Greu de crezut, dar există domenii în care România începe să devină un model pentru Uniunea Europeană. Exportul fructelor de pădure este unul dintre ele și mai mulți români au dat lovitura după ce au riscat și au investit bani frumoși în afaceri care nici măcar nu aveau un manual cu instrucțiuni. Încet, dar sigur, antreprenorii s-au descurcat prin hățișurile birocrației și au reușit să-și găsească o continuare în străinătate a businessului început în țară.
Numai anul trecut, România a exportat aproape șapte mii de tone de fructe de pădure. Da, citiți bine. Au intrat în acest fel peste 35 de milioane de euro în țara noastră, o sumă dublă față de ceea ce se întâmpla anul trecut, în 2019, an în care pandemia de coronavirus era încă departe de întreaga omenire.
De altfel, România are în acest moment peste 350 de cultivatori de fructe de pădure, dar şi o producţie anuală care permite exportul. Vorbim despre aproximativ 30.000 de tone, o nișă pe care țara noastră o poate accesa fără prea multe eforturi și investiții uriașe. Mai ales că, în ultimii ani a existat o cerere foarte mare pentru aceste produse.
Culmea, specialiştii spun că o mare parte a fructelor din pădurile României rămân neculese. Dacă s-ar realiza în totalitate lucrul acesta, atunci ţara noastră ar putea livra în străinătate fructe de 100 de milioane de euro. Interes ar fi – Marea Britanie, Irlanda și chiar Hong Kong sunt țările care și-au manifestat dorința de a achiziționa o cantitate mai mare.
Cei care vor să cerceteze piața trebuie să știe că investiția pe care sunt nevoiți să o facă la început nu e una foarte mare. Interesant este că bani încep să