Mircea Lucescu a apărut supărat deși România câștigase meciul cu Cipru, 4-1. Supărat și grăbit, repezit, așa cum e mai mereu. Deși la început ai fi zis că abia aștepta să încheie discuția cu jurnaliștii, selecționerul s-a aprins pe măsură ce vorbea și a trecut de la critici pentru jucătorii lui de azi la comparații cu trecutul.
Comparațiile i-au folosit tocmai ca să argumenteze că românii pot fi buni la fotbal, pot să joace deschis, frumos. Lucescu a ajuns cu poveștile până la prima echipă națională pe care a condus-o, aceea pe care a calificat-o la Campionatul European din 1984. ”În vremea aceea doar opt echipe participau la turneul final”, a zis nea Mircea ca să sublinieze performanța din anii 80.
Apoi a continuat și a raportat parcursul acela la rezultatele tricolorilor din anii 90: ”Naționala mea din 84 a bătut Italia, care era campioana mondială, și a avut adversari mai puternici decât a avut Generația de Aur”. Lucescu s-a referit la victoria cu Italia, 1-0, din preliminariile Euro 1984.
Numai câștigătoarea grupei se califica la turneul final. România a învins Italia cu un gol al lui Boloni, 1-0, și a câștigat grupa în care mai erau Cehoslovacia, Suedia și Cipru. Calificarea tricolorilor a fost una uluitoare! Era primul Campionat European din istoria noastră și o lăsam acasă pe Italia, care era o superforță în momentul acela, câștigase Campionatul Mondial din 1982.
Echipa lui Lucescu avea să câștige un singur punct la Euro, dintr-un egal cu Spania, 1-1. A pierdut cu Germania, 1-2, și cu Portugalia, 0-1. Fusese, totuși, printre primele opt formații din Europa. Generația de Aur a lui Anghel Iordănescu a fost, în 1994, printre primele opt din lume!
Are dreptate Lucescu când consideră că ai lui au avut adversari mai grei și că victoria cu Italia e dovada clară? Generația de Aur a învins Argentina la Mondialul din 1994, 3-2. Formația din care dispăruse Maradona, suspendat pentru doping, era vicecampioana mondială și fusese campioană cu opt ani în urmă.
România lui Iordănescu a mai bătut și Anglia la Mondialul din 1998, cu 2-1. Britanicii aveau o trupă tare, ca nume, dar nu câștigaseră nimic. Generația de Aur i-a bătut pe englezi și la Euro 2000, cu 3-2. În sferturile de finală, adică tot printre cei mai buni opt din Europa, tricolorii au pierdut cu Italia, 0-2.
Lucescu mai are un argument care e greu de demontat: ”Echipa națională a avut avantajul, după 1990, că jucătorii plecaseră la cluburi mari și veneau de acolo mai bine pregătiți pentru performanțe”. Iordănescu a beneficiat, așadar, de un atu pe care el nu l-a putut avea. Regimul comunist din România nu le permitea fotbaliștilor să plece în Vest.
România: Moraru – Rednic, Ștefănescu, Iorgulescu, Ungureanu – Balaci, Boloni, Augustin, Klein – Geolgău, Cămătaru.
Italia: Zoff – Gentile, Collovati, Scirea, Cabrini – Tardelli, Marini, Antognoni – Conti, P. Rossi, Bettega.
Marcator: Boloni.
România: S. Lung – Rednic, Ștefănescu, Iorgulescu, Ungureanu – Coraș, Dragnea, Boloni, Klein – Gabor, Cămătaru.
Spania: Arconada – Urkiaga, A. Frances, A. Goicoechea, Camacho – V. Manrique, Juan Senor, R. Redondo, R. Vazquez – Santillana, Carrasco.
Marcatori: Boloni / Carrasco (penalty).
Selecționerul se baza pe fotbaliști de la Universitatea Craiova și de la Dinamo, formațiile la modă în momentul acela. Un singur stelist a prins lotul pentru turneul final din Franța: Vasile Iordache, al treilea portar! Lucescu nu îi convocase pe: Pițurcă, Belodedici, Lăcătuș, Tudorel Stoica.
România: Prunea – D. Petrescu, Mihali, Belodedici, Prodan, Selymeș – Hagi, Lupescu, G. Popescu, D. Munteanu – I. Dumitrescu.
Argentina: Islas – Sensini, Caceres, Ruggeri, Chamot – Ortega, Basualdo, Simeone, Redondo – Batistuta, Balbo.
Marcatori: I. Dumitrescu (2), Hagi / Batistuta, Balbo.
România: Stelea – D. Petrescu, Ciobotariu, Gică Popescu, Filipescu, D. Munteanu – Hagi, Gabi Popescu, Gâlcă, Ad. Ilie – V. Moldovan.
Anglia: Seaman – G. Neville, Campbell, Adams, Le Saux – Anderton, Ince, Batty, Scholes – Sheringham, Shearer.
Marcatori: V. Moldovan, D. Petrescu / Owen.
În 2000, când România a pierdut cu Italia în sferturile de finală ale Campionatului European, selecționerul era Emeric Ienei. Anghel Iordănescu a condus naționala la un singur Euro, în 1996, un turneu în care Hagi și ai lui au pierdut toate meciurile: 0-1 cu Franța, 0-1 cu Bulgaria, 1-2 cu Spania.
Foștii internaționali au exprimat mereu opinii diferite când a fost vorba despre astfel de comparații. Lucescu are fideli, așa cum este Dănuț Lupu, care a susținut la FANATIK SUPERLIGA că antrenorul secolului este Mircea Lucescu. Nea Mircea are și adversari, mai toți proveniți din tabăra stelistă.
Marius Lăcătuș tocmai a cerut, la DigiSport, ca FRF să-și sancționeze selecționerul fiindcă el insistă că FCSB e Steaua. Lăcătuș e un adept al noii formații a Clubului Sportiv al Armatei, aflată în liga a doua, și a fost unul dintre roș-albaștrii pe care Lucescu ori i-a ignorat, ori i-a folosit foarte puțin în perioada în care a condus echipa națională.