Adrian Porumboiu este arbitrul cu cele mai multe „Derby de România” conduse la centru: 10. 8 în campionat, 1 în Cupa României, 1 în Cupa Ligii. Este urmat de Alexandru Tudor, Cristi Balaj și Aurel Bentu (câte 9), Ovidiu Hațegan și Ion Crăciunescu (câte 6). Contactat de FANATIK pentru a-și spune părerea despre derby-ul FCSB – Dinamo de sâmbătă și delegarea lui Istvan Kovacs la „centru”, Adrian Porumboiu a analizat decăderea fără precedent a arbitrajului românesc și a criticat conducerea CCA.
Domnule Porumboiu, mai este puțin timp până la FCSB – Dinamo, ați condus la centru destule derby-uri, sunt mai greu de arbitrat decât alte meciuri?
– Cred că am fost recordman ca arbitru la derby-urile dintre Dinamo și Steaua, cred că am arbitrat opt sau nouă… la centru vorbesc… și doar meciuri de campionat… Și pot să spun că eu, cât am arbitrat, n-am avut probleme la niciun meci, deși majoritatea, din cauza uriașei rivalități, au creat situații grele pentru arbitri. Poate am avut și eu, totuși, hai să zic unele probleme la un 2-2 pe „Dinamo”, primul derby după Revoluție, prin martie ’90 cred, Dinamo a egalat la doi dintr-un penalty contestat vehement de steliști, după un fault al lui Stângaciu la Vaișcovici… (vezi meciul mai jos!) Clar, însă, pentru mine, se poate vedea pe înregistrarea meciului că am avut nu numai acoperire regulamentară, ci chiar dreptate. (râde)
Apropo de probleme, ce părere aveți de criza prin care trece arbitrajul românesc, din ce în ce mai contestat, de la bază la vârful CCA?
– Ca să înțelegem starea de azi a arbitrajului românesc, trebuie să ne întoarcem cu ceva timp în urmă… Școala de arbitri români a fost formată de mari personalități indiscutabile, George N. Gherghe, Limona, Kolosi, Ghemigian, Manușaride, Nițescu, Rainea, doctorul Vlaiculescu, o pleiadă de profesori a-de-vă-rați! Care au scos generații foarte bune de arbitri, oameni de mare calitate. Cu George N. Gherghe nu puteai să glumești, trebuia să fii serios în totalitate, nu parțial, dacă erai parțial serios îți căutai de drum în altă parte. Numai că această școală extraordinară de arbitri, odată cu trecerea timpului, și-a mutat „sediul”, ca să spun așa, în ghilimele, și vechea școala s-a mutat la „Barza chioară”.
Unde?! La „Barza chioară” ați spus? Unde-i asta, „Barza chioară”?
– „Barza chioară” este un local la periferia Bucureștiului. Acolo s-au format „marii” arbitri ai României, unii au arbitrat până de curând, unii sunt observatori astăzi, unii sunt prin conducerea comisiei centrale. Deci acolo a fost, vă dați seama, „leagănul” arbitrajului românesc… La „Barza chioară”. Și după ce treceau de „instruirea” de la „Barza chioară”, vorbesc de vremurile de după Revoluție, după ’90, automat treceau, să spun așa, la „îndoctrinarea” pe care le-o făcea nea Jean, Dumnezeu să-l ierte, de la Gloria Bistrița, Jean Pădureanu. Și intrau, așa, în „Cooperativă”. Și, din păcate, școala adevărată a dispărut odată cu plecarea acestor titani ai arbitrajului românesc, sper să nu fi uitat să-i menționez pe toți…. Deci era o școală adevărată de arbitri. Această școală, repet, mutându-se la „Barza chioară”, s-a mutat acolo în tot ce este mai rău. După această școală au rămas doar cu știința „Cooperativei”… Vă rog să faceți o diferențiere între „Cooperativă” si corporatiști.
Nu corporatiști, ci cooperatiști!
– (râde) Da, exact, bine spus, cooperatiști! (râde iar) Și unii dintre ei și-au perfecționat „studiile universitare”, cu ghilimelele de rigoare… la Paszkany la CFR Cluj. De unde vezi și campionatele câștigate… Acesta a fost traseul… mai bine zis fața nevăzută a arbitrajului românesc, cine are argumente contra, să mă… contrazică! Eu vorbesc din realitățile vremii și vremurilor, iar asta, repet și-mi asum, asta a fost o realitate incontestabilă. Este păcat că instruirea lor, din toate punctele de vedere, nu numai tehnico-tactic-fizic, ci si din punct de vedere moral, a lipsit cu desăvârșire. Singura floare care a apărut cu adevărat, și merită toate felicitările, după acea perioadă post „Barza chioară”, post cooperatistă, nu corporatistă (râde), este Alexandru Tudor. Pentru care am tot respectul, un om de calitate și curat credincios, a fost mereu credincios și arbitrajului, îl vedeam, și îl văd, unul dintre cei mai buni oameni în postura de șef al Comisiei Centrale de Arbitri. Nu e timpul trecut… A fost un arbitru care și-a văzut curat și conștiincios de treabă. Repet, eu am tot respectul pentru el.
