La 18 ani juca primul meci în Casa Pariurilor Liga 1, iar de ”majorat” primea cadou un contract la Steaua. În 1986 câștiga Cupa Campionilor Europeni, dar de ani buni s-a rupt de fotbal.
Puțină lume își mai amintește de Anton Weiszenbacher, fostul fundaș dreapta al Stelei în anul de grație 1986, când cucerea cel mai râvnit trofeu european în întrecerile continentale.
Cariera lui în România a fost scurtă, dar intensă. Avea doar 18 ani când a debutat în Divizia A, cum se numea la acea vreme (în 1983 n.r.) Casa Pariurilor Liga 1.
După doar opt ani evolua pentru ultima oară în primul eșalon intern, pentru FC Bihor. În 1991 a primit o ofertă ”de nerefuzat” din Germania, de la Trier, unde s-a și stabilit împreună cu familia.
Maramureșanul are o apariție și în tricoul echipei naționale. Azi nu prea mai are legătură cu fotbalul. Îi merge bine în Germania. Lucrează într-o fabrică de betoane și mărturisește că fotbalul nu-i lipsește.
”Mă uit rar la un meci de fotbal, nu îmi lipseşte foarte mult. La ce bun să îţi petreci întreaga viaţă luptând cu destinul? Nu este mai uşor să accepţi totul aşa cum e?”, a povestit Weiszenbacher pentru ziarul Nemzeti Sport.
Fostul câștigător al Cupei Campionilor Europeni nu se rușinează când vine vorba de locul lui de muncă. E betonist, câștigă bine și duce o viață liniștită la Trier.
”Nu am avut vreo zi de absenţă la muncă, îmi place să muncesc, nu e nicio ruşine. Am o viaţă liniştită în Trier”, a mai spus Weiszenbacher pentru sursa citată.
Anton Weiszenbacher a fost unul dintre apărătorii laterali ai României cu apetit ofensiv. În cele aproape 170 de meciuri în primul eșalon a reușit să puncteze de 15 ori, cinci dintre reușite fiind în tricoul Stelei.
În București s-a adaptat mai greu, abia în cel de al doilea sezon fiind și titular în defensiva roș-albaștrilor. Emerich Jenei și Ladislau Boloni au fost cei care l-au ajutat să se integreze.
”Nu era uşor să trăieşti în Bucureşti în acea vreme. Trăiam într-un fel de cazarmă, iar viaţa noastră de zi cu zi era una destul de monotonă: antrenamente, meciuri, deplasări.
Camera antrenorului Emerich Jenei era lângă a mea, iar ajutorul şi sprijinul său au însemnat mult pentru mine. La fel a contat mult şi sprijinul lui László Bölöni, pe care l-am considerat un mare mijlocaş”, a mai spus Weiszenbacher.
Fostul fotbalist încă rememorează cu emoție perioada pentrecută la Steaua, chiar dacă azi fotbalul nu mai reprezintă o prioritate. Rămân însă amintirile.
”Este extraordinar ce performanţe istorice a avut Steaua la nivel internaţional în acea vreme. Fotbalul era totul pentru noi. Valentin Ceauşescu era alături de noi, venea la antrenamente, era o persoană bună”, a punctat fostul apărător.
După doar două sezoane la FC Baia Mare și tot atâtea la Steaua, Anton Weiszenbacher a ajuns la Universitatea Craiova. Nu s-a adaptat în Oltenia și s-a retras mai aproape de casă, la FC Bihor unde a evoluat până în 1991.
În același an semna cu Eintracht Trier, din Germania pentru care a jucat neîntrerupt vreme de șapte sezoane. În 1998 a pus ghetele în cui. A adunat 174 de partide pentru trier și 9 goluri.