„Nu voi juca niciodată la echipa aia!”. Promisiunea care îi asigură oricărui fotbalist iubirea, respectul și aplauzele tribunei atunci când îmbracă tricoul Stelei/FCSB sau al lui Dinamo. Promisiune căreia, însă, de multe ori destinul i-a râs în față…
„Derby de România” este cea mai mare, cea mai crâncenă rivalitate din fotbalul românesc și fiecare fotbalist care a jucat și la Steaua/FCSB, și la Dinamo (nu neapărat prin transfer direct) a marcat și marchează un punct de… hai să-i zicem „trădare”, cu ghilimelele de rigoare, în istoria luptei „eterne” de 73 de ani…
Trebuie specificat de bun început că am considerat, în ciuda oricărei decizii judecătorești, că istoria Stelei se continuă prin FCSB, aceasta fiind echipa care a adus pe stadionul din Ghencea ani de zile zeci de mii de suporteri care nu și-au pus problema, acei ani de zile, că echipa lui Gigi Becali n-ar fi Steaua.
Nu comentăm mai mult din respect pentru Armata Română, nu și pentru „răcanii” care au generat apariția echipei, ca să nu zicem „clonei” din liga a II-a.
Să lăsăm, însă, talpa(nul) armatei să bată în van pas de defilare cu pușcă de lemn pe umăr și să revenim la lumea fabuloasă a rivalității Steaua/FCSB – Dinamo. Schimburile de efectiv au însemnat toată gama, de la nume mari la „țepe” mari. Punctul comun a fost vâlva creată în fotbalul mioritic.
Au fost 62 de fotbaliști „bicolori”, că nu le putem zice „tricolori”… „Câini” roș-albaștri… sau „militari” alb-roșii. FANATIK vi-i prezintă mai jos pe „navetiștii” pe axa Steaua/FCSB – Dinamo şi invers. Jucători ca Alexandru Florea sau Valentin Lemnaru, care apar în diferite statistici cu ambele chipe în CV, dar nu au jucat niciun minut pentru una dintre ele, respectiv Steaua în ambele cazuri, nu au fost luați în calcul.
Primul „dualist” a fost portarul Gheorghe Lăzăreanu. A fost titular în primul meci din istoria Stelei, pe când se numea ASA București, în campionatul 1947-1948. Avea 23 de ani. Simplu soldat în Armata Română, a jucat 10 meciuri în acel sezon.
Acuzat de blat (da, se trânteau meciuri încă de atunci!) după un meci ASA București – Petrol București 1-2, a „fugit” la nou-născuta Dinamo, dar nici acolo n-a stat mult. Viața tumultuoasă din afara terenului l-a „convins” să se lase de fotbal la doar 26 de ani , când a ales să-și continue cariera pe un… șantier, în construcții!
Ultimul transfer direct între cele două „dușmance” de neîmpăcat a fost cel al portarului Cătălin Straton, „eliberat” din funcție într-un mod cel puțin neelegant, dacă nu mârlănesc de-a dreptul de antrenorul Cosmin Contra când a venit șleahta de spanioli, conducători și jucători care au distrus ce nu ruinase Ionuț Negoiță la Dinamo. De atunci apără, când se supără Gigi Becali pe Andrei Vlad, poarta FCSB-ului…
În cei 72 de ani dintre cele două transferuri amintite, au mai „trădat” alți 60 de jucători. Nume importante, ca „Țețe” Moraru, Bogdan Stelea, Gică Popescu, Dorinel Munteanu, Adrian Bumbescu, Jean Vlădoiu, Dennis Șerban, Cătălin Munteanu, Ciprian Marica, Gabi Tamaș, Radu Niculescu, Daniel Iftodi, cei doi Cristea, Andrei și „Prințul” Adrian, George Țucudean, Cristian Bălgrădean sau, cel mai elocvent exemplu, Ionel Dănciulescu, iubit până la adulație și înjurat amarnic, pe rând, de ambele galerii.
O mențiune specială trebuie să primească Dorinel Munteanu. Pentru că este singurul „dualist”… complet: și jucător, și antrenor. A „mușcat” la Dinamo două sezoane, 1991-1993, 67 de meciuri, 27 de goluri, 1 titlu de campion în 1992-1993. Și tot două campionate a evoluat la Steaua, 2003-2005, 33 de meciuri, 2 goluri, 1 titlu de campion în 2004-2005.
În plus, a antrenat pe Dinamo în 2012, o lună jumătate, 14 noiembrie-28 decembrie, 5 meciuri, și pe Steaua în toamna lui 2008, coincidență, tot o lună și jumătate și tot 5 jocuri, după care a fost dat afară de Gigi Becali.
Nu lipsesc „trădătorii” nici în loturile cu care se vor „bate” antrenorii Edi Iordănescu și Dario Bonetti în derby-ul FCSB – Dinamo de duminică seară, deși şi-au mai pierdut din anvergură. Poate cel mai important nume este cel al lui Cosmin Matei, recent „repatriat” de Dinamo.
Cosmin Matei era o mare speranţă a fotbalului românesc în momentul în care a fost transferat de Steaua de la Farul, în iulie 2010, pentru 100.000 de euro. Avea 19 ani și certe calităţi tehnice, dar şi o dispoziţie spre indisciplină şi conflicte cu jucătorii cu ştate vechi.