Și pentru cine n-aveți niciun respect? Concret, nume…
– N-am niciun respect pentru cei care se dau „jmecheri”, dar o să le iasă „jmecheria” pe nas la unii. Trecând prin cursurile astea, făcute la zi, de la „Barza chioară”, nu la fără frecvență (râde), apoi cursurile de la nea Jean, tot la zi, la „Cooperativă” și apoi luîndu-și doctoratul la Paszkany, cu campionate câștigate de ei pentru el, ăștia nu reprezintă nimic pentru mine, noțiunea de arbitru ar trebui să le dispară de pe frontispiciu. Vă rog să consemnați ca atare, cuvânt cu cuvânt ce am spus. Ce am făcut eu acum este un sumar… o analiză mai mult decât pertinentă a unuia care a trăit o viață în arbitraj, a arbitrat atâtea meciuri, și în țară, și internaționale… Și a fost, nu?, cum spuneam, printre arbitrii cu cele mai multe meciuri Dinamo – Steaua. Am avut și profesori de mare, mare calitate, care ne-au învățat temeinic și ne-au îndrumat îndeaproape. După aceea, dacă s-au mutat cursurile la „Barza chioară”, vă dați seama ce a ajuns arbitrajul românesc… Dintre toți cei care au apărut după mine, îl recunosc în mod deosebit pe Alexandru Tudor, după ce a plecat generația noastră: Ioan Igna, Ion Crăciunescu, Mircea Salomir, Mircea Neșu, Radu Petrescu, George Ionescu, Adrian Moroianu, Mircea Axente, Dan Ologeanu, Ion Velea, Aaron Huzu și alți arbitri de mare, mare calitate.
Loc | Nume | Total | Campionat | Cupă | Supercupă | Cupa Ligii |
1 | Adrian Porumboiu | 10 | 8 | 1 | – | 1 |
2 | Aurel Bentu | 9 | 8 | 1 | – | – |
2 | Alexandru Tudor | 9 | 6 | 2 | – | 1 |
2 | Cristian Balaj | 9 | 6 | 2 | 1 | – |
3 | Ion Crăciunescu | 6 | 6 | – | – | – |
3 | Ovidiu Hațegan | 6 | 5 | 1 | – | – |
Dar acum, acum cum este arbitrajul românesc? Tot „jmecheri”?
– În momentul actual arbitrajul este așa cum îl vedem cu toții, pe pantă descendentă, apar două nume care, mă rog, se pare că, la cât au păcătuit, și-au dat seama că n-au alt drum decât cel pe care îl au acuma, mă refer la Hațegan și la Kovacs. Care au trecut peste «Barza chioară», au fost la nea Jean, după care au fost preluați de profesorul doctor docent în ale arbitrilor Paszkany.
Dar au Kovacs și Hațegan calitățile necesare să fie arbitri dacă vor? Lăsând la o parte „jmecheria” și aroganța…
– Acum, strict, strict profesional, lepădați de Satana (râde), pot arbitra bine, trebuie să fim obiectivi, nu putem să negăm asta, acum arbitrează bine, cum trebuiau să arbitreze mai demult și cum arbitrează „afară”. La Kovacs observ așa… o lipsă de delicatețe… și are o îngâmfare, așa, care de multe ori i-a dăunat și îi va dăuna. Nu poți să fii atât de arogant… El… ei nu înțeleg și trebuie să înțeleagă că oamenii vin la meci să vadă jucătorii, după aceea antrenorii, alte categorii, arbitrii sunt la urmă… Dacă vor ei să fie vioara întâi, nu sunt decât un contrabas spart sau un acordeon fără burduf, nu sună bine… Dar vedem cum schimbă tonul „afară”, cum arbitrează în Champions League, în Europa League, sunt umili față de joc, cum trebuie să fie. Iar când intră și calcă pe gazon în România sunt țanțoși, au, așa, ceva de Dumnezei, au o călcătură dintr-aia adâncă, zici că sunt… calul lui Baiazid! (râde)
Pe cine ați fi trimis să fluiere FCSB – Dinamo sâmbătă seară? CCA l-a delegat pe Istvan Kovacs, chiar dacă a avut conflicte cu ambele echipe…
– Preferatul meu, peste Hațegan, peste Kovacs… este Horațiu Feșnic, de la Cluj. Ar fi fost foarte bun să conducă meciul acesta… La ora actuală este peste cei doi, are eleganță, nu e îngâmfat, nu e încrezut, nu e infatuat. Iar Hațegan e bine să arbitreze mai mult „afară”, pentru că la meciurile-cheie din fotbalul românesc amintirile îl chinuiesc… amintirile îl răscolesc… (râde) Cel mai bun arbitru, după părerea mea, care va face carieră, este, cum spuneam, Horațiu Feșnic. El ar fi fost cel mai indicat, eu, dacă aș fi fost în situația să deleg arbitrul la FCSB – Dinamo de acum, pe Feșnic l-aș fi trimis, fără niciun dubiu (n.red. – Horațiu Feșnic a arbitrat Universitatea Craiova – Politehnica Iaşi în această etapă, cea cu numărul 12). Este cel mai bun din generația de acum. Nu mi-aș fi închipuit că domnii de la CCA sunt în stare să-și bată alte cuie-n talpă… Parcă ar căuta sămânță de scandal cu orice preț, cu orice ocazie. Dacă a avut probleme cu echipele astea, lasă-l în pace o perioada și pune-l pe Feșnic. Dar parcă vor neapărat sămânță de scandal… comisia asta cu Diaconu în frunte. Și ăsta a făcut studiile primare la „Barza chioară”… Când ai o super-variantă la îndemână, trebuia să profiți de ea, nu să cauți problemele cu lumânarea. Dar asta-i generația „Barza chioară”!