Cea mai lungă cale ferată din lume a fost construită în aproape 25 de ani și are aproape 10.000 de km. Străbate două continente și zeci de orașe importante.
Cu o lungime de 9.288 de km, Transsiberianul traversează 8 fusuri orare, Europa și Asia, 11 regiuni, două republici, precum și o regiune autonomă, 88 de orașe și 16 râuri mari.
Calea Ferată Transsiberiană este cea mai lungă din lume și a fost construită în aproximativ 25 de ani. A fost proiectul de campanie al lui Serghei Witte, un ministru influent în guvernul rus.
Politicianul considera că puterea politică este provenită din cea economică. În plus, avea convingerea că Siberia poate aduce multe beneficii economice pentru Imperiul Rus.
Țarul Alexandru al III-lea a fost de acord cu ideile lui Witte. La 30 martie 1891, țarul a emis un decret pentru a începe construcția căii ferate care avea să traverseze teritoriul Siberiei.
În mai 1891, a avut loc ceremonia de punere a pietrei de temelie. La aceasta a luat parte inclusiv viitorul țar rus, Nicolae, potrivit omofon.com.
Construcția Căii Ferate Transsiberiene a început, însă, în condiții destul de grele. O taiga bătrână era de-a lungul drumului, iar constructorii au găsit mai mulți bolovani lângă lacul Baikal.
Aceștia au fost nevoiți să folosească dinamită pentru crearea terasamentelor, astfel încât să poată pune traversele pe linia de tren. Cele mai multe materiale au fost transportate pe mare, apoi în trasee lungi pe uscat.
Pentru realizarea acestui proiect a fost nevoie de sume uriașe de bani. Inițial, s-a estimat că era nevoie de 350 de milioane de ruble. Din moment ce lucrarea era destul de costisitoare, a fost implicată forță de muncă gratuită, formată din soldați și deținuți, pentru reducerea cheltuielilor.
Calea ferată a fost construită foarte repede pentru acea epocă. În 12 ani, lucrătorii au construit deja 7.500 de kilometri de cale ferată de primă clasă. Nu a existat o altă țară care să lucreze într-un astfel de ritm.
Constructorii au muncit, însă, în condiții destul de grele. La acea vreme nu exista nici tehnologia din prezent, iar mașinăriile avansate erau și ele inexistente.
Pentru a pune traverse și șine, s-au folosit cărucioare, lopeți, fierăstraie și topoare. Constructorii au muncit până la epuizare și au fost afectați de condițiile aspre din Siberia. Mai mult, au fost lucrători care și-au pierdut viața în timp ce munceau pentru calea ferată.
Construcția unei căi ferate din centrul Rusiei până în Orientul Îndepărtat a dus la o creștere economică în regiune. Proiectul a adus anumite beneficii practice, însă războiul cu Japonia a creat probleme.
În anul 1896, Rusia a negociat un acord cu China pentru a extinde calea ferată în regiunea Manciuria de nord. Aceasta ar fi facilitat comerțul din Rusia în Manciuria.
Japonia nu a văzut acest lucru într-o lumină bună și, de altfel, își dorea teritoriul Manciuriei. Astfel, în 1900, 170.000 de soldați au fost trimiși în Manciuria, de către oficialii ruși, pentru a ocupa toată provincia, lucru de nerealizat dacă nu ar fi existat Calea Ferată Transsiberiană.
Japonezii și-au făcut griji că rușii se vor extinde în toată Asia de Est, iar în 1904 a izbucnit războiul ruso-japonez. Rușii au fost învinși, însă Transsiberianul nu era finalizat, motiv pentru care nu se putea transporta orice armament în toate zonele de război.
În timpul războiului, traficul de marfă și de pasageri pe calea ferată a fost redus de mai multe ori. Motivul a fost dat de restricții, care existau pe mai multe secțiuni.
Legătura slabă de transport dintre Vladivostok și partea europeană a Rusiei a fost principalul factor ce a influențat cursul și rezultatul acestui război. S-a luat decizia de a extinde rețeaua feroviară.
În 1916, Calea Ferată Transsiberiană a fost finalizată. Aceasta a legat Chelyabinsk de Oceanul Pacific, iar în acest timp a fost finalizată și construcția podului peste râul Amur și a liniei principale Amur.
Drumul a fost împărțit în patru secțiuni. În fiecare an, transportul feroviar a crescut, iar în 1912 a ajuns la 3,2 milioane de pasageri. O creștere considerabilă a înregistrat și transportul de mărfuri.
Calea Ferată Transsiberiană a fost afectată, însă, în Primul Război Mondial. Au fost distruși mulți kilometri de cale ferată în acea perioadă. Structurile de serviciu, precum și podurile, au fost grav avariate.
În perioada 1924 – 1925. au fost efectuate lucrări de reparații la calea ferată. Aceasta a devenit complet funcțională în 1925.
Proiectul a fost de mare ajutor pentru agricultura siberiană și au fost facilitate exporturile către Rusia Centrală și Europa. Calea ferată a fost necesară pentru aprovizionarea frontului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.