A jucat 9 partide pentru prima echipă a Stelei şi alte 9 pentru a doua. A fost cedat la Astra Giurgiu un an mai târziu, iar cariera sa părea să meargă din rău în mai rău. Până când a ajuns la Dinamo, în 2012, unde a avut prestaţii foarte apreciate. Materializate în 21 de goluri marcate în 124 de meciuri.
La FCSB, deja amintitul Cătălin Straton este singurul jucător cu trecut „canin”. A jucat la Dinamo între iulie 2019 şi septembrie 2020, venit tot din postura de… „trădător”! Pentru că jucase deja la Rapid. Dar şi-a făcut excelent treaba pentru „câini” înainte de a accepta, de nevoie, din cauză de… „febră spaniolă”, postul de rezervă a lui Vlad la FCSB.
Andrei Radu poate fi şi el catalogat ca „trădător” de fanii mai exigenţi. deşi este produs al Centrului de Copii și Juniori al lui Dinamo. Asta pentru că înainte de a trece la piticii din… „Groapă”, Radu a trecut şi pe la grupele de vârstă fragedă ale rivalei din Berceni.
Tot de la juniorii FCSB-ului şi-a început ascensiunea şi nou-venitul în „haită” Răzvan Ștefan Popa. De la FCSB U21 a trecut la Sportul Studențesc în 2011, iar apoi la Inter Milano în 2013. Au urmat Real Zaragoza, Burgos, Universitatea Craiova, Gaz Metan Mediaș, Poli Iași și, acum, Dinamo. Ăsta da traseu într-un deceniu! Și nu are decât 24 de ani…
*d=direct
„M-am accidentat în 2007, m-am operat, după care am plecat la tratament la Bologna, dar acolo nu m-a mai căutat nimeni de la Steaua. Eram descumpănit, dar m-a sunat Cristi Borcea care mi-a propus să vin la Dinamo. Nici atunci cei de la Steaua n-au reacționat. Îmi aduc aminte că Gigi Becali a spus că oricum nu voi mai juca fotbal şi că pot să mă duc la Dinamo. În acel moment am zis că mă voi răzbuna, că voi reveni eu pe Ghencea şi că le voi da gol. Mi-a părut rău după aceea…” – Daniel Oprița
„Când eram la Steaua, am avut ofertă de la FC Moscova, cu un salariu de un milion de dolari pe an. Primea şi clubul o sumă foarte bună din transferul meu. Eram la apogeul carierei, Gigi Becali nu concepea echipa fără mine. Așa că pur şi simplu n-a vrut să-mi dea drumul. A zis că nu-l interesează banii şi că îmi măreşte salariul. Paradoxal, peste un an n-am mai fost dorit chiar de Becali, deşi Gică Hagi, care venise antrenor, m-a vrut la echipă. Nici acum nu înţeleg de ce nu m-a mai vrut patronul… așa că am ajuns la Dinamo. Nu consider că am trădat prin plecarea mea la Dinamo, fiindcă nu am fost crescut în Ghencea şi am fost nevoit să plec, n-am plecat din dorința mea” – Gabriel Boștină
„Nu regret că am semnat cu Steaua. Am încercat să fac tot ceea ce-mi stă în putinţă să ajut echipa şi să mă ajut şi pe mine. Din păcate, accidentările nu mi-au dat voie, m-au împiedicat, îmi pare rău. Suporterii Stelei erau «wow» atunci când veneau la stadion, dar cei ai lui Dinamo sunt de-a dreptul incredibili” – Ciprian Marica
„Din dorinţa de a mă întoarce acasă, am acceptat să vin la Dinamo în 1998… şi a fost greşeala vieţii. Puteam să stau în Germania până la 35 de ani şi aş fi realizat mult mai multe. Nu regret că am decis să merg la Dinamo, ci că am decis să mă întorc în România. La Dinamo am fost primit aşa cum nu mă aşteptam. Bine, am dat şi gol din prima etapă şi meci de meci am marcat acasă. Suporterii m-au adoptat foarte repede” – Jean Vlădoiu
„Steaua rămâne a mea până în 2000. Din 2001 nu mai am nicio amintire cu Steaua. Pe domnul Becali l-am prins la început, am avut probleme cu dânsul. Mi-am rupt genunchiul şi nu s-au comportat cu mine cum trebuia. Sunt amintiri neplăcute pentru mine. Dacă ar fi discutat cu mine nu era nicio problemă. Dacă plecam într-un mod civilizat era ok. Nu mă lăsau să intru în stadion sau la antrenamente şi toate astea mi-au lăsat un gust amar pe care îl simt şi acum. Nici dinamovist nu vreau să mă considere nimeni, dar recunosc că simt ceva deosebit când intru în clubul acela” – Jean Vlădoiu
„Nota 10 pentru fanii Stelei! Umpleau stadionul de fiecare dată când era nevoie de ei. 9 pentru cei ai lui Dinamo. Pentru ca existau perioade când nu veneau mulţi la meci” – Mihăiță Pleșan
„Ca orice copil, de mic îţi alegi o echipă, iar mie mi-a plăcut de Dinamo. Am rămas cu inima la Dinamo, doar printr-o conjunctură am ajuns să joc la Steaua” – Cătălin Munteanu