Doliu în lumea culturală din România. A murit scriitorul George Cușnarencu, unul dintre cei mai talentați scriitori autohtoni. Mulți l-au considerat cel mai bun prozator al așa-numitei Generații ’80.
George Cușnarencu s-a stins din viață la vârsta de 72 de ani. De-a lungul carierei sale a fost autor al mai multor volume de proză și de povestiri scurte. A ocupat și funcția de redactor șef al publicației Magazin. Anunțul dispariției sale a fost făcută de Uniunea Scriitorilor din România.
Cei care doresc să îl vadă pentru ultima oară pe marele scriitor o pot face în cursul zilei de vineri, 4 august, la Capela Cimitirului Sf. Vineri din București. De asemenea, lumea își poate lua adio de la omul de cultură sâmbătă, 5 august, la înmormântarea programată de la ora 11:30 în aceeași locație, notează site-ul onlinesport.
În ultimii ani de viață, George Cușnarencu a trăit momente foarte frumoase alături de familie. El lasă în urmă doi copii, pe Vadim și pe Sandra, dar și cinci nepoți: Raisa, Vladimir, Alexandru, Ana și Andrei.
De aproape două decenii abandonase scrisul. Asta pentru că a considerat literatura o pierdere de vreme, pentru că, spunea el, ”e degeaba, nu mai citește nimeni, nu mai interesează pe nimeni literatura”.
Un prieten al lui Cușnarencu, scriitorul Nicolae Iliescu, a transmis un mesaj emoționant după ce a aflat trista veste. ”A amuțit pe vecie glasul prietenului meu bun, George Cușnarencu, ăl cu care vânam lei! Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze cu drepții!”, a scris acesta într-o postare pe contul de Facebook.
George Cușnarencu s-a născut în 1951, în Dorohoi, județul Botoșani. A urmat studiile la Facultatea de Limba și Literatura Română din cadrul Universității București. Încă din anii studenției obișnuia să frecventeze cenaclul Junimea.
Regretatul scriitor a primit premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, în anul 1984. Peste un deceniu, el a primit și premiul de debut al Academiei Române.
Cușnarencu a debutat în anul 1983, cu volumul de proză scurtă intitulat ”Tratat de apărare permanentă”. Apoi, a publicat 9 opere: ”Tangoul memoriei”(1988), ”Dodecaedru” (1991), ”Ultimul Isus, magnificul” (1995), ”Călătoria Luceafărului” (1997), ”Requiem” (1998), ”Trandafirul Tăcerii Depline” (1999), ”Săptămâna Patimilor” (2001), ”Piata Aristotel” (2001) sau ”Colonia Penitenciară Oranj” (2001).
De notat că acesta a scris și o a 10-a operă, nepublicată, terminată în anul 2022. Este un roman intitulat ”Pe umărul meu, Moartea a venit, de multe ori, să plângă”.
De acest ultim roman se leagă motivația creată de cea mai mare nepoată a sa, Raisa-Maria Cușnarencu (16 ani). Potrivit sursei citate, scriitorul spunea despre Raisa că este ”de zece ori mai talentată decât el la scris literatură, iar citind proza sa nu îți dai seama că este scrisă de un copil”.
O parte dintre operele scriitorului au apărut și în culegeri de proză scrisă ale unor autori din țările centrale și est-europene. Putem aminti culegerea Description of a Struggle, cea care a apărut la editura Picador, în 1994.