Momentele de magie. “Fluieră finalul sau le mai dau un gol!”

Debutul lui Dobrin în echipa naţională, aportul covîrşitor la calificarea la Mondialul mexican, victoriile de răsunet în faţa Cehoslovaciei sau Iugoslaviei, partidele memorabile din tricoul Argeşului în campionat, unde şi-a trecut în palmares două titluri, dar şi în cupele europene au rămas în istoria de aur a fotbalului românesc. FANATIK prezintă doar cîteva dintre momentele de magie ale „Gîscanului”.

Ludwigschafen

Talentul şi harul deosebit l-au propulsat pe Dobrin în echipa naţională cînd nici nu împlinise 18 ani. La Ludwigschafen, România a susţinut un meci amical împotriva Republicii Federale a Germaniei, o echipă extrem de puternică pe acele vremuri. La debut, Dobrin avea ca adversar direct un neamţ pe nume Szymaniak, considerat unul dintre cei mai duri fundaşi din lume la acea vreme. „Gîscanul” a intrat pe teren de parcă ar fi fost pe „Maracana” din Piteşti.

„Să fii cuminte şi să bei mult lapte!”

L-a ridiculizat tot meciul pe Szymaniak, care, pe final, a refuzat să-l mai atace pe Gicu. Pe final, fostul campion mondial al RFG-ului, Fritz Walter, a intrat în vestiarul echipei noastre ducîndu-se glonţ spre Dobrin. „Băiete, dacă o să fii cuminte şi o să bei mult lapte, o să ajungi mare jucător”, i-a spus marele Walter. „Culmea este că eu la viaţa mea am băut şi mult lapte”, a comentat cu umor, peste ani Dobrin, amintindu-şi debutul în naţională.

Sperietoare pentru greci

Ca de obicei, atunci cînd echipa naţională se afla în impas, Dobrin a reprezentat mai mereu colacul de salvare. Aşa s-a întîmplat şi în campania pentru CM din Mexic, cînd „Gîscanul” a fost chemat pentru dubla de final, meciurile de acasă cu  Portugalia, respectiv Grecia. În partida cu Portugalia, piteşteanul şi-a condus imperial echipa spre victorie, marcînd golul victoriei şi inventînd cîteva pase magice pentru Dumitrache. Urma apoi disputa cu elenii, cînd „tricolorii” aveau nevoie de un egal pentru a merge în Mexic. Chiar dacă abia se putea mişca din cauza unor probleme la spate, Angelo Niculescu l-a convocat. Dobrin avea dureri mari, dar a strîns din dinţi şi a intrat în teren, cu un brîu special pe care i l-a adus cu o zi înaintea meciului Ţîrcovnicu. A fost mai mult pe post de sperietoare pentru greci, care îi pregătiseră un marcaj special. Doi oameni la „gîscan”. Partida s-a terminat 1-1 şi România s-a calificat la Mondial, turneu la care Dobrin a mers ca turist.

„Gîscanul” kamikadze

Un alt meci memorabil sub tricoul echipei naţionale a fost cel disputat  pe „23 August” împotriva Cehoslovaciei, în optimile Campionatul European. România deschisese scorul, dar Rică Răducanu a dat o pasă la adversar şi oaspeţii au egalat. Pe final, Mircea Lucescu a făcut o cursă superbă pe partea dreaptă şi, dintre trei adversari, a centrat spre careu. Dobrin s-a repezit ca un uliu spre minge şi a reuşit să atingă mingea cu capul, înaintea portarului Viktor. Goalkeperul, ieşit să boxeze, l-a lovit cu pumnul pe „gîscan” făcîndu-l ko! Mingea era însă în plasă şi România s-a calificat în sferturile de finală ale Campionatului European, lucru pe care Dobrin, serios ameţit de pe urma contactului cu Viktor, l-a conştientizat abia la finalul meciului, cînd a fost purtat pe braţe de coechiperi.

A spulberat complexul iugoslav

Ultimul meci mare realizat de Dobrin la echipa naţională s-a petrecut în 1978, împotriva Iugoslaviei, în preliminariile pentru CM din Spania. Tricolorii aveau un adevărat complex în faţa plavilor, după ce pierduseră ultima dispută cu 4-6 pe propriul teren, şi după ce nu mai cîştigaseră un joc acasă cu sîrbii de 40 de ani. Cu mulţi jucători accidentaţi şi în criză de rezultate, federalii au apelat în ultimul moment la Dobrin şi la Aurică Rădulescu, cei doi fiind artizanii unei victorii de răsunet: 3-2 cu Iugoslavia.

Golul ireal cu Valencia

În tricoul lui FC Argeş, Dobrin a realizat adevărate magii. Dubla cu Real Madrid, cînd marele Santiago Bernabeu a venit special în România să trateze cu Ceauşescu transferul „Gîscanului”, sau meciul cu Valencia sînt doar cîteva repere. Golul marcat împotriva Valenciei la Piteşti a fost unul cum rar se pot vedea pe un teren de fotbal. La o lovitură liberă indirectă din lateral dreapta, o poziţie perfectă pentru un stîngaci, Dobrin a săltat mingea peste zid cu dreptul, portarul a atins din instinct balonul, care a poposit apoi în plasă. Cîteva secunde, nimeni nu a înţeles nimic, publicul a amuţit, pînă în momentul în care arbitrul a arătat centrul terenului.

„Fluieră sau le mai dau un gol!”

Cea mai mare satisfacţie din cariera lui Dobrin rămîne fără îndoială titlul cîştigat cu FC Argeş în 1979. În ultima etapă Piteştiul a jucat cu titlul pe masă împotriva contracandidatei Dinamo. Argeşenii aveau un punct avans şi le era suficient şi un egal. În ciuda unui arbitraj ostil, trupa lui Dobrin a controlat jocul conducînd la un moment dat chiar cu 3-1. Bucureştenii au revenit pe final, egalînd la 3, iar centralul Otto Anderco a prelungit excesiv meciul, sperînd într-o nouă reuşită alb-roşie. „Fluieră odată finalul sau le mai dau un gol”, l-a ameninţat Dobrin pe arbitru, dar acesta s-a făcut că nu-l aude. „Gîscanul” a luat o minge pe cont propriu şi l-a mai învins o dată pe Anuţei, punînd cireaşa pe tortul campionilor piteşteni.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

24 iunie 1979 este ziua în care s-a disputat celebrul Dinamo – FC Argeş 3-4, în care Piteştiul a cîştigat al doilea titlu cu „Prinţul din Trivale” (precedentul în 1972), ultimul gol fiind marcat de Dobrin. În cronica de a doua zi, Ioan Chirilă i-a acordat „Gîscanului”, în ziarul „Sportul”, nota 10!

„Am mii şi mii de amintiri frumoase cu Dobrin. Dar cea mai cea e cînd a bătut aproape de unul singur pe Dinamo. Ce meci a făcut atunci!” (Florin Halagian)

„La golul acela celebru a ridicat privirea şi m-a hipnotizat, eram ţintuit pe linia porţii. Mi-a dat un gol de geniu. Nu m-am supărat, deşi cariera mea a început să decadă după meciul ăla. Una e să te învingă un amărît de soldat, şi alta e cu un împărat!” (Ioan Anuţei, portar Dinamo 1979)

„La sfîrşitul meciului cu Valencia, Mario Kempes a venit la Dobrin, s-a înclinat în faţa lui şi i-a zis: ” (Andrei Speriatu)

„Am avut plăcerea să joc împotriva lui. Eu, ca fundaş, nu ştiam cum să-l atac. Cel mai bine era să te rogi să nu fie în primul 11. Cînd eram la Hunedoara şi jucam contra lui, Mircea Lucescu ne-a zis: . I-am replicat : Am pierdut cu 5-1 sau 6-1!” (Mircea Rednic)