Ion Crăciunescu și Adrian Porumboiu, cei doi buni prieteni ajunși dușmani, sunt născuți în aceeași zi însă nu își mai vorbesc de ani buni. În ziua în care au împlinit 74 de ani, Porumboiu şi Crăciunescu au vorbit la FANATIK SUPERLIGA de carierele fructuoase pe care le-au avut.
Chiar dacă nu îşi mai vorbesc, prin intermediul emisiunii noastre, Ion Crăciunescu şi Adrian Porumboiu şi-au urat la mulţi ani. Mai jos, interviurile cu cei doi foşti mari arbitri născuţi în aceeaşi zi, pe 27 septembrie, care nu au ezitat să se contreze nici cu această ocazie
Care întâmplare cu Ion Crăciunescu vă vine în minte acum?
– Sunt multe. Avem vreo, numărasem amândoi la un moment dat, cred că 32 de puncte comune. S-a întâmplat un lucru pe care mi-e greu să îl reamintesc pentru că nu am crezut că cineva poate să mintă despre mine nişte aberaţii care s-au rostogolit în media şi nu erau adevărate. Mai ales că ştia foarte bine şi era anunţat din timp despre acel coleg care avea acea problemă. Deci nu poţi să vii după 30-40 de ani să spui că eu sunt cel care am avut acea problemă. El ştie foarte bine despre cine e vorba, trăieşte acel coleg de echipă.
De când sunteţi certaţi?
– Ne-am mai certat, ne-am mai împăcat, dar nu pot să trec peste anumite lucruri. Cum s-a mai spus că eu am avut o treabă cu fina mea şi l-am băgat la puşcărie pe finul ca să pot trăi cu ea. Nişte aberaţii, oameni care trebuie duşi la crematoriu, ca să poată să îşi revină, să îşi facă creierul la loc. Dar referitor la Ion, nu înţeleg şi nu pot să înţeleg. Dacă ai greşit, recunoaşte că ai greşit şi gata. Îi doresc tot binele din lume.
Îl sunaţi să îi spuneţi “La mulţi ani!” azi?
– Nu. Trebuie să sune cel care a greşit. Aşa este logic.
Când v-a sunat ultima oară?
– Nu îmi amintesc. De regulă, cam tot timpul telefonul a venit de la mine mai întâi. Să fie sănătos, nu mai port polemica asta. E normal să fii supărat. Fiecare a făcut ce-a putut, nu sunt lucruri adevărate şi nu poţi să pui într-o anatemă pe cineva când nu s-a întâmplat cu mine. Că a fost cu altcineva, ok, dar nu mă scoţi pe mine.
Împăcaţi-vă că anii trec…
– Eu sunt de acord şi mâine şi în clipa asta. Dar lucrurile trebuie puse la locul lor. Eu nu pot să vorbesc despre lucrurile astea care n-au nicio legătură cu persoana mea. Dimpotrivă, eu i-am povestit. Nici n-avea de unde să ştie ce se întâmpla la Slatina în acele momente. Eu i-am spus, discuţiile de la mine au plecat. Să fie sănătos, îi spun la mulţi ani.
Ne puteţi povesti prima întâmplare care vă vine în minte cu Porumboiu?
– Nu vreau. Întrebaţi-mă de altcineva.
O să îl sunaţi să îi spuneţi “La mulţi ani”? Că el v-a transmis prin intermediul nostru…
– Dacă mi-a spus “La mulţi ani” prin intermediul dumneavoastră, îi transmit şi eu “La mulţi ani”. Dar lucrurile, din păcate, s-au stricat în ceea ce ne priveşte. Nu mai avem cine ştie cât timp de trăit nici eu nici el, avem timp egal, suntem născuţi în aceeaşi zi, aceeaşi lună, acelaşi an, dar asta e. Se mai întâmplă.
Exact asta îi spuneam şi domnului Porumboiu, că timpul e scurt…
– Se scurtează. Noi am fost într-o relaţie formidabilă şi ne cunoşteam de când eram tineri. Ne-am cunoscut de la fotbal, nu de la arbitraj. În viaţă mai intervin supărări, mai intervine şi competiţia. Mai sunt şi alţii care toarnă otravă în ureche.