Life

Adevăratul motiv pentru care Tudor Petruț, alias Șerban din Liceenii, s-a stabilit în America: ”Nimic nu e ușor. Înveți să supraviețuiești”

Tudor Petruț, cunoscut pentru rolul lui Șerban din Liceenii, este stabilit în SUA de 30 de ani. A jucat în filme, a făcut reclame și predă matematică. A văzut America altfel și ne vorbește despre “jungla” din Hollywood.
11.08.2022 | 14:07
Adevaratul motiv pentru care Tudor Petrut alias Serban din Liceenii sa stabilit in America Nimic nu e usor Inveti sa supravietuiesti
Tudor petruț, alias Șerban din Liceenii predă matematică la un liceu din SUA. Sursa foto. arhiva personală.
ADVERTISEMENT

Tudor Petruț s-a căsătorit în 1989 cu o americancă de origine română. Cunoscut pentru rolul lui Șerban din Liceenii, actorul era deja vedetă când s-a decis să plece în America și să își crească acolo copiii. A divorțat după 5 ani și s-a recăsătorit tot cu o româncă. Are doi băieți, care au văzut celebrul film Liceenii la vârste diferite și spune că i-a distrat foarte tare rolul interpretat de el. Ajuns în America, Tudor Petruț a jucat în filme și reclame, dar predă și matematică la un liceu de peste Ocean. Este pasionat de fotbal și de poker și recunoaște că nu și-a încurajat băieții să facă actorie.

Tudor Petruț, actorul care l-a interpretat pe Șerban în Liceenii, despre viața în SUA

Actorul Tudor Petruț, cel care l-a interpretat pe Șerban în Liceenii, pelicula atât de îndrăgită de adolescenți, dar nu numai, este stabilit în Statele Unite de 30 de ani. Vine aproape în fiecare vară în România, pentru a-și vedea mama și colegii din film. Actorul spune că în California nimic nu este ușor, însă faptul că știa bine limba engleză a fost pentru el un avantaj. În SUA îi lipsesc scena și spectacolele colegilor săi. Spune că în familie se vorbește limba română și se consumă preparate ”ca la mama acasă” de obicei făcute de el. Despre toate acestea, actorul Tudor Petruț a vorbit într-un interviu, pentru FANATIK, la doar o zi după ce s-au împlinit 93 de ani de la nașterea actriței Tamara Buciuceanu, celebra profesoară Isoscel din Liceenii. 

ADVERTISEMENT

V-ați stabilit în SUA din 1990. Ce v-a determinat să plecați din țară?

– Pe vremea studenției am cunoscut o americancă, studentă a Uniuversității din București. Ne legau și niște relații de familie mai vechi. Apoi s-a născut primul nostru băiat. După ce am absolvit am stabilit, cel puțin pentru început, că e mai bine să creștem copilul în SUA, decât în România post-decembristă. A urmat al doilea băiat și, fiind tată a doi copii născuți în America, a trebuit să mă stabilesc definitv alături de ei.

Vă pare rău că ați plecat? Ați face azi același lucru?

– Ca tată, faci orice și, oricând, ce mai bine pentru copii.

Din câte știu ați avut și reclame la un card. Au mai fost și altele?

– Am fost eroul unei campanii publicitare pentru cartea de credit Discover. Dar cea mai plăcută amintire este de la filmarea pentru compania aeriană Southwest, unde a fost pentru prima dată când au apărut doi români în aceiași reclamă. Alături de mine a fost prietenul și colegul meu Boris Krutonog, originar din Chișinău!

ADVERTISEMENT

Cu ce se ocupă actorul Tudor Petruț în America: ”Predau matematică într-un program liceal”

În SUA v-ați mai ocupat și cu altceva, în alt domeniu?

– De mulți ani predau matematică într-un program liceal. Am avut noroc că am absolvit un liceu de matematică-fizică, am avut o baza solidă și am putut trece toate examenele pedagogice necesare.

Aveți doi copii. Aceștia nu au tost tentați să încerce o carieră în actorie? Ei cu ce se ocupă acum? Le-a plăcut filmul Liceenii? De rolul dvs ce au spus?

ADVERTISEMENT

– Nici unul dintre băieți nu a avut tentația unei cariere artistice. Ca să fiu sincer, nici nu i-am încurajat… Așa că, Ștefan este om de afaceri, se ocupă de imobiliare, iar Alexandru este impresar/manager sportiv, partener într-o agenție din New York. Amândoi au văzut “Liceenii” la diverse vârste și i-a distrat foarte tare. Bineînțeles că au comentat, mai în glumă mai în serios, că personajul Șerban cam seamănă cu mine…

Ați spus că ei vorbesc limba română. A fost dorința dvs sau așa se vorbea în casă, în limba
română? 

ADVERTISEMENT

– Bunicul lor a fost un ardelean, fost ofițer în armata regală, care a emigrat în SUA după cel de-al oilea război mondial. El a insistat ca în casă să se vorbească și românește și așa, generație după generație, au învățat limba lui maternă. Mă bucur foarte tare că până și acum noi vorbim între noi tot românește și sper ca băieții să continue tradiția cu copiii lor.

ADVERTISEMENT

”E o tradiție pentru “liceeni” ca să ne întâlnim când sunt în București!”

Ce ați făcut în pandemie și ce vi s-a părut cel mai greu? Ce lecție ați avut de învățat?

– Pe toată perioada pandemiei a trebuit să asist elevii ca să poată învața în spațial virtual și, la rându-mi, a trebuit să navighez și să folosesc diverse programe digitale și alte resurse online. Până la urmă a fost fascinant și mă bucur de câte am aflat și că majoritatea elevilor au reușit să completeze anii școlari.

Anul trecut ați venit în țară să vă revedeți mama. Cum se mai simte aceasta?

– Vin de mulți ani să o vizitez pe mama mea în fiecare vară. Sunt fericit că e sănătoasă, dar mai ales că încă are energie, mai ales după ani de pandemie. E foarte activă și mă ține la curent cu ce se întâmplă în viața culturală și în politica românească, pentru că, evident, că vorbim des și la telefon.

În ce relații a rămas cu Ștefan Bănică jr. și Oana Sîrbu: “Suntem o generație care sper că nu a dezamăgit”

Cu acest prilej v-ați revăzut și colegii din Liceenii. Mai țineți legătura cu ei?

– E o tradiție pentru “liceeni” ca să ne întâlnim când sunt în București! Cu Ștefan Bănică Jr. comunic mereu și am rămas la fel de apropiați de aproape patru decenii! Cu Oana Sîrbu am apărut și în câteva emisiuni de televiziune, e un om minunat. Sunt impresionat de carierele artistice ale Cesoniei Postelnicu și a lui Mihai Constantin, două prezente remarcabile ale scenei românești contemporane.

Suntem o generație care sper că nu a dezamăgit. Sunt mirat, dar plăcut impresionat de faptul că și ai tinerii telespectatori urmăresc cu interes filmul “Liceenii” și că sunt emoționați de personaje și relațiile dintre ele. Și că, părinții lor își amintesc cu nostalgie și drag, prin film, de adolescență.

Tudor Petruț, bucătarul casei: ”Amândurora ne plac experiențele culinare și încercăm mâncăruri din diverse culturi”

Ați colecționat vreodată ceva? Ce pasiuni aveți?

– Am scăpat de aceste “belele”! Nu colecționez și nu am pasiuni extreme. Sunt în continuare microbist, dar fără echipă favorită și încă joc fotbal cu prietenii români duminică dimineața. Mă fascinează, deci, sunt oarecum pasionat de poker Texas Hold’em și particip pe la turnee ici-colo, și mi se pare că mă descurc.

Ce mâncăruri preferați? Soția vă face preparate românești?

– Una peste alta, pentru că îmi place și mă relaxează, eu cam gătesc în casă. Inclusiv mâncăruri românești “ca la mama acasă”, sau cel puțin așa mă laud. Altfel, amândurora ne plac experiențele culinare și încercăm mâncăruri din diverse culturi. Printre favorite sunt mâncarea indiană și grătarul coreean. La fel ne plac degustările de vinuri și avem de unde alege, locuind în California. Și de câte ori găsim vinuri românești “la armeni” (magazine etnice din câteva cartiere din Los Angeles) cumpărăm câte o ladă, mai ales pentru musafirii noștri americani. Vinurile românești au întotdeauna success!

Cu ce se ocupă copiii lui Tudor Petruț: ”Nimic nu e ușor în America, mai ales în California”

Vă lipsește ceva din țară? V-ați gândit să vă repatriați?

– După mai bine de treizeci de ani te înveți să trăiești, să supravietuiești departe de țara mamă. Îmi lipsesc, ca regizor de teatru de meserie, scena românească și excepționalele spectacole ale prietenilor și colegilor mei, a talentaților tineri care apar în forță, an de an.

Copiii dvs sunt născuți peste Ocean. V-ați acomodat ușor în America?

– Nimic nu e ușor în America, mai ales în California. Ca să nu mai vorbim de- așa cum o numesc mereu – “jungla” din Hollywood. Un mare avantaj a fost că vorbeam engleză de la început și mi-a fost mai la îndemână să înțeleg dinamica social-culturală. Apoi am avut șansa să am mulți prieteni de origine română, care au fost mereu un suport moral și o sursă de umor îndulcitor.

Am călătorit mult prin America de Nord și am descoperit micro-lumi fascinante. Și am descoperit frumusețile țării de adopțiune, altfel decât prin filme și seriale de televiziune. Până la urmă iată că am locuit mai mulți ani în California decât în București, orașul meu natal. Asta nu mă face mai puțin român, ci doar un acomodat român-american!