O nouă cercetare arată cum, din 186 de țări, doar una poate să își producă suficiente alimente pentru a-și hrăni, în mod autosuficient, toți cetățenii, fără importuri. Care este aceasta.
Într-un studiu publicat în Nature Food s-a analizat măsura în care fiecare țară își poate hrăni populația din șapte grupe de alimente: fructe, legume, produse lactate, pește, carne, proteine vegetale și amidon de bază, conform sciencefocus.com.
La nivel mondial, concluziile studiului arată că 65% dintre țări produceau în exces carne și produse lactate, în comparație cu nevoile alimentare ale populației lor.
Astfel, din 186 de țări, doar Guyana produce suficiente alimente pentru a-și hrăni în mod autosuficient toți cetățenii, fără importuri străine. Guyana este situată în America de Sud. La mică distanță în acest top se situează, la mică distanță, China și Vietnam, conform sursei menționate.
În același timp, a existat un deficit global vorbind despre plante bogate în nutrienți. Mai puțin de jumătate din țările implicate în studiu produc suficiente proteine vegetale, precum fasole, năut, linte, nuci, sau carbohidrați amidonoși și doar 24% cultivă suficiente legume.
Europa și America de Sud au fost, în general, mai aproape de autosuficiență decât alte țări. De asemenea, statele insulare mici, țările din Peninsula Arabică și țările cu venituri mici erau mai susceptibile de a se baza pe importuri străine, relatează sursa citată.
Alte șase țări, Afganistan, Emiratele Arabe Unite, Irak, Macao, Qatar și Yemen, nu au produs suficient din niciun grup alimentar pentru a fi considerate autosuficiente în categoria respectivă.
„Auto-suficiența scăzută nu este în mod inerent rea. Există motive valide și adesea benefice pentru care o țară nu poate produce majoritatea alimentelor de care are nevoie”, a declarat Dr. Jonas Stehl – cercetător la Göttingen și primul autor al studiului.
Stehl a mai menționat faptul că „ nivelurile scăzute de autosuficiență pot reduce capacitatea unei țări de a răspunde la șocurile bruște ale aprovizionării cu alimente la nivel mondial, cum ar fi seceta, războaiele sau interdicțiile de export”.