„A apus sclavagismul!” Marcel Pușcaș, analiză acidă după ce Craiova a umilit-o pe FCSB: „Banii nu primează întotdeauna”

Meciul de la Craiova a fost la discreția gazdelor. Am prevăzut încă de ieri că așa se va întâmpla. Nici nu era grea previziunea atâta timp cât haosul, chiar diletantismul guvernează FCSB-ul.

Transferurile cu toptanul nu rezolvă criza

În fața a 27.000 de spectatori e destul de neplăcut să te prezinți în halul ăsta. Hățurile au fost scăpate din mână grav și lucrurile se pare că nu se vor îmbunătăți curând. Patronul a vrut transferuri și le-a obținut. Ce-i drept doar la șir, nu și valoric. Cineva poate că ar trebui să-i spună și el să înțeleagă, dacă poate, că nu întotdeauna numărul mare de jucători aduși rezolvă și calitatea jocului.

FCSB, un club fără ierarhii

De multe ori atmosfera creată și poate și impusă este mult mai importantă. Relațiile umane și ierarhizarea lipsesc cu desăvârșire la acest club fost campion. Lipsa de valoare, salariile diferențiate și umflate și criticile sunt motive ale lipsei rezultatelor.

Desigur că și amenințarea apriori a antrenorului cu demisia, salariile diferențiate și dimensiunea lor au generat această stare de suficiență și blazare. Starea aceasta nu are un început de dată recentă. Ea a fost instaurată cu vreo doi ani în urmă și este o consecință a jocului de-a puterea, de-a orgoliul și de-a fudulia.

Digi24.ro

Româncă ucisă în Marea Britanie de un student la criminalistică pasionat de „Dexter”. Cum a aranjat Benjamin Day locul crimei

Este o demonstrație de cum nu se tratează un colectiv și oamenii. Când crezi că le știi pe toate, întotdeauna viața îți demonstrează că nu știi de fapt nimic.

Digisport.ro

Momente neverosimile: a omorât arbitrul în timpul meciului cu o lovitură și a fost arestat pe loc!

Până acum credeam că putregaiul îl reprezintă unii jucători în vestiar. Mă refer la cei mai apropiați de patron cum ar fi fost Tănase, Olaru și alții mai în trecut. M-am înșelat. Vina nu este a niciunui jucător. Ei fac ce pot și pot ce fac. Cine-i de vină că străinii sunt criticați mereu, tinerii la fel. Niciunul nu este obișnuit cu astfel de manifestări.

FCSB și falsa presiune

La FCSB este presiune, nu-i ca în provincie, se zice. Da, poate fi o presiune pentru că masa mare de suporteri dorește rezultate, și da, poate fi presiune pentru că există concurență.

Ar fi destul pentru o echipă care dorește performanță. Nu mai este nevoie și de una suplimentară pusă zi de zi de patron. Justificat sau nu.

Superliga-Competiția patronilor

O altă demonstrație ar fi compararea cu ceilalți patroni. “Eu sunt împăratul și nu mă compar cu Șucu, Rotaru, Iftime șamd. E prea mare diferența între mine și ei”, declara recent domnul Becali. Această epatare a avuției, a puterii este un concurs fără sens. Din păcate nici această competiție artificială nu este de data recentă. A început de la perioada Sechelariu, Borcea, Nețoiu, Niculae și Neculaie, Iancu, Copos și continuă cu singurul rămas în cursă, domnul Gigi Becali. Toți cei pomeniți au ieșit din fotbal dintr-un motiv sau altul, dar racila a rămas în mintea și manifestările patronilor de azi.

Poate că nu este rea o concurență și la nivelul patronilor sau împrumutătorilor din fotbal, dar ea nu trebuie transferată în vestiar. Apetența către ea trebuie stopată.

Studiourile te îmbată

Desigur, puterea și succesul te pot ușor îmbăta dacă nu știi să le gestionezi. Nevoia de importanță asijderea. Lumina reflectoarelor din studiouri poate și ea deveni un drog greu debarasabil, care poate duce la boli cronice nedorite, care te pun în ipostaza de-a vedea altfel lumea.

Poate devii mai critic, mai influențabil, mai slobod la gură, mai repezit, mai orgolios. Grav este atunci când ajungi să crezi că le știi pe toate.

Frica de a pierde controlul este o boală

Pierderea echilibrului poate distorsiona modul în care acționezi și te exprimi. Ajungi la ”nu contează alții”, ci doar părerea mea. Mai poate apărea frica de-a pierde controlul. Devii bănuitor și-i cataloghezi pe mai toți ca fiind incompetenți. Cum altfel să nu dorești să pui un antrenor responsabil și să nu te implici în munca lui?

Cum să nu înțelegi că un grup are nevoie de o competență și de argumente în analiza muncii? Nu poți umili la infinit antrenori în numele cunoștințelor tale îndoielnice și contestabile.

Lehamitea – feedbackul vestiarului

Feedback-ul din partea vestiarului poate fi lehamitea sau delăsarea. Jucătorii se pot simți ca într-o pușcărie din care vor să evadeze și să fugă unde văd cu ochii.

Unii au și făcut-o. Am trăit această experiență și știu ce spun. Lumea nu se ține alături doar cu bani. Mai trebuie și oleacă de umanism, de diplomație și de relații interumane normale. A apus sclavagismul, iar banii nu întotdeauna primează.

FCSB, o căruță deja împotmolită

A-i trata pe toți ca pe niște slugi și boi s-ar putea să ofere reversul cel mai nedorit, și anume ca aceștia să nu mai tragă la căruță. Pe bou poți să-l biciuiești cât ai dori că nu se mai mișcă și căruța rămâne împotmolită.

Abia atunci se năruie totul. Visele, speranțele, banii, imaginea și puterea temporală și uneori imaginară nu vor mai fi de folos. S-ar putea să rămână de domeniul trecutului. Acestea sunt primele simptome ale declinului. Boala netratată la timp poate deveni un tăvălug greu de oprit.

Ar fi păcat pentru un club iubit și respectat încă.