67 de ani de la moartea lui George Enescu. Cine a fost marea lui iubire: ”Mincinoaso! Am văzut în tine o zeiță”

Violonistul și dirijorul român a fost considerat încă de mic un copil minune, visând să devină compozitor încă de la vârsta de 5 ani. Muzicianul a avut prima experiență artistică la numai 3 când a auzit un taraf cântând într-o staţiune balneară aflată lângă satul natal.

Cine a fost George Enescu, marele compozitor al României

George Enescu s-a născut în data de 19 august 1881, în Liveni din județul Botoşani. Celebrul artist a venit pe lume într-o familie de arendași, fiind al optulea copil și singurul care n-a murit în copilărie. Când încă era mic părinții săi s-au despărțit.

A fost alintat încă de copil Jurjac de guvernanta franceză Lydie Cedre, care a avut o influență bună asupra educației sale. A început să cânte la vioară la doar 4 ani, iar un an mai târziu a susținut primul său concert.

Tot în perioada respectivă a început studii de compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella, după ce primele lecții le-a primit de la tatăl său. Ulterior, a studiat alături de vestitul lăutar Niculae Chioru, iar în perioada 1888 – 1894 a învățat la Conservatorul din Viena.

Digi24.ro

Cum a reușit un bărbat să stea gratis timp de 5 ani într-un hotel celebru din New York

A interpretat compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, deși avea numai 12 ani. A primit medalia de argint după încheierea studiilor, debutul în calitate de compozitor având loc la data de 6 februarie 1898, la Concertele Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română.

Mai târziu, a fost trimis de tatăl său să studieze la Conservatorul din Paris (1895 – 1899). De atunci datează cele patru simfonii de şcoală, care i-au adus recunoaștere tânărului George Enescu. Este vorba de Poema Română op. 1 (1897) pentru orchestră şi cor bărbătesc, Sonata nr. 1 pentru pian şi vioară în Re major, op. 2 (1897), Suita nr. 1, în sol minor, în stil vechi pentru pian, op. 3 (1897), Sonata nr. 2 pentru pian şi vioară în fa minor, op. 6 (1899).

Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, susținând numeroase turnee în Europa. În calitate de interpret a înfiinţat şi condus două formaţii de muzică instrumentală, iar în primul război mondial a susţinut concerte în România pentru răniţii din spitale.

Cine a fost Maria Cantacuzino, marea iubire a lui George Enescu

George Enescu a fost invitat de nenumărate ori la Castelul Peleș din Sinaia de către regina Elisabeta a României (al cărei pseudonim literar era Carmen Sylva). A susținut concerte și recitaluri de vioară, cea mai îndrăgită lucrare fiind Oepid, la care a lucrat mai bine de 10 ani.

Digisport.ro

FOTO Au ”explodat” după ce au văzut în ce o să apară americancele la Jocurile Olimpice

Opera a fost terminată în anul 1931 și i-a fost dedicată Mariei Rosetti-Cantacuzino, marea iubire a celebrului compozitor, care era căsătorită încă de la vârsta de 18 ani cu prinţul Mihai Cantacuzino. Alice şi Constantin sunt copiii cuplului regal.

Întâlnirea dintre George Enescu și cea care avea să-i devină soție trei decenii mai târziu s-a produs în 1907, viața amoroasă dintre cei doi înfiripindu-se abia în 1914. Povestea lor de dragoste s-a desfășurat sub ochii și cu acceptul soţului Mihai Cantacuzino, care avea la rândul său aventuri extraconjugale.

Cel mai mare compozitor român s-a îndrăgostit iremediabil de prințesă, care avea să-i dea numele Pynx. Așa a ajuns ”interpretul de curte” din casa familiei Cantacuzino, mai ales că mariajul din familia regală era numai de formă.

Povestea de amor dintre Măruca şi George Enescu nu a fost lipsită de neplăceri, dacă este să ne luăm după schimbul de scrisori dintre cei doi. La un moment dat regretatul muzician s-a simțit trădat de prințesă.

„Mincinoaso, mincinoaso, ca oricare altă femeie, când eu am văzut în tine o zeiţă care m-a indignat. În aşa hal, că am dat imediat ordin să se reanuleze biletele pentru Paris şi să mi se ia altele pentru Italia”, a scris violonistul într-o epistolă, notează adevarul.ro.

După moartea soţului, în 1928, Măruca și-a îndreptat atenția spre un alt bărbat și l-a abandonat pe George Enescu, care s-a retras la Paris. Relația sentimentală dintre prințesă și filosoful Nae Ionescu a durat 9 ani, existând zvonuri că bărbatul nu ar fi iubit-o.

În momentul în care Nae Ionescu a pus punct relației și s-a îndrăgostit de pianista Cella Delavrancea, Măruca a intrat în depresie și a încercat să se sinucidă. Și-a turnat acid sulfuric pe față, cicatricea de pe obrazul drept fiind mereu acoperită ulterior cu o pălărie cu voal.

Vestea că Maria Cantacuzino a vrut să-şi pună capăt zilelor a ajuns şi la urechile lui George Enescu, care a renunțat la concertele din străinătate și a revenit în România. Dragostea pentru Maria Cantacuzino a fost cea care l-a ajutat să-i fie alături pe perioada celor doi ani de recuperări.

Renumitul compozitor este cel care a internat-o pe prințesă într-un sanatoriu de boli nervoase la Viena. Marea iubită a artistului avea să-i devină soție când muzicianul împlinise 56 de ani, în timp ce Măruca avea 58 de ani.

S-au căsătorit pe 5 decembrie în 1937, la aproape trei decenii de când se cunoscuseră. Copiii prinţesei n-au fost niciodată de acord cu această nuntă. Maria Cantacuzino și-a păstrat titlul regal, chiar dacă în acte a purtat numele soțului.

Cum au murit Maria Cantacuzino şi George Enescu

George Enescu și Maria Cantacuzino au părăsit țara definitiv în anul 1946, când s-au stabilit la Paris. Muzicianul și-a întreținut familia din concertele și cursurile pe care le avea, însă liniștea din cuplu nu avea să vină niciodată.

Se pare că prințesa ar fi avut o relație extraconjugală cu mai tânărul Dinu Lipatti, în timp ce compozitorul și-ar fi înșelat marea dragoste cu Claudia Rogulski, cea care îi era îngrijitoare în locuința din Paris.

Măruca i-a fost alături compozitorului până în ultima clipă. George Enescu a murit pe 4 mai 1955, bolnav și pe jumătate paralizat. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă.

Astăzi, comuna în care a copilărie îi poartă numele. După moartea compozitorului, prinţesa a plecat în Elveția, unde a trăit până în anul 1968.