News

Adevărul despre „lagărele de filtrare” rusești de la Mariupol. „Nu vă puteți imagina ce condiții oribile sunt”. Anchete, tortură și deportare

Viața într-un „lagăr de filtrare” deschis de Rusia lângă Mariupol e un coșmar. „Nu vă puteți imagina ce condiții oribile sunt acolo”, spun cei ce au reușit, printr-o minune, să scape din infernul de lângă orașul distrus.
27.04.2022 | 08:04
Adevarul despre lagarele de filtrare rusesti de la Mariupol Nu va puteti imagina ce conditii oribile sunt Anchete tortura si deportare
Adevărul despre „lagărele de filtrare” rusești de la Mariupol. „Nu vă puteți imagina ce condiții oribile sunt”. Anchete, tortură și deportare
ADVERTISEMENT

„Lagărele de filtrare” ale Rusiei de lângă Mariupol sunt, de fapt, locuri în care oamenilor li se hotărăște soarta. Dacă au avut legături cu oficialitățile civile sau militare, sau chiar cu jurnaliști, dar și pur și simplu pentru că sunt tineri, riscă să ajungă la anchete și tortură la Donețk.

Adevărul despre „lagărele de filtrare” rusești, spus de cei care au evadat

Oleksandr și Olena sunt doi dintre puținii norocoși care au reușit, de curând, să evadeze din Mariupol, oraș aflat în prezent aproape complet sub controlul rusesc, după săptămâni de bombardamente. Orașul-port la Marea Azov este efectiv rupt de lume, izolat complet, iar informațiile despre ceea ce se întâmplă în Mariupol sunt greu de confirmat în mod independent, scrie BBC.

ADVERTISEMENT

Dar cei doi și alții au relatat situația înfricoșătoare din așa-numitele „lagăre de filtrare” ale Rusiei, înființate în afara Mariupolului, pentru a găzdui civilii înainte de a fi evacuați.

Acum Oleksandr și Olena se află la Liov, un oraș din vestul Ucrainei, relativ sigur. Ei spun că au fost duși în „lagărul de filtrare” după ce au încercat să evadeze din orașul încercuit și bombardat necontenit de forțele Kremlinului. De acasă, cei doi au mers de acasă la un punct de evacuare, însă de acolo au fost conduși la un centru de refugiați al rușilor, organizat într-o fostă școală din satul Nikolske, aflat la nord-vest de Mariupol.

ADVERTISEMENT

„Un adevărat lagăr de concentrare”

A fost ca un adevărat lagăr de concentrare”, le-a povestit Oleksandr, un bărbat de 49 de ani din Mariupol, reporterilor, la Liov. Oficialii ucraineni au comparat lagărele de filtrare deschise de ruși în teritoriile ocupate din Ucraina cu cele folosite în timpul războiului Rusiei din Cecenia, în care mii de ceceni au fost interogați brutal, iar mulți au dispărut.

Lui Oleksandr și Olenei le-au fost luate amprente și au fost fotografiați din toate părțile, așa cum se face cu infracorii, apoi au fost interogați, timp de câteva ore, de ofițerii de securitate ruși. A fost „ca într-o închisoare”, povestește Oleksandr.

ADVERTISEMENT

Înspăimântați de acest comportament al rușilot, cei doi s-au temut că ar putea fi tratați și mai rău dacă rușii se vor uita la telefoanele lor, așa că au șters de pe aceste dispozitive toate dovezile despre legăturile cu Ucraina, inclusiv fotografiile cu fiica lor în fața unui steag ucrainean.

Vânătoarea de „naziști” a lui Putin

Și precauția a fost o idee bună, oentru că, spune Oleksandr, ofițerii de securitate ruși le-au verificat telefoanele și au examinat fotografiile, istoricul apelurilor telefonice și numerele de contact pentru a descoperi legături cu jurnaliști sau cu oficiali guvernamentali și militari.

ADVERTISEMENT

Dacă o persoană era suspectată că este „ nazist ucrainean”, era trimisă la Donețk, pentru investigații suplimentare sau pentru a fi executată”, a mai povestit Oleksandr. BBC notează că nu a putut verifica afirmație cu privire la uciderea celor bănuiți de a fi „naziști ucraineni”. „A fost foarte periculos, foarte riscant. Orice mic dubiu, orice mică rezistență te puteau duce în beciuri, la interogatoriu și tortură. Tuturor le era frică că vor fi duși la Donețk”, mai spune bărbatul.

Acuzațiile de nazism la adresa ucrainenilor făcute de președintele rus Vladimir Putin au fost unul dintre pretextele invaziei. Iar Batalionul Azov, la origine format dintr-un grup de suporteri cu orientări extremiste, dar între timp devenit unitate normală a armatei ucrainene, și care apără Mariupolul, a fost un cal de bătaie al propagandei Kremlinului și publicațiilor de stânga din întreaga lume, folosit pentru a justifica acuzațiile de fascism la adresa Kievului.

În cele din urmă, Oleksandr și Olena au rămas în lagăr și au fost puși pe o listă pentru evacuare. Dar calvarul nu s-a oprit aici.

Cum era viața în „lagărul de filtrare”

Cei doi evadați spun că erau condiții mizerabile. Oameni în vârstă erau nevoiți să doarmă pe jos, pe coridoare, fără saltele sau pături, povestește Olena. Exista o singură toaletă și o singură chiuvetă pentru mii de oameni. Așa că destul de curând a apărut dizenteria, care a început să se răspândească. „Nu exista nicio modalitate de a spăla sau de a curăța ceva”, spune ea, adăugând că în fosta școală transformată în lagăr „mirosea îngrozitor”.

Evident, săpunul și dezinfectantul s-au terminat din a doua zi de ședere acolo, la fel și hârtia igienică sau tampoanele.

Olenei și lui Oleksandr li s-a spus că pot pleca cu cel de al 148-lea autobuz de evacuare. Dar, după o săptămână, doar 20 de autobuze părăsiseră lagărul. În schimb, către Rusia erau o mulțime de autobuze. Iar autoritățile ruse chiar au încercat să forțeze un cuplu să urce într-un autocar care se îndrepta spre est, povestesc cei doi.

Evadarea. Șoferii privați, o șansă la viață

Ei s-au gândit că, decât să aștepte, mai bine apelează la ajutorul șoferilor privați, dar se temeau că aceștia ar putea fi ruși sau colaboratori ai Kremlinului. „Nu am avut de ales: fie să fim deportați forțat în Rusia, fie să riscăm cu acești șoferi privați”, spune Olena.

Această problemă este recunoscută și de primarul din Mariupol, Vadim Boichenko. „Multe autobuze cu civili merg mai degrabă pe teritoriul Rusiei decât al Ucrainei”, a declarat el pentru BBC. „De la începutul războiului, rușii nu au permis nicio modalitate de evacuare a civililor. Este un ordin militar direct de a ucide civili”, a mai spus primarul.

Șoferul care i-a luat pe Oleksandr și Olena a reușit să-i ducă din „lagărul de filtrare” în orașul Berdiansk, ocupat la rându-i de ruși, mergând peste „câmpuri, pe drumuri de pământ, și prin spatele tuturor punctelor de control”, povestește Olena. Au fost nevoiți să facă astfel pentru că nu aveau documentele necesare pentru a trece de o inspecție rusă, la un punct de control.

La Berdiansk au petrecut alte trei zile, căutând o cale de ieșire din orașul ocupat de ruși. Au găsit ăână la urmă un alt șofer, care a fost dispus să riște totul pentru a-i duce pe teritoriul controlat de armata ucraineană. Șoferul a reușit să trecă de nu mai puțin de 12 puncte de control rusești și să-i ducă în siguranță la Zaporijjia. De acolo, Oleksandr și Olena au luat un tren de noapte spre Liov.

Din taberele de filtrare poți scăpa doar folosind acești șoferi privați locali, dar este riscant”, spune Oleksandr. „Din fericire, printre ei sunt și oameni buni”, adaugă bărbatul.

Au băut apă din boiler cât au stat adăpostiți în pivniță

Un alt cuplu ucrainean sosit la Liov în aceeași zi, Valentina și Evgheni, a reușit să fugă săptămâna trecută de la Mariupol. Eu au mers din Liov, cu un autocar, către un oraș mai mic din vestul Ucrainei, disperați să găsească un loc mai sigur, după teroarea în care au trăit la Mariupol. Unde, povestesc cei doi, au supraviețuit adăpostindu-se în pivniță și mâncând câteva conserve, o mână de cartofi, din grădina proprie și bând apă luată din boiler.

Pentru ei, procesul de „filtrare” a fost mai rapid, povestește Valentina, care are 58 de ani. Poate din cauza vârstei și a faptului că Evgheni are un handicap. Dar pentru tineri era mult mai rău, povestește femeia. „Lagărele de filtrare sunt ca niște ghetouri”, spune Valentina. „Rușii împart oamenii în grupuri. Cei care au fost suspectați că au legături cu armata ucraineană sau cu „apărarea teritorială”, cu jurnaliştii sau oficiali guvernamentali, pentru aceia este foarte mare pericol. Aceia sunt duși la închisori din Doneţk, unde îi torturează”, mai spune Valentina.

Cei doi povestesc și că mulți au fost trimiși din lagărele de filtrare în Rusia. Mai mult, uneori oamenii au fost înșelați, spunându-li-se că vor fi evacuați în teritoriul controlat de armata ucraineană, pentru ca apoi să vadă că autocarul se îndreaptă spre teritoriile controlat de Rusia.

„Orașul nu mai există”

La fel ca Oleksandr și Olena, și Valentina și Evgheni au scăpat tot cu ajutorul unor șoferi privați. „Când, în sfârșit am scăpat și am văzut luptătorii ucraineni și steagul, când am auzit limba ucraineană, toată lumea din autobuz a început să plângă”, a povestit ea. „A fost de necrezut că am scăpat cu viață și că, în cele din urmă, am fugit din iad”.

Cele două cupluri au scăpat acum de Mariupol, orașul devenit simbol al rezistenței și suferinței Ucrainei după invazia rusă. Dar se confruntă cu un viitor incert: sunt doar patru oameni din cele 11 milioane de ucraineni nevooiți să-și părăsească locuințele de la începutul conflictului.

Despre Mariupol oamenii vorbesc doar la trecut. „Orașul nu mai există”, spune Valentina. „Nici măcar ziduri. Doar grămezi uriașe de ruine și moloz. Nu mi-aș fi imaginat niciodată o asemenea violență”, încheie femeia.

ADVERTISEMENT