A venit magia Sărbătorilor de Iarnă, zilele dedicate nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Brad împodobit, luminițe, colinde, cadouri de la cel mai iubit „Moș” din lume… Și povești! La gura sobei sau la radiația caloriferului, cald să fie. Cu această ocazie, FANATIK vă oferă câteva episoade emoționante din fotbalul românesc în perioada Crăciunului, rămase în memoria suporterilor și nu numai.
Deși Paștele este cea mai importantă sărbătoare creștină, bucuria Crăciunului și toată această perioadă de feerie din preajma sa este una cu adevărat specială. Chiar și în săracul fotbal românesc. În multe momente, marile „dujmance” Steaua și Dinamo au lăsat rivalitatea la o parte și s-au unit pentru cauze nobile sau pur și simplu pentru a aduce un strop de bucurie în viața unor oameni care se confruntă cu dificultăți, pentru a le înflori un zâmbet pe fețe obosite…
Mulți cunosc povestea extraordinară a soldaților germani și britanici din Primul Război Mondial, care au făcut un armistițiu în Ajunul Crăciunului din 1914, au rupt liniile, au jucat un meci de fotbal, au mâncat și au băut împreună, au împărțit puținul ce-l aveau în timp ce cântau colinde în zona „tampon” de pe Frontul de Vest din Belgia. Chiar dacă a doua zi s-au măcelărit din nou…
Așadar, FANATIK vă urează „Sărbători fericite!” și vă invită să vă faceți comozi undeva la căldură, aproape de foc dacă e posibil, pentru un cadru și mai bun și să vă strângeți aproape familia și prietenii pasionați de fotbal pentru a rememora cele mai frumoase „miracole” de Crăciun din fotbalul românesc.
După câștigarea Cupei Campionilor Europeni, marea echipă a Stelei încheia anul 1986 în forță și disputa în preajma sărbătorilor de Crăciun un meci memorabil cu River Plate în Cupa Intercontinentală, la nu mai puțin de 12.600 de kilometri de familie și prieteni, cu doar 10 zile înainte de Ajunul Crăciunului.
Mai exact, pe 14 decembrie 1986, la Tokyo, capitala îndepărtatei Japonii. Pentru a-și astâmpăra dorul de cei dragi, jucătorii lui Emeric Ienei (plecat nu demult la cer, Dumnezeu să-l odihnească!) au cântat prin hotel colinde, au spus glume și atmosfera a fost una „ca de Sărbători”, după cum au rememorat în mai multe interviuri.
Marea echipă Stelei nu a reușit, însă, să producă încă un miracol și să le aducă românilor cel mai frumos cadou de Crăciun, deși golul înscris de Miodrag Belodedici la scorul de 0-0 a fost anulat pe nedrept pentru ofsaid și argentinienii se impuneau cu 1-0. La revenirea în România, majoritatea jucătorilor Stelei au sărbătorit Crăciunul acasă, alături de familie, mai ales că în acea perioadă regimul nu tolera manifestații publice sau alte evenimente dedicate nașterii Domnului Iisus Hristos.
Cel mai „iernatic” meci disputat în istoria clubului roș-albastru și a fotbalului românesc s-a disputat înainte de pauza hibernală a avut loc tot în preajma Crăciunului din anul 1957. Marea echipă a CCA-ului întâlnea în primul tur al Cupei Campionilor Europeni pe Borussia Dortmund.
Pe 27 noiembrie, nemții câștigau cu 4-2, însă pe 8 decembrie „militarii” se impuneau cu 3-1 și a fost nevoie de un meci de baraj pentru a stabili echipa calificată, deoarece la acel moment nu erau luate în calcul golurile marcate în deplasare. Astfel, a fost nevoie de un al treilea meci de baraj, care s-a disputat la Kassel (Germania) pe 29 decembrie 1957.
Jucătorii CCA-ului pregăteau de zor meciul decisiv în Ajun și chiar în ziua de Crăciun au avut cantonament și regim militar! E important de precizat că de Crăciun nu exista liber, deoarece marea sărbătoare creștină, ca oricare alt eveniment religios, trebuia eliminată din conștiința „omului nou” din România comunistă.
A treia zi de Crăciun, delegația română pleca spre Germania cu escală la Viena. A fost primul meci al roș-albaștrilor din istoria cupelor europene disputate pe teren neutru. Din păcate, Moș Crăciun a „vorbit” în germană și le-a făcut cadou calificarea celor de la Borussia Dortmund, care s-au impus cu 3-1. Cu toate acestea, performanța CCA-ului rămâne una remarcabilă, una dintre primele pagini din istoria fotbalului românesc în cupele europene.
Suporterii celor două rivale din Capitală și-au dat mâna în 2019 de Crăciun, când au susținut o cauză caritabilă. Campania jucătorilor și fanilor celor de la Dinamo și FCSB în urma căreia au fost strânse jucării pentru copiii aflați în centre de plasament. A fost una dintre rarele ocazii în care cele două tabere au colaborat pentru o cauză nobilă și au oferit un Crăciun fără rivalitate.
Suporterii lui Poli Timișoara au reușit de asemenea un adevărat miracol de Crăciun după s-au mobilizat în 2013 și-au organizat o strângere de fonduri pentru un copil extrem de grav bolnav pe nume Denis. Povestea a ajuns simbolul spiritului polist: solidaritatea mai presus de fotbal.
Gigi Becali a obișnuit de-a lungul anilor să facă mai multe gesturi caritabile de Crăciun și în general în perioada Sărbătorilor. La Palat și la casa sa din Pipera, an de an se adună cete de colindări, iar patronul lui FCSB le oferă sume importante de bani.
„Nea Gigi” ajută în această perioadă mulți oameni cu diverse probleme, iar un astfel de episod a avut loc de Crăciun în 2019: „Am făcut niște donații financiare și alimente înainte de Crăciun și sunt mai liniștit că am adus bucurie în câteva case nevoiașe. Am dat bani unei familii nevoiașe să își cumpere o vacă”.
În 2022, cu 3 zile înainte de Nașterea Domnului, Gigi Becali a donat nu mai puțin de 415.000 de euro pentru 74 de familii de preoți care aveau fiecare în grijă mai mult de 5 copii, din zona Iașului, Vasluiului și din Basarabia. În total, 415 copii au beneficiat de acest cadou neașteptat.
Dinamo a avut zeci de ani o tradiție care a fost ulterior continuată și după lovitura de stat mascată în revoluție din decembrie 1989. Moș Crăciun de la Dinamo oferea în fiecare an cadouri pentru copii angajaților în anii ’70-’80.
Fotbaliști uriași precum Cornel Dinu, Dudu Georgescu sau Ionel Augustin se deghizau în Moș Gerilă (cum era numit Moș Crăciun în regimul comunist) spre deliciul copiilor. Tradiția a continuat generație după generație, iar „câinii” până în ziua de astăzi susțin că Moș Crăciun e dinamovist pentru că nu degeaba e îmbrăcat în… alb și roșu!
Cornel Dinu povestea într-un interviu care era atmosfera la Dinamo în perioada Crăciunul pe vremea regimului comunist: „Eram ofițeri activi ai MAI. Crăciunul nu însemna pauză. Dacă era program, veneai. Dacă nu, te pregăteai pentru reluarea returului”. Jucătorii stăteau izolați la Săftica, iar de multe ori colindătorii se adunau la poarta bazei de pregătire: „Atunci simțeam Crăciunul. Eram ca într-o unitate militară”, povestea și Ionel Augustin.
Florea Dumitrache zis „Mopsul”, unul dintre cei mai mari atacanți pe care i-a avut fotbalul românesc, relata și el în urmă cu mulți ani care era atmosfera și cum reușeau să o „îndulcească” în cantonament în perioada Crăciunului: „Se ascundea plosca în bocanc. Dacă venea colonelul în control, o pasai pe mingiile bărbătești, ha, ha, ha, ha… Aveam viteză atunci!”.
Mircea Lucescu, actualul selecționer al României, nu avea nici mamă, nici tată în fața atribuțiilor meseriei încă din perioada în care era antrenor la Dinamo, între 1988 și 1990. „Il Luce” programa antrenamente în Ajunul Crăciunului și chiar pe 25 decembrie și jucătorii primeau doar câteva ore libere pentru a se vedea cu familia: „Nu sărbătorile câștigă titluri, ci munca. Știu că nu eram cel mai iubit în decembrie, dar în mai eram toți fericiți”.
Colindul de Crăciun este o adevărată tradiție în Giulești. An de an, jucători, suporteri și chiar angajați ai clubului vin să colinde marile legende ale Rapidului. Un episod extrem de cunoscut a avut loc în 2007, când jucătorii Rapidului au venit îmbrăcați în Moș Crăciun alături de galerie și au adus cadouri copiilor internați la Spitalul „Grigore Alexandrescu”.
„Au venit colindele, noi ne iubim gloriile / Și-am venit la colindat pentru că nu v-am uitat!”, „Deschide ușa creștine, că ești rapidist ca mine!”, „Cine ține cu Rapid are Crăciun fericit!”, sunt câteva dintre versurile pe care suporterii le cântă an de an când merg la colindări alături de jucători pentru a-și cinsti foștii mari fotbaliști.
În acest caz, cei colindați primesc cadouri din partea fanilor. Ultrașii din Giulești sunt unii dintre cei mai implicați în perioada Sărbătorilor în acțiuni caritabile. Unul dintre cele mai frumoase momente de acest gen a avut loc în 2013, când rapidiștii au trecut pe la ușile celor mai multe foste glorii din istoria lor.
Surpriza din acest sezon din SuperLiga a făcut un obicei în ultimii 12 ani. Jucătorii echipei lui Valeriu Iftime merg în fiecare an în preajma Sărbătorilor de Iarnă la Spitalul Județean pentru a duce cadouri copiilor internați. Moldovenii sunt unul dintre cele mai consecvente cluburi din România când vine vorba de astfel de inițiative.
Nici jucătorii echipei naționale nu uită de spiritul Crăciunului. An de an, de la Mutu și Chivu la Chiricheș sau Ianis Hagi, „tricolorii” au participat la astfel de gesturi caritabile, așa cum procedau și cei din „Generația de Aur”.