Actorul Alex Conovaru a dat primul casting din viața lui la doar 11 ani, atunci când a intrat în trupa de teatru de la Palatul Copiilor. Recunoaște că pe scenă se simte mai bine decât în fața camerelor și că din viața unui actor e bine să nu dispară misterul.
Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, actorul Alex Conovaru ne spune ce a câștigat și ce a pierdut în toți anii lui de carieră. Vorbește despre momentele bune, dar și despre cel mai rău, problema de sănătate a fiicei lui, Sonia. Alex Conovaru își face mereu autocritica și mărturisește că, în liceu, a profitat de statutul de artist ca să treacă la matematică.
Cum era Alex Conovaru in “Neînvinsă-i dragostea” și cum e cel de azi, din “Tătuțu’ “? Ce ai câștigat si ce ai pierdut în toți acești ani?
-Aveam 13 ani când am apărut în ,,Neînvinsă-i dragostea”, deci eram copil, acum, în Tătuțu`, am 45 de ani, deci nu mai sunt copil (râde, n.red.). Am câștigat experiență, amintiri, oameni și povești, am pierdut inocența și părul de pe cap.
Cât de repede ai reușit să-ți ‘citești’ personajul?
-Destul de repede am înțeles datele lui Laurențiu, apoi am încercat să-i intuiesc zbuciumul interior. Lupta care se dă în el între viața de gangster și cea de familist, dualitatea lui care e foarte ofertantă pentru actor.
Îți mai amintești primul tău casting? Emoțiile de atunci?
-Cred că a fost pentru a fi acceptat în trupa de teatru de la Palatul Copiilor, aveam 11 ani, îmi doream foarte mult. Și da, îmi amintesc că aveam emoții destul de mari.
Ce ți-a plăcut mai mult, scena sau camera? Unde te-ai simțit mai in largul tău?
-Așa cum îmi place să spun, eu sunt într-o căsnicie fericită și lungă cu teatrul, dar am aventuri cu filmul. Mă simt în largul meu în ambele ipostaze, iubesc scena și sunt îndrăgostit de cameră.
Când ai avut cel mai bun moment profesional, în toată cariera ta? Dar cel mai prost?
-Niciodată nu sunt complet mulțumit după vreun spectacol sau după vreo filmare, deci nu pot să fac o ierarhie o momentelor bune. Plus că nu eu ar trebui să clasific asta, ci publicul. Cred că cel mai bun moment profesional urmează să vină, cel mai prost sper să nu.
După atâția ani de carieră există vreun personaj pe care ți-ai dorit să-l joci, dar nu ai reușit până acum?
-Am crescut în perioada filmelor western și, de mic, mi-am dorit să fiu cowboy, nici nu contează acum dacă în teatru sau în film, dar asta îmi doresc.
Răutatea unora te-a determinat vreodată să vrei să renunți?
-Niciodată, din contră, m-a ambiționat.
Cum este tăticul Alex? Fac Sonia, Toma si Ingrid din tine ce vor ei?
-Încerc să fiu un părinte bun care să-și înțeleagă copiii și nevoile lor. Sonia e adolescentă, Toma e preadolescent, Ingrid are 4 ani. Eu mă mai lupt, dar pierd și cred că îmi place să pierd în fața lor.
Ce crezi că ai învățat, până acum, de la copiii tăi?
-Iubirea necondiționată, am învățat despre răbdare, despre lupta pentru supraviețuire și cum să fiu tată.
Cum a fost copilăria ta? Ce nebunii făceai când erai mic?
-Eu fac parte din generația ”cheia de gât”, cei care stăteau afară mult și se jucau fotbal, cornete, invizoace, hoții și vardiștii. Am făcut prostiile clasice, nimic deosebit.
Cum te înțelegeai cu Vlad, fratele tău?
-Vlad a fost principalul meu partener de joacă și de glume, aveam și avem chestii pe care le înțelegem doar noi doi. Am inventat expresii, multe jocuri de apartament, personaje. Iubeam și iubim fotbalul amândoi în continuare.
Cui îi spuneai secretele tale, mamei, tatei sau lui Vlad?
-Erau secrete, nu le spuneam nimănui și mai ales cuiva din familie pentru că, la un moment dat, cineva se scăpa mai mult sau mai puțin voit.
Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel din clasă?
-Inițial am fost timid, apoi am apărut la TV în emisiuni pentru copii, într-un film, despre care am menționat mai sus și timiditatea a dispărut. Am profitat de statutul de “artist” cât am putut de mult, mai ales la matematică unde eram ”tufă de Veneția”.
Când te-ai îndrăgostit prima dată?
-În clasa I, de Cătălina.
Îți mai aduci aminte care a fost cea mai mare gafă pe care ai făcut-o într-o relație?
-Am făcut multe gafe.
Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?
-La 12 ani, de la TVR. I-am dat părinților, cred.
Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?
-La nimic, chiar dacă aș fi tentat s-o fac dacă, prin absurd, s-ar putea. Nu aș mai fi eu cel de acum, ceva s-ar modifica și nu vreau.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta?
-Problema de sănătate a Soniei, atât vreau să vorbesc despre asta.
Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?
-Ce nu știe lumea despre mine aș vrea să rămână așa, nu e prea sănătos pentru un actor să se știe totul sau prea mult despre el, dispare misterul. Aș vrea să se știe, totuși, că detest prostia, reacțiile de mahala, lipsa culturii de bază. Extremismul, fascismul, misoginii și rasiștii, habotnicii și nesimțirea. Orice asemănare cu vreun politician sau partid politic naționalist extremist e pur voită, deloc întâmplătoare.
Care crezi că este cea mai mare realizare a ta de pana acum?
-Copiii, familia…
Unde te putem vedea în perioada următoare?
-La Teatrul de Comedie, în mod special, la Teatrul Avangardia, din când în când, în Tătuțu`, săptămânal, pe VOYO și pe stradă.