la sorţi v-a scos în cale cel mai puternic adversar!

– Feyenoord, campioană europeană şi intercontinentală! De frică am fost mobilizaţi la maxim. Mai ales după ce-am pățit cu Legia.

Adversarul direct?

– Romeijn, fundaşul dreapta. L-am făcut arşice! Ne-am și întâlnit, ai fost și tu atunci, la Rotterdam, când ne-a chemat domnul Iosif Matula (n.r. – europarlamentar de Arad în acei ani) în 2010. Frumos gest!

Cum aţi marcat golul care avea să fie decisiv pentru calificare?

– Am văzut un spațiu între fundașii Israel şi van Duivenbode, Axente mi-a centrat perfect de pe dreapta şi am înscris cu capul, de pe picioare. Portarul Treytel nu a avut nicio şansă. Am avut și noroc, ei au ratat mult. În retur, la Arad, au venit tot cu nasul pe sus. A fost un meci deschis, fiecare putea să câştige, am avut și eu o ocazie spre final. A ieşit 0-0 şi am produs minunea!

„UTA mi-a rămas în suflet!”

A urmat Steaua Roşie Belgrad…

– O echipă mult mai bună.

Înfrângerile cu 0-3 şi 1-3 vorbesc de la sine…

– Dar după meciul tur, 0-3 la Belgrad, Miljanic, antrenorul lor, ajuns și la Real Madrid, a spus: „De la UTA l-aș lua pe Florian Dumitrescu, dar pe dreapta, că pe stânga îl am pe Geaici”.

Acum vă mai uitați la meciuri?

– Abia aștept meciurile la televizor. Mă uit cu plăcere, mai ales când joacă UTA, pentru că mi-a rămas în suflet.

Vizită după 40 de ani la „locul crimei”

În anul 2010, la 40 de ani de la marea performanță a echipei UTA, europarlamentarul arădean Iosif Matula a convocat o întâlnire între jucătorii celor două echipe din urmă cu patru decenii, la stadionul „De Kuip” din Rotterdam. De la UTA au onorat invitația Flavius Domide, Mircea Axente, Viorel Sima, Gabor Biro, Florian Dumitrescu și rezervele Petre Șchiopu și Ioan Bătrâna. Jeno Pojoni era la Budapesta, iar lui Mircea Petescu tocmai îi murise soția și nu se simțea în stare să participe la o sindrofie cu foștii colegi, chiar dacă locuia în Olanda.

De la Feyenoord au răspuns prezent Piet Romeijn, Rinus Israel, Coen Moulijn, Henk Wery, Joop van Daele – cel care juca cu ochelari, Wim Jansen – care a jucat în cele două finale de campionat mondial pierdute de „portocala mecanică” în 1974 și 1978 – fostul maseur Gerhard Mejer, rezervele Bram Gildeman și Dick Schneider.

Florian Dumitrescu – Carte de vizită

• Data nașterii: 27 octombrie 1946
• Locul nașterii: București
• Echipe: Minerul Anina (1964-1966), UTA (1967-1971), Dinamo (1971-1974), Steaua (1974-1975), Petrolul Ploiești (1975-1979), FC Olt Scornicești (1979-1981)
• 238 de partide şi 31 de goluri în Divizia A
• 3 titluri de campion: 1969, 1970 (cu UTA), 1973 (cu Dinamo)
• 5 meciuri la echipa națională