Dumitru Popescu, considerat ultima figură emblematică din cercul apropiat al lui Nicolae Ceaușescu, s-a stins din viață la vârsta de 96 de ani, pe care o împlinise în aprilie.
Cunoscut sub porecla „Dumnezeu”, datorită influenței sale în epoca regimului comunist, acesta va fi înmormântat duminică, la ora 12, în Cimitirul Bellu Ortodox, potrivit EVZ.ro.
Absolvent al Facultății de Științe Economice în 1951, Dumitru Popescu și-a început cariera politică în 1953, când s-a alăturat Partidului Muncitoresc Român.
A activat ca jurnalist la diverse publicații, printre care Contemporanul, Scânteia Tineretului și Scânteia, în anii ’50 și ’60. În 1956, Nicolae Ceaușescu l-a invitat să ocupe funcția de redactor-șef al ziarului Scânteia Tineretului, poziție pe care a păstrat-o până în 1960.
În perioada 1962-1965, a fost vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură, iar mai târziu, în 1965, a revenit în presă ca redactor-șef al ziarului Scânteia, unde a lucrat până în 1968.
Tot în 1965, Popescu a fost cooptat în Comitetul Central al Partidului Comunist Român (P.C.R.), avansând rapid în structurile de conducere. Din 1969, a devenit membru al influentului Comitet Politic Executiv (CPEx), potrivit sursei menționate.
Dumitru Popescu a jucat un rol important în anii ’70, consolidând cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, mai scrie EVZ.ro. Între 1971 și 1976, a condus Consiliul Culturii și Educației Socialiste, unde a exercitat o influență semnificativă asupra direcției ideologice a regimului.
Supranumele său, „Dumnezeu”, reflecta autoritatea sa incontestabilă în sfera cenzurii politice, opiniile sale având prioritate în deciziile culturale ale regimului.
Începând cu 1981, Dumitru Popescu a fost numit rector al Academiei de Învățământ Social-Politic „Ștefan Gheorghiu” din București, o instituție dedicată formării cadrelor de partid.
De-a lungul carierei sale politice, a fost deputat în Marea Adunare Națională în mai multe legislaturi, din 1965 până la prăbușirea regimului comunist, în 1989, a mai spus sursa citată.
După Revoluția din 1989, Dumitru Popescu s-a retras din viața publică și a publicat o serie de memorii, în care a relatat evenimentele și deciziile din perioada comunistă, oferind o perspectivă personală asupra decadelor în care a fost una dintre figurile cheie ale regimului.