Condamnarea românului Adrian David Cherciu la 15 ani de închisoare într-o colonie penală cu regim strict din Rusia, sub acuzația de spionaj pentru Ucraina, readuce în discuție condițiile în care deținuții își ispășesc pedepsele în supranumitele ”lagăre” care amintesc de episoadele negre ale perioadei sovietice.
Sentința în cazul românului a fost pronunțată de Tribunalul regional din Krasnodar, care l-a găsit vinovat de spionaj, infracțiune prevăzută de articolul 276 din Codul Penal al Federației Ruse. Instanța susține că bărbatul ar fi transmis informații despre un sistem de apărare antiaeriană din Soci către serviciile militare de informații ucrainene. Potrivit anchetei, Cherciu ar fi folosit o dronă pentru a colecta coordonatele obiectivului militar (adresa exactă, cu alte cuvinte) și a trimis datele printr-un serviciu de mesagerie.
Pedeapsa stabilită de judecători a fost de 15 ani de închisoare într-o colonie penală cu regim strict, una dintre cele mai dure forme de detenție din sistemul penitenciar rus. Sentința nu este, însă, definitivă, ci poate fi atacată prin apel. În momentul apariției informației privind reținerea cetățeanului român, Ministerul Afacerilor Externe de la București a transmis că situația are „toate datele unui caz de manual de reîncălzire a unui obiect în scop propagandistic”.
Rusia a păstrat un sistem penitenciar care își are rădăcinile în perioada sovietică: coloniile corecționale. Spre deosebire de închisorile occidentale, unde deținuții stau, de obicei, în celule mici, în Rusia aceștia sunt adesea cazați în barăci, cu zeci de persoane într-o cameră. Codul penal rus prevede clar cine ajunge în astfel de închisori. Conform articolului 58, consultat de FANATIK, în coloniile corecționale cu regim strict își ispășesc pedeapsa bărbații condamnați pentru infracțiuni deosebit de grave sau recidiviștii periculoși.
Legea penal-executivă rusă explică și logica acestor unități: ele sunt destinate persoanelor care „prezintă un pericol ridicat pentru societate și necesită restricții stricte pentru corectare”. Pe scurt, regimul strict este una dintre cele mai dure forme de detenție din sistemul penitenciar rus, înaintea regimului special rezervat condamnaților pe viață.
În legislația rusă, condițiile din aceste colonii sunt descrise explicit drept „destul de aspre” și presupun numeroase restricții și izolare completă de societate. Programul de viață în astfel de pușcării este stabilit prin reglementările interne ale Serviciului Federal de Executare a Pedepselor (FSIN), conform articolului 82 din codul penal executiv. Deținuții sunt supuși unui program rigid și unui control constant. Mai multe ONG-uri, inclusiv rusești, dar și publicații precum Meduza sau televiziunea americană ABC News au relatat în ample reportaje despre condițiile din penitenciarele groazei, de-a lungul anilor.
Din zeci de surse consultate de FANATIK, aflăm că pentru abateri disciplinare, deținuții pot fi trimiși în izolatoare speciale (SHIZO), unde condițiile sunt și mai dure. Articolele 115-118 din legea penală prevăd că în aceste izolatoare sunt interzise vizitele, convorbirile telefonice și primirea de colete, iar timpul de plimbare este limitat la o oră sau o oră și jumătate pe zi. Durata maximă a unei sancțiuni în izolator este de 15 zile, însă organizațiile pentru drepturile omului spun că aceste sancțiuni se aplică repetat.
Viața într-o colonie militară cu regim strict urmează un program aproape militar. Deținuții sunt treziți, în general, între 05:30 și 06:00 dimineața, urmând un scurt exercițiu și fizic și luând micul dejun. După apelul de dimineață, deținuții sunt trimiși la muncă. Ziua de lucru poate dura aproximativ opt ore, însă foști deținuți citați în reportajele ABC News sau ale publicațiilor independente rusești au povestit că programul real poate varia între 10 și 18 ore de muncă pe zi.
După prima parte din muncă urmează prânzul ori alte activități educative sau administrative, în funcție de fișa fiecărui deținut. Ziua se încheie, de obicei, cu stingerea la ora 22:00. Una dintre particularitățile sistemului penitenciar rus este modul de cazare. În coloniile penale nu există, de obicei, celule individuale, ci barăci mari sau camere colective. În regim strict, într-o încăpere pot fi 20 până la 50 de deținuți, uneori chiar mai mulți.
Mărturiile foștilor deținuți, citate de presa rusă, vorbesc despre situații în care 120 de persoane sunt cazate într-o astfel de încăpere construită pentru 70 de persoane. Cu privire la muncă, majoritatea deținuților sunt obligați să lucreze în ateliere ori să desfășoare diferite activități industriale în zona textilă. Salariul pentru muncile depuse este extrem de mic, conform relatărilor apărute de-a lungul timpului în diferite publicații din presa internațională. S-a vorbit de remunerații de doar câțiva dolari pe lună. Veniturile sunt folosite în principal pentru cumpărarea unor produse suplimentare din magazinul coloniei sau pentru a trimite bani familiei.
Hrana din coloniile penale e descrisă drept simplă și repetitivă. Foștii deținuți vorbesc despre terci, supă, cartofi și, rareori, câte o chiftea din carne de porc sau pește. Fructele și legumele proaspete sunt rare, iar rațiile sunt considerate de multe ori insuficiente.
Organizațiile pentru drepturile omului semnalează de ani buni probleme majore în sistemul penitenciar rus. Investigații realizate de ONG-uri și publicații precum Meduza, The Insider sau gulagu.net au documentat numeroase cazuri de abuzuri. Acestea includ tortura în izolatoarele disciplinare, condițiile insalubre și suprasolicitarea prin muncă.
Totodată, infrastructura multor colonii este foarte veche. Numeroase clădiri datează din 1970, iar problemele cu încălzirea sau apa sunt frecvente. Boli precum tuberculoza sau HIV sunt raportate mai des în penitenciare decât în populația generală. Relatările foștilor pușcăriași au scos la iveală și violențele dintre deținuți sau abuzurile (chiar și sexuale) din partea gardienilor.
Sistemul coloniilor penale rusești este adesea comparat cu modelul sovietic al Gulagului. În cazul românului Adrian David Cherciu, sentința, așa cum precizam mai sus, poate fi contestată, însă, dacă verdictul va rămâne în picioare, tânărul ar urma să își petreacă 15 ani din viață în toate condițiile descrise mai sus.