News

85 de ani de la moartea lui George Topîrceanu. Cum a scăpat poetul din masacrul de la Turtucaia

Au trecut 85 de ani de la moartea lui George Topîrceanu. Cum a scăpat poetul din masacrul de la Turtucaia și ce a însemnat momentul pentru Primul Război Mondial
07.05.2022 | 07:46
85 de ani de la moartea lui George Topirceanu Cum a scapat poetul din masacrul de la Turtucaia
85 de ani de la moartea poetului George Topîrceanu. Sursa foto - colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Nu mai puțin de 85 de ani s-au scurs de la moartea lui George Topîrceanu. Poet, prozator, memorialist, publicist și traducător român, membru corespondent al Academiei Române din 1936, Topîrceanu avea să-și pună definitiv amprenta pe literatură

Cine a fost George Topîrceanu

George Topîrceanu s-a născut în București la data de 20 martie 1886. A început în același oraș școala, dar a continuat studiile pe valea Topologului, la Șuici, județul Argeș. A revenit în București pentru a se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava (1898 – 1906).

ADVERTISEMENT

După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemă. În paralel, se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina studiile.

A debutat încă din liceu atunci când a publicat primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului.

ADVERTISEMENT

Ajunge subsecretar, apoi secretar de redacție la Viața românească, revistă aflată sub influența lui Ibrăileanu. Este perioada în care colaborează cu Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu. Abia în 1916 a debutat editorial cu două volume: Balade vesele și Parodii originale

Masacrul de la Turtucaia, un moment negru din Primul Război Mondial

Masacrul de la Turtucaia a venit cu pierderi românești care au ajuns la aproximativ 34.000 de oameni, morți, răniți și dispăruți. De asemenea, alți 3.500 de oameni au reușit să iasă spre Silistra din încercuirea realizată de trupele bulgaro-germane, în timp ce aproximativ două mii de ostași au scăpat trecând Dunărea spre Oltenița, înot sau cu ajutorul marinei fluviale române.

ADVERTISEMENT

Nu mai puțin de 160 de ofițeri și 6.000 de soldați au sfârșit pe câmpul de luptă, în vreme ce 480 de ofițeri și 28.000 de soldați au ajuns în prizonierat.

Cum a scăpat George Topîrceanu din masacrul de la Turtucaia

Printre ei s-a aflat și poetul George Topîrceanu care a participat la campania din Bulgaria, unde a căzut prizonier. Poetul a rămas în captivitate până în decembrie 1917.

ADVERTISEMENT

De altfel, acesta chiar a și scris despre experienţa aceasta în volumul “Amintiri din luptele de la Turtucaia. Pirin Planina”. “Erau mai ales ţărani de prin judeţele de câmp ale Munteniei, cei mai oropsiţi dintre toţi.

ADVERTISEMENT

Mă uitam la ei cu strângere de inimă. Nu se potriveau deloc cu imaginea ostaşului roman, de acum şi de pe vremuri, aşa cum mi-o zugrăvise în suflet strălucitoarele defilări ale regimentelor gătite de paradă”, a notat Topîrceanu.

“Înfrângerea de la Turtucaia, oricât de dureroasă, nu poate avea nici o semnificaţie în privinţa însuşirilor neamului nostru, care şi-a făcut proba de-a lungul veacurilor. Am avut Turtucaia, dar am avut şi Mărăşeştii!… Şi la Turtucaia au fost destule pilde de eroism, zadarnic, dar înălţător”, a continuat poetul

Nu mai puțin de un an și jumătate a stat George Topârceanu prizonier la bulgari. Avea să povestească și despre felul în care oamenii s-au schimbat în acea perioadă.

„Cete de soldaţi bezmetici au început să prăde bagajele ofitereşti grămădite în căruţe, căutând mai cu seamă sticle de coniac. Alţii, cu privirile abrutizate, unii răniţi şi pătaţi de sânge, forfotesc în toate părţile printre căruţele de corvoadă cu cărăuşi bulgari de prin partea locului, cari se uită în pământ posomorâţi, îngroziţi, aşteptând evenimentele…

Câţiva soldaţi au desfundat o lădiţă cu zahăr cubic şi-au golit-o la picioarele lor, pe nisip. Până să facă împărţeală, un artilerist, cu mâna ruptă de la cot, nebun, vine între ei cântând în gură mare bisericeşte. Şi cădelniţând din ciotul de braţ care-i mai atârna la umăr, stropeşte grămadă albă de zahăr cu şiroaie lungi de sânge proaspăt -Luaţi, mâncaţi, acesta este sângele meu care pentru voi se vaaarsă… Apoi se prăbuşeşte, galben, lângă zahărul părăsit de ceilalţi cu scârbă, şi ochii încep să i se împăienjenească”, descrie sergentul peisajul de război în care s-a aflat”, scria George Topîrceanu

În 1936, George Topîrceanu a fost ales Membru corespondent al Academiei. Bolnav de cancer la ficat acesta a mai apucat să întemeieze împreună cu Sadoveanu și Grigore T. Popa revista „Însemnări ieșene”. Avea să moară într-o vineri, 7 mai 1937 la ora 13:30, în casa lui Demostene Botez, la Iași.