Dinamo a pierdut cu 0-2 primul meci din „dubla” de baraj pentru retrogradarea/promovarea în Liga 1 cu U Cluj, deși a jucat mai mult de 20 de minute în superioritate numerică.
Fostul mare arbitru și patron de echipă în Liga 1 Adrian Porumboiu a „judecat”, în exclusivitate pentru FANATIK, prestația lui Dinamo la Cluj și a evidențiat spiritul pur românesc păstrat de U Cluj, „frumusețea și puritatea Ardealului”.
Mai poate evita Dinamo retrogradarea, domnule Porumboiu?
– Nu mi-am imaginat vreodată că Dinamo poate să se prezinte cu asemenea jucători… Ce jucători? Ce profesioniști? Amatori de fotbal! În niciun caz fotbaliști. Că am văzut doar doi fotbaliști la ei, Matei și Pierret. Singurii jucători, când pun piciorul pe minge se vede valoarea. Dar n-au cu cine juca…
Ce blestem să fie ca să ajungă Dinamo în postura asta? Și mai ales să vezi la echipa asta de acum are căpitan pe Filip… e nu dezamăgitor… e împotriva firii, se întâmplă ceva necurat, Doamne iartă-mă… Nu pot să cred că Filip e căpitan, nu știu ce caută în echipă… cum să-l mai pui și căpitan?!
Asta este standardul la care a ajuns Dinamo acum. Filip n-are nimic în comun cu fotbalul, poate la karate, la săritura în lungime, la săritura în adâncime… (râde)
Are niște figuri în cap, niște sclifoseli… Dădea niște lumânări drept șuturi la poartă și dup-aia își dădea ochii peste cap… ca primadonele la operă… (râde) Nimic comun cu noțiunea de fotbalist.
O caricatură și tu îi dai banderola de căpitan? Când îl ai pe Matei, de exemplu, pe teren… Asta explică nu degringolada, ci starea jalnică în care a ajuns Dinamo. Cine a făcut selecția, cine a dus jucători, adunătura asta…
U Cluj cum vi s-a părut? Poate ține avantajul de ouă goluri la București, peste o săptămână?
– U Cluj a fost o surpriză plăcută față de ca a jucat în ultimul timp, o echipă frumoasă, cu cea mai frumoasă istorie, ținând cont că au jucat și în pribegie, în exil ca să spun așa, la Sibiu, în perioada mai mult decât dureroasă a românismului, Dictatul de la Viena.
U Cluj reprezintă românismul adevărat, curat, puternic din Ardeal, din inima Ardealului. Mi-a făcut întotdeauna plăcere să arbitrez acolo, la Cluj, au fost meciuri frumoase, n-am avut nicio problemă.
Îmi amintesc un meci cu Steaua, a fost 2-2 pe o vreme câinoasă, într-o perioadă în care Steaua bătea tot, cu două penalty-uri ratate de Hagi, apăra Prunea la U Cluj (n. a. – 7 mai 1989, Florin Prunea avea 21 de ani, Gică Hagi 24). Un meci de pomină, se rupea stadionul… arhiplin… U a fost, și a rămas, echipa de suflet a Clujului.
Alte vremuri, domnule Porumboiu, alt fotbal, alți fotbaliști…
– Alte vremuri, același spirit la U Cluj… A creat, și creează încă, emulație, pe ce stadion mai vezi 20.000 de spectatori cât a avut U Cluj la ultimele meciuri? O emulație pur românească, de sânge românesc, cu sânge românesc.
Nu ca la alții care s-au întors cu spatele la imnul românesc, U Cluj și suporterii ei au imnul în inimă, în suflet, în priviri. Ăia se întorc cu spatele la imnul național… De față cu realeasă conducere a Federației, impasibilă și indiferentă. Despre ce discutăm? Lipsă de respect… să se ducă în Câmpia Panonică să întoarcă spatele la imnul lor… Dacă trăiești în România, respectă România!
Închipuiți-vă că fotbaliștii din naționala Franței, de naționalități adoptate de Franța, s-ar întoarce cu spatele când se cântă Marseilleza… Ăsta este gest de derbedei, să te întorci cu spatele când se intonează imnul țării în care tu locuiești.
Hai că le-am acordat prea multă atenție unor nimicuri… Revenind la U Cluj, o mai spun o dată, are cel mai românesc suflet, cea mai românească tradiție, ce atmosferă creează, bravo lor. M-aș bucura să promoveze. Pentru zecile de mii de suporteri care fac spectacol în tribune. Păi a avut CFR Cluj atâția fani vreodată? Clujul a fost, este și va fi „uist”.
Iar Dinamo?
– Mi-ar părea rău de Dinamo… dar… Dinamo să-și încaseze și ea blestemele pe care le au pe tradiția… pe istoria lor… Deși am toată admirația pentru suporterii care au băgat bani din puținul lor să țină echipa în viață. Tot respectul pentru oamenii ăia… PCH, DDB, toți „câinii” din tribune…
Dar mișcarea asta socios trebuie să fie acoperită de profesionalismul conducerii, de rezultate, de jocul echipei. Ori la Dinamo nu e nimic din așa ceva. Greșeala gravă este a celor care au selectat amatorii în ghete de la Dinamo.
Care și-au bătut joc de suporterii care au dat bani și l-au pus căpitan pe panarama aia parcă făcută din bucăți, când dă în minge zici că-i descentrat… parcă e Pinocchio, făcut din lemn… Niciun respect pentru tradiția lui Dinamo și oamenii care susțin Dinamo.
Să iei gol în superioritate numerică… chiar dacă Filip a dat pasa carierei lui, á la Modric, exterior de clasă… O mare, mare, mare deziluzie Dinamo. Și apreciere la superlativ U Cluj. Tradiție, istorie românească, n-au venit cu avionul… sau cu tancul! (râde) Frumusețea și puritatea Ardealului este reprezentată la mare cinste de U Cluj.
Arbitrajul? Eliminare la Eșanu în minutul 14?
– Nu, arbitrul Cătălin Popa a fost inspirat la faza aia, n-a fluierat faultul, care impunea cartonașul roșu, a lăsat avantaj, s-a dat gol, ceea ce este cel mai important, cel mai mare avantaj în fotbal și apoi i-a dat galben lui Eșanu. Foarte corect. Decât să rupi faza, să dai roșu și să rupi și echilibrul numeric… a fluierat în spiritul jocului.
Dar la ciocnirea dintre Ely Fernandez și Baptiste Aloe, în minutul 41, în urma căreia fundașul dinamovist a trebuit să fie înlocuit?
– Nu, nici acolo nu se impunea eliminare, Ely Fernandes n-a vrut să-l lovească pe Aloe, n-a fost intenție, s-au ciocnit vrând să joace mingea. Arbitrajul n-a fost foarte bun… a fost excelent!
Chiar nu are ce i se reproșa lui Popa… de niciuna din echipe… L-a dat corect afară pe Fernandes pentru al doilea galben, la limita roșului direct după intrarea aia dură, direct pe piciorul adversarului…
Ar fi putu să-i dea al doilea galben și mai devreme cu vreo șapte, opt minute, când a lovit mingea după fluierul său, dar n-a vrut… a încercat să mențină echilibrul numeric cât s-a putut, să nu „rupă” jocul. Eu spun încă o dată, arbitraj perfect.