Adrian Mutu este de câteva zile noul antrenor al Petrolului și va debuta pe banca ploieștenilor în amicalul cu Orduspor chiar de ziua lui. Tehnicianul a discutat cu FANATIK în cantonamentul pe care Petrolul îl susține în această perioadă în Antalya. Tema interviului special este… specială. Mai puțin fotbal și Petrolul, mai mult amintiri de 8 ianuarie și despre viața „Briliantului”.
– La mulți ani, Adi! Împlinești o frumoasă vârstă, 40 și un pic. O vârstă frumoasă, ca de obicei.
– Mulțumesc frumos!
– Care ar fi cadoul pe care îl aștepți la această vârstă?
– Cadouri n-am ce să aștept, doar din punct de vedere profesional mă aștept să am un an bun alături de Petrolul, să ne îndeplinim obiectivele. Cadoul îl am deja. Am familia, copiii, soția. Sunt fericit, n-aș putea cere mai mult, dar la nivel profesional mi-aș dori să-mi îndeplinesc obiectivele.
– S-a întâmplat vreodată ca de ziua ta să debutezi la o echipă, cum se va întâmpla în amicalul dintre Petrolul și Orduspor?
– Nu sunt sigur, pentru că de obicei zilele mele de naștere s-au petrecut în cantonament. 8 ianuarie cuprinde o perioadă în care majoritatea echipelor sunt în cantonament. Nu știu dacă chiar am avut meci pe 8 ianuarie, nu-mi aduc aminte, că pentru mine ziua de naștere nu e chiar atât de importantă, chiar dacă poate suna ciudat. Nu celebrez faptul că îmbătrânesc.
– Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ai primit în copilărie?
– O minge de fotbal era cadoul general. Aveam o cadă plină de mingi. Aveam foarte multe mingi, de la mingi Artex, care erau cele mai scumpe la cele de 35 de lei sau chiar de 18 lei. Nu țin neapărat să mi se dea cadouri. Mai ales că de cele mai multe ori am fost în cantonament, așadar pentru mine e un lucru normal.
– Sunt multe zile de naștere ale tale în care s-au întâmplat lucruri importante. În 1999 ai ajuns la Dinamo la 5 zile după ziua ta de naștere. Te-ai transferat de la Argeș la Dinamo, era 13 ianuarie 1999.
– Da! Probabil pe 13 ianuarie a fost când am semnat contractul, pentru că eu la Dinamo am ajuns prin decembrie, când Dinamo a organizat o vacanță în America. Tot în perioada asta a fost și transferul la Inter.
– Da, 8 ianuarie 2000, la 21 de ani mergeai la Inter și ai fost prezentat cu Cordoba și Seedorf.
– Cel mai frumos cadou de atunci a fost golul pe care l-am dat în derby-ul cu Milan, pe 6 ianuarie. A fost un cadou foarte frumos pe care mi l-am făcut singur.
– La 26 de ani, în ianuarie 2005, semnai cu Livorno.
– Cu Livorno am semnat doar un document, nici n-am trecut prin Livorno. A fost o inginerie pe care a făcut-o Juventus la vremea aia ca eu să redevin comunitar. În luna aia am ajuns la Juventus.
– Ai și jucat în 8 ianuarie 2012, erai la Cesena și ai pierdut 1-4 la Udinese, unde juca Torje, și se aștepta să marchezi golul 100 în Serie A de ziua ta. Nu s-a întâmplat atunci, dar s-a întâmplat etapa următoare cu Novara, ai dat două goluri, chiar în preajma zilei tale, pe 12 ianuarie.
– Cred că golul 100 l-am dat cu Bologna. Sau a fost golul 100 pentru Fiorentina? Nu mai țin minte, dar nu contează. E un cadou frumos să marchezi 103 goluri în Serie A. E o realizare importantă pentru un jucător român, de fapt pentru orice fotbalist.
– Există o legătură și cu Ploieștiul în 2014, când veneai în ianuarie de la Ajaccio și semnai cu Petrolul ca jucător.
– Da, a fost o întreagă poveste atunci. Inițial trebuia să mă întorc la Dinamo! Avusesem un acord cu Cristi Borcea pe vremea aia, dar din păcate l-a stricat Ionuț Negoiță, pentru că oferta lui a fost foarte mică. Nu mai țin minte exact. Am ajuns la Petrolul, bineînțeles datorită lui Cosmin Contra, care era antrenor la Petrolul atunci. Era o perioadă foarte bună, Petrolul câștigase și Cupa.
– Ăsta este și motivul care te-a convins să revii acum antrenor la Petrolul, modul cum te-ai simțit atunci?
– Da, pentru că am avut parte de o primire senzațională pe Ilie Oană, au fost vreo 8.000 de suporteri la prezentare. Au arătat o recunoștință deosebită și țin să le mulțumesc! Țin acum să le mulțumesc prin a obține rezultate pentru echipa lor de suflet și pe care eu o respect.
– Pe final de carieră, la 37 de ani, la puțin timp după ziua ta, tot în ianuarie, semnai cu Târgu Mureș.
– Probabil e una dintre greșelile pe care le-am făcut pentru că am ales Târgu Mureș. Nu pentru echipă, erau jucători buni și puternici, dar pentru tot ambientul de acolo. Ei veniseră după o perioadă foarte bună. Dar apoi au intrat în insolvență și în cele din urmă au dat faliment.
– Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ai primit de la copiii tăi?
– În fiecare an îmi urează la mulți ani. Până acum n-am primit cadouri de la ei pentru că erau mici. De obicei, așteaptă ei să le fac cadouri. Faptul că sunt aici nu au cum să-mi arate cadoul de acum.
– Dar cel mai frumos cadou primit din partea Sandrei?
– În primul rând este Tiago cel mai frumos cadou. Și dragostea pe care mi-o arată acasă. Știe foarte bine că mai mult decât cadoul material, celelalte lucruri contează pentru mine. Până acum mi-a făcut cadouri de la o brățară la lucruri vestimentare. De la ea primesc în fiecare zi dragoste și liniște, iar Tiago e cel mai frumos cadou.