Adevărul din spatele loviturii de stat din Myanmar. Cum a fost preluată, de fapt, puterea de către Armată

Jena de a fi pierdut alegerile din noiembrie anul trecut a determinat armata din Myanmar (Birmania) să preia puterea prin lovitură de stat este de părere un fost jurnalist.

Armata statului asiatic a anunțat luni că a preluat controlul asupra țării, la un deceniu după ce a fost de acord să predea puterea unui guvern civil.

Acțiunea armatei este surprinzătoare pentru că lovitura de stat nu pare să aducă niciun beneficiu, ci mai degrabă să expună statul la noi sancțiuni la nivel internațional, readucându-l la statutul de paria de care scăpase după reformele din ultimii zece ani.

Înfrângere jenantă pentru „Tatăl națiunii”

Aye Min Thant, fost jurnalist, sugerează că motivul pentru lovitura de stat ar fi jena pentru înfrângerea suferită în alegerile din noiembrie anul trecut de către Partidul Solidarității și Dezvoltării Uniunii (USDP), susținut de armată.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

„Nu se așteptau să piardă”, spune el pentru BBC. „Oamenii ale căror rude sunt membri în armată trebuie să fi votat împotriva lor”.

“Trebuie să înțelegeți cum își vede armata poziția în țară”, adaugă Aye Min Thant. „Mass-media internațională este destul de obișnuită să se refere la Aung San Suu Kyi drept ‘mamă’. Armata se consideră ‘tatăl’ națiunii.”

Drept urmare, are un sentiment de „obligație și drept” atunci când vine vorba de guvernare – și în ultimii ani, întrucât țara a devenit mai deschisă comerțului internațional, nu i-a plăcut ceea ce a văzut. „Îi privesc pe cei din afară ca pe un pericol”.

Aye Min Thant sugerează că îngrijorările pandemice și cele internaționale cu privire la privarea de dreptul la vot a minorității rohingya la scrutinul din noiembrie ar fi putut încuraja armata să acționeze acum.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Ce s-a întâmplat în Myanmar?

Armata a anunțat că a preluat controlul asupra țării, la un deceniu după ce a fost de acord să predea puterea unui guvern civil.

Lovitura de stat a provocat un fior de frică prin țara, care a îndurat aproape 50 de ani de guvernare sub regimuri militare opresive înainte de trecerea la o guvernare democratică în 2011. Arestările de consilierului de stat Aung San Suu Kyi (conducatăarea de facto a statului) și ale altor politicieni amintesc prea mult de zile pe care mulți sperau că le-au lăsat în urmă.

În ultimii cinci ani, Suu Kyi și partidul ei, odată interzis, Liga Națională pentru Democrație (NLD) au condus țara după ce au fost aleși în 2015 în cele mai libere și mai corecte alegeri din ultimii 25 de ani. Luni dimineață, partidul ar fi trebuit să înceapă al doilea mandat la guvernare.

Dar, în culise, armata a păstrat o putere destul de mare asupra Myanmar, grație unei constituții care îi garantează un sfert din toate locurile din parlament și controlul celor mai puternice ministere ale țării.

Acuzații de fraudă à la Trump

Luni dimineață ar fi trebuit să fie prima sesiune a parlamentului, care la rândul său ar fi consacrat rezultatul alegerilor. Acest lucru nu se va întâmpla acum.

La scrutinul din noiembrie NLD a câștigat peste 80% din voturi, rămânând extrem de popular chiar și după acuzațiile de genocid împotriva musulmanilor rohingya din țară.

Opoziția susținută de militari a început imediat să facă acuzații de fraudă după vot. Acuzația a fost repetată într-o declarație semnată de noul președinte interimar pentru a justifica impunerea stării de urgență pe o perioadă de un an.

“UEC [comisia electorală] nu a reușit să rezolve neregulile uriașe ale listei electorale în alegerile generale multipartite care au avut loc la 8 noiembrie 2020”, a declarat Myint Swe, un fost general care fusese vicepreședinte.

Există puține dovezi care să susțină acuzația.

„Evident, Aung San Suu Kyi a câștigat o răsunătoare victorie electorală”, spune Phil Robertson, director adjunct al Human Rights Watch (HRW) din Asia. “Au existat acuzații de fraudă electorală. Este oarecum Trumpian – toate aceste acuzații de fraudă fără dovezi”.

Rezultatul din noiembrie nu însemna pierderea puterii de către armată

La scrutinul din noiembrie Partidul Solidarității și Dezvoltării Uniunii (USDP), susținut de militari, a câștigat doar o fracțiune din voturi, dar armata deține încă o influență masivă asupra guvernului datorită unei controversate constituții din 2008 elaborată în timpul guvernării juntei militare.

Nu numai că acordă armatei un sfert din locurile parlamentare în mod automat, ci îi conferă și controlul asupra a trei ministere cheie – afacerile interne, apărarea și afacerile de frontieră.

Deci, atâta timp cât constituția rămâne aceeași, armata păstrează un anumit control.

Ar fi putu NLD, cu majoritatea câștigată în noiembrie, să modifice constituția? Este puțin probabil, spune Jonathan Head, corespondentul BBC din Asia de Sud-Est, deoarece acest lucru necesită sprijinul a 75% din parlament – o sarcină aproape imposibilă atunci când armata controlează cel puțin 25%.

Cine este Aung San Suu Kyi?

Activistă care a renunțat la libertatea ei pentru a-i contesta pe nemiloșii generali de armată care au condus Myanmar timp de decenii, Suu Kyi era văzută ca speranță în lupta pentru drepturile omului.

În 1991, Aung San Suu Kyi a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace, în timp ce era încă în arest la domiciliu, și a fost considerată „un exemplu remarcabil al puterii celor neputincioși”.

În 2015, ea a condus Liga Națională pentru Democrație (NLD) către victoria la primele alegeri desfășurate în mod liber din Myanmar din ultimii 25 de ani.

În timp ce imaginea ei a suferit la nivel internațional din cauza răspunsului său la criza care s-a abătut asupra minorității rohingya musulmane din Myanmar, ea rămâne extrem de populară printre majoritatea budistă a țării.

Drumul spre putere

Aung San Suu Kyi a petrecut aproape 15 ani în detenție între 1989 și 2010. Lupta ei personală pentru a aduce democrația în Myanmar, pe atunci guvernată de armată, a făcut-o un simbol internațional al rezistenței pașnice în fața opresiunii.

În ciuda victoriei sale zdrobitoare din 2015, constituția din Myanmar i-a interzis să devină președinte, deoarece are copii care sunt cetățeni străini. Dar Suu Kyi, acum în vârstă de 75 de ani, a fost văzută pe scară largă ca lider de facto.

Titlul ei oficial era consilier de stat. Președinte până la lovitura de stat din 2021, Win Myint, a fost unul dintre apropiații săi.

În 2020, NLD-ul ei a câștigat din nou o victorie zdrobitoare, obținând și mai multe voturi decât la scrutinul din 2015.

Armata a contestat rezultatele, formulând acuzații de fraudă electorală. În ziua în care parlamentul urma să se întrunească pentru prima dată, armata a arestat-o pe Suu Kyi împreună cu mulți alți lideri politici. Apoi a declarat starea de urgență, predând puterea armatei pentru un an întreg.

Ulterior, Aung San Suu Kyi a fost acuzată de importul ilegal de echipamente de comunicații. Poliția a declarat că a găsit șapte radiouri walkie-talkie în casa ei, pe care nu era autorizată să le dețină.

Pedigree-ul politic

Aung San Suu Kyi este fiica eroului luptei pentru independență din Myanmar, generalul Aung San. El a fost asasinat când ea avea doar doi ani, chiar înainte ca Myanmar să obțină independența față de dominația colonială britanică în 1948.

În 1960 a plecat în India cu mama ei Daw Khin Kyi, care fusese numită ambasadorul Myanmarului la Delhi.

Patru ani mai târziu a mers la Universitatea Oxford din Marea Britanie, unde a studiat filosofia, politica și economia. Acolo și-a întâlnit viitorul soț, academicianul Michael Aris.

După o perioadă petrecută în Japonia și Bhutan, ea s-a stabilit în Marea Britanie pentru a-și crește cei doi copii, Alexander și Kim.

Când a ajuns înapoi în Yangon în 1988 – pentru a avea grijă de mama ei grav bolnavă – Myanmar se afla în plină revoltă politică majoră. Mii de studenți, angajați și călugări au ieșit în stradă cerând reformă democratică.

„Nu aș putea ca fiica tatălui meu să rămân indiferentă față de tot ceea ce se întâmplă”, a spus ea într-un discurs în Yangon din 26 august 1988, relatează BBC. Ea a continuat să conducă revolta împotriva dictatorului de atunci, generalul Ne Win.

Arest la domiciliu

Inspirată de campaniile non-violente ale liderului american pentru drepturile civile Martin Luther King și ale lui Mahatma Gandhi, ea a organizat mitinguri și a călătorit prin țară, solicitând reforme democratice pașnice și alegeri libere.

Dar demonstrațiile au fost suprimate brutal de armată, care a preluat puterea printr-o lovitură de stat la 18 septembrie 1988. Suu Kyi a fost plasată în arest la domiciliu în anul următor.

Guvernul militar a convocat alegeri naționale în mai 1990, pe care NLD-ul condus de Suu Kyi le-a câștigat – dar junta a refuzat să predea controlul.

Aung San Suu Kyi a rămas arestată la domiciliu în Yangon timp de șase ani, până când a fost eliberată în iulie 1995.

A fost din nou arestată la domiciliu în septembrie 2000, când a încercat să călătorească în orașul Mandalay, cu sfidarea restricțiilor de călătorie.

A fost eliberată necondiționat în mai 2002, dar puțin peste un an mai târziu a fost închisă din nou după o ciocnire între susținătorii ei și o mulțime susținută de guvern. Ulterior i s-a permis să se întoarcă acasă – dar din nou sub arest efectiv la domiciliu.

Uneori a reușit să se întâlnească cu alți oficiali ai NLD și cu câți va diplomați, dar în primii ani a fost adesea în izolare. Nu i s-a permis să-i vadă pe cei doi fii sau pe soțul ei, care a murit de cancer în martie 1999.

Reintrarea în politică

Suu Kyi a fost ținută departe de primele alegeri din Myanmar în ultimele două decenii din 7 noiembrie 2010, dar a fost eliberată din arest la domiciliu șase zile mai târziu. Fiului ei Kim i s-a permis să o viziteze pentru prima dată în ultimul deceniu.

Pe măsură ce noul guvern a început un proces de reformă, Suu Kyi și partidul ei s-au alăturat din nou procesului politic.

Au câștigat 43 din cele 45 de locuri disputate în alegerile parțiale din aprilie 2012, iar Suu Kyi a depus jurământul ca deputat și lider al opoziției.

În luna mai următoare, ea a părăsit Myanmar pentru prima dată în 24 de ani, într-un semn de încredere aparentă că noii săi lideri îi vor permite să se întoarcă.

Criza minorității Rohingya

De când a devenit consilier de stat în Myanmar, conducerea ei a fost parțial definită de tratamentul minorității rohingya musulmane din țară.

În 2017, sute de mii de rohingya au fugit în Bangladesh din cauza unei represiuni a armatei provocate de atacuri asupra secțiilor de poliție din statul Rakhine.

Myanmar se confruntă acum cu un proces pentru genocid la Curtea Internațională de Justiție (CIJ), în timp ce Curtea Penală Internațională investighează țara pentru crime împotriva umanității.

Fostii susținători internaționali ai lui Aung San Suu Kyi au acuzat-o că nu a făcut nimic pentru a opri violurile, crimele și posibilul genocid, refuzând să condamne armata sau să recunoască relatările despre atrocități.

La început, câțiva au susținut că era un politician pragmatic, încercând să guverneze o țară multietnică cu o istorie complexă. Dar momentul în care a apărat acțiunile armatei la audierea CIJ de la Haga a fost văzut ca un nou punct de cotitură pentru reputația sa internațională.

Totuși, acasă, „Doamna”, așa cum este cunoscută doamna Suu Kyi, rămâne extrem de populară în rândul majorității budiste care nu simpatizează minoritatea rohingya.

Reforme întârziate

Pe timpul mandatului Suu Kyi și guvernul NLD s-au confruntat, de asemenea, cu critici pentru urmărirea penală a jurnaliștilor și a activiștilor prevalându-se de legile din epoca colonială.

Deși s-au înregistrat progrese în unele domenii, armata a continuat să dețină un sfert din locurile parlamentare și a controlat ministerele cheie, inclusiv apărarea, afacerile interne și afacerile de frontieră.

În august 2018, doamna Suu Kyi i-a descris pe generalii din cabinetul său drept „destul de dulci”, iar tranziția democratică a Myanmarului, au spus analiștii, pare să se fi blocat.

Lovitura militară din 2021 a avut loc în timp ce țara se confruntă cu unul dintre cele mai grave focare de COVID-19 din Asia de Sud-Est, punând și mai multă presiune pe un sistem de sănătate deja sărăcit, deoarece restricțiile devastează existența locuitorilor.

Cu toate acestea, Suu Kyi rămâne populară. Un sondaj realizat în 2020 de Alianța Populară pentru Alegeri Credibile a constatat că 79% dintre oameni aveau încredere în ea – în creștere față de 70% anul precedent.

Min Aung Hlaing, generalul care a preluat puterea

Min Aung Hlaing, generalul în vârstă de 64 de ani și-a petrecut întreaga carieră în influenta armată, căreia i s-a alăturat în calitate de cadet.

Fost student la drept la Universitatea Yangon, a intrat în Academia de Servicii de Apărare din a treia încercare în 1974.

Infanteristul relativ modest a continuat să primească promoții regulate și a urcat pe scara ierarhică, devenind în cele din urmă comandant al Biroului Operațiilor Speciale-2 în 2009.

În acest rol, el a supravegheat operațiunile din nord-estul Myanmar, care s-au soldat cu zeci de mii de refugiați minoritari etnici care au fugit din estul provinciei Shan și din regiunea Kokang, de-a lungul frontierei chineze.

În ciuda acuzațiilor de crimă, viol și incendiere împotriva trupelor sale, Min Aung Hlaing a continuat să crească în grad și în august 2010 a devenit șef de stat major.

Mai puțin de un an mai târziu, el a fost ales pentru cea mai înaltă funcție a armatei înaintea mai multor generali superiori, urmându-i longevivului lider Than Shwe în funcția de comandant-șef în martie 2011.

Influență politică și „genocid”

Min Aung Hlaing și-a început mandatul de șef militar în timp ce Myanmar a trecut la democrație în 2011, după decenii de guvernare militară, dar a rămas dornic să mențină puterea Tatmadaw (armata din Myanmar).

Influența sa politică și prezența pe rețelele sociale au crescut pe măsură ce Partidul Solidarității și Dezvoltării Uniunii (USDP), susținut de militari, a condus guvernul.

În 2016, când Liga Națională pentru Democrație (NLD) a lui Aung San Suu Kyi a venit la putere, el s-a adaptat aparent schimbării lucrând și apărând la evenimentele publice alături de ea.

În ciuda schimbării, el s-a asigurat că Tatmadaw continuă să dețină 25% din locurile parlamentare și portofoliile cruciale legate de securitate ale cabinetului, rezistând totodată încercărilor NLD de a modifica constituția și de a limita puterea militară.

În 2016 și 2017, armata a intensificat o represiune împotriva minorității etnice rohingya din nordul statului Rakhine, în urma căreia numeroși musulmani rohingya au fugit din Myanmar.

Șeful militar a fost condamnat la nivel internațional pentru presupusul „genocid”, iar în august 2018 Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU a spus: „Principalii generali militari din Myanmar, inclusiv comandantul-șef generalul Min Aung Hlaing, trebuie anchetați și urmăriți penal pentru genocid. în nordul statului Rakhine, precum și pentru crimele împotriva umanității și crimele de război din statele Rakhine, Kachin și Shan.”

În urma declarației consiliului, Facebook i-a șters contul, alături de cele ale altor persoane și organizații despre care a spus că „au comis sau au permis abuzuri grave ale drepturilor omului în țară”.

SUA l-au sancționat de două ori – în 2019 pentru presupusul său rol în „purificarea etnică” și încălcarea drepturilor omului, iar în iulie 2020, Regatul Unit i-a impus sancțiuni.

Preluarea puterii

După lovitura de stat din dimineața zilei de 1 februarie, când Tatmadaw a reținut-o pe consilierul de stat Aung San Suu Kyi, președintele Win Myint și alți lideri superiori și a declarat o stare de urgență de un an, Min Aung Hlaing și-a asumat toată puterea de stat pentru această perioadă în calitatea sa de comandant-șef și a dat imediat prioritate presupuselor nereguli electorale.

O ședință a Consiliului Național de Apărare și Securitate condusă de acesta a declarat că va investiga cererile de fraudă și va organiza noi alegeri, invalidând efectiv victoria NLD.

Min Aung Hlaing trebuia inițial să renunțe la funcția de comandant-șef după ce a împlinit vârsta de pensionare de 65 de ani în iulie a acestui an, dar acum va mai fi cel puțin încă un an la putere – și potențial mai mult – odată cu revenirea aparentă a Myanmarului la conducerea militară.

Ce rezerva viitorul?

Într-adevăr, experții în politică externă nu înțeleg cu exactitate de ce a acționat armata acum, întrucât pare că ar avea puțin de câștigat.

“Merită să ne amintim că sistemul actual este extrem de benefic pentru armată: are o autonomie completă de comandă, investiții internaționale considerabile în interesele sale comerciale și protecție politică de la civili pentru crime de război”, spune Gerard McCarthy, de la Asia Research Institute al Universității Naționale din Singapore.

“Preluarea puterii timp de un an, așa cum a anunțat, va izola partenerii internaționali non-chinezi, va afecta interesele comerciale ale armatei și va provoca o creștere a rezistenței a milioanelor de oameni care i-au pus pe Suu Kyi și NLD la putere pentru un nou mandat. Poate speră să îmbunătățească poziția USDP în viitoarele alegeri, dar riscurile unei astfel de mișcări sunt semnificative”, mai spune el.

Phil Robertson, de la HRW, subliniază că această acțiune pune Myanmar în pericolul de a redeveni „stat paria”, în timp ce îi antagonizează pe oamenii de acasă. “Nu cred că oamenii din Myanmar vor accepta pur și simplu această schimbare”, adaugă el. “Nu vor să se întoarcă la un viitor militar. O văd pe Suu Kyi ca un bastion împotriva revenirii la puterea militară”.

Unde este Myanmar?

Myanmar se află în Asia de Sud-Est și se învecinează cu Thailanda, Laos, Bangladesh, China și India. Are o populație de aproximativ 54 de milioane de locuitori, dintre care majoritatea vorbesc birmaneză (birmană), deși se vorbesc și alte limbi. Cel mai mare oraș este Yangon (Rangoon), dar capitala este Nay Pyi Taw.

Principala religie este budismul. Există multe grupuri etnice în țară, inclusiv musulmani rohingya.

Țara a fost condusă de forțele armate din 1962 până în 2011, când un nou guvern a început o revenire la conducere civilă până la lovitura de stat din urmă cu două zile.

Myanmar sau Birmania?

De generații, țara a fost numită Birmania, după grupul etnic birmanic (bamar) dominant. Dar în 1989, la un an după ce junta guvernantă a suprimat brutal o revoltă pro-democrație, liderii militari au schimbat brusc numele în Myanmar.

Până atunci, statul Birmania era un paria internațional, disperat după orice mod de a-și îmbunătăți imaginea. În speranța unei frânturi de legitimitate internațională, a spus că renunță la un nume dat în trecutul său colonial și pentru a încuraja unitatea etnică. Vechiul nume, spun oficialii, excludea numeroasele minorități etnice ale țării.

În țară, însă, nu s-a schimbat nimic. În limba birmană, „Myanmar” este pur și simplu versiunea mai formală a „Birmaniei”. Numele țării a fost schimbat numai în limba engleză.

A fost o manevră lingvistică. Dar puțini oameni au fost păcăliți. O mare parte din lume a sfidat junta prin refuzul de a folosi noul nume.

Când s-au schimbat lucrurile?

Cu puțin peste un deceniu în urmă, țara a început o tranziție semi-democratică. Armata a păstrat o putere politică extinsă, dar liderii opoziției au fost eliberați de închisoare și arest la domiciliu, iar alegerile au fost permise. Activista pro-democrație, Suu Kyi, a devenit liderul civil al țării.

De-a lungul anilor, multe țări și agenții de știri începuseră să folosească numele oficial al țării. Pe măsură ce represiunea a încetinit și opoziția internațională față de armată a devenit mai puțin vocală, „Myanmar” a devenit din ce în ce mai frecventă. În interiorul țării, liderii opoziției au precizat că nu mai contează prea mult.

Spre deosebire de majoritatea lumii, guvernul SUA încă folosește oficial numele „Birmania” (Burma în engl. n.r.). Dar chiar și Washingtonul și-a mai calmat poziția.

În 2012, în timpul unei vizite în țară, președintele de atunci Barack Obama a folosit atât „Birmania”, cât și „Myanmar”. Un consilier al președintelui Myanmar a numit acest lucru „foarte pozitiv” și a spus că este o „recunoaștere a guvernului Myanmar”.