Adevărurile târzii ale lui Hagi şi capitalismul rupt în fund

Recentele mărturisiri ale lui Gheorghe Hagi, referitoare la iniţiativele şi proiectele sale de revigorare financiară a fotbalului, în particular şi a sportului, în general, au rămas fără ecou. Din nefericire “strategiile” nu aduc “rating” decât dacă provoacă scandal. Dar dacă un om care a cheltuit din propriul buzunar şi a avut succes, la scară naţională, un tip care a avut curaj şi care a demonstrat că “se poate” ridică tonul la adresa autorităţilor, ei bine, asta n-are niciun impact. Nici dacă îl cheamă “Hagi”…

Multinaţionalele. Un sprijin puternic

Gică Hagi (pentru cei care nu-l cunosc, este vorba despre un fost jucător de echipă naţională, fost fotbalist la Steaua, Real Madrid, Barcelona, Galatasaray, etc, manager şi patron al unei echipe, Viitorul Constanţa, pe care a croit-o cu mânuţa şi cu bănuţii lui, ba chiar a câştigat şi titlul, după doar câţiva ani de la înfiinţare…) susţine că multinaţionalele ar trebui să aibă posibilitatea de a redirecţiona către sportul din România un procent din cifra de afaceri. Hagi susţine că a redactat chiar şi textul unei legi, menite să susţină această idee şi că, în ciuda faptului că ideea sa a fost primită cu aplauze, toată povestea s-a îngropat, în tradiţionalul stil mioritic.

“În Franţa, în Italia, în Germania sau în Spania există câte o companie multinaţională care finanţează echipele mari. Trebuie dată o lege prin care să se deducă bani din cifra de afaceri, nu din profit, nu din taxe şi din impozite. Eu am dat-o, e scrisă deja! Am vorbit şi cu cei de la finanţe, când am fost la MTS (n.a. – Ministerul Tineretului şi Sportului). Săreau în sus toţi, erau fericiţi. «Bravo, Gică, e cea mai bună idee!». Şi a rămas acolo! Cine a ascuns-o, cum a ascuns-o, nu ştiu… Din miliardele pe care le produc multinaţionalele, se poate rezolva ceva. 70% din acei bani se duc înapoi la stat. Eu plătesc 70% impozit. Nimeni nu se întreabă, în România, cum se face un buget competitiv. E simplu: din drepturile tv, din aportul multinaţionalelor şi din cel al suporterilor. La noi, ultimele două sunt zero barat. Şi nu se dă legea! De ce? Dacă produci, trebuie să susţii un fenomen social, adică sportul! Nu doar fotbalul! Şi cultura… E o simplă lege. Dacă eram preşedinte, o făceam 100%. Era primul lucru pe care l-aş fi făcut. Să fac o lege prin care să aduc bani cluburilor care formează jucători. Cluburile din România formează jucători. Polonia ne-a depăşit, Cehia ne-a depăşit, Ungaria e în curs să ne depăşească…”, a spus patronul Viitorului.

Farisei din toate “ministerele”, uniţi-vă!

Nu sunt unul dintre cei care cad în genunchi în faţa “Regelui” Hagi. Ba din contră şi, dragi cititori, ştiţi bine că nu l-am menajat niciodată şi că i-am taxat diversele derapaje, începând cu cele lexicale. Numai că, spre deosebire de alţii, care se dau “intelectuali” şi care pun batista pe ţambalul bunului simţ, Hagi a clădit ceva, din proprii lui bani şi pe proprii săi nervi. Unde mai pui că, în ceea ce susţine mai sus, are logică şi ne arată, încă o dată, cât de farisei putem fi. Politicieni sau “profani”, tot aia… Aici este vorba despre Ministerul Logicii şi al Bunului Simţ. Nu de altul. Şi despre un om care a arătat că ştie să construiescă şi nu vorbeşte… vorbe.

Cum spuneam, strategiile nu aduc “rating” şi nici “vizualizări” pe reţelele de socializare. În schimb, în cam toate cotloanele vieţii sociale, se vorbeşte despre lipsa acestor strategii. Nu fac parte nici din tagma fariseilor care reclamă, cu patos, “Păi, dom’le, ce facem, îi dăm la gunoi pe Hagi, pe Ilie şi pe Nadia??”… Problema nu este legată de cine a lansat teoria despre care vorbeam mai sus. Putea s-o spună şi nea Bebe de la Aprozar, nu Hagi! Important e că Gică are dreptate şi că nu ştim să ne gestionăm resursele.

“Comunism” made in Olanda?

Vorbeam, deunăzi, cu un prieten care locuieşte în Olanda. Acolo, inclusiv sportul şcolar este subvenţionat atât de către primării, cât şi de companiile multinaţionale. Şi nu i-a părut nimănui o idee… “comunistă”. Bine că suntem noi “capitalişti” fără capital şi “smardoi” cu pantalonii rupţi în fund, care, după anumite alegeri, ne lăudăm cum i-am “ciuruit” pe alţii…

Din păcate, Gică Hagi are dreptate. Şi durerea nu e că rămânem în coada Poloniei sau a Ungariei, ci stă în faptul că am rămas de căruţă în faţa noastră înşine. Ne batem cu pumnii în piept că ţara pute de talente, iar noi mirosim a lene. Vorbim despre “acte caritabile” dar le facem pe banii altora. Discutăm despre fotbal şi jucăm ţurca, iar în timpul liber ne certăm cu arbitrii şi ne victimizăm. Avem resurse financiare, dar ne plângem de lipsa banilor…

Marele adevăr, încă nerostit de Gică Hagi, este că, din toată “crema” patronilor din Liga 1, doar doi-trei subvenţionează fenomenul din buzunarul lor. Ceilalţi au resurse fantomatice. Sau dubioase. În condiţiile în care, aşa cum argumentam mai sus, în ţările vestice, mai civilizate (ne place sau nu să înţelegem, dar acesta este adevărul…) metoda subvenţiilor venite de la companiile multinaţionale funcţionează, nu cred că ne-ar durea prea tare şira spinării dacă am recurge la această soluţie.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Ieşirea noastră din infern e colosal de simplă. Dar numai atât timp cât conştientizăm birocraţia. Şi derapajul orgoliilor. Infantilismul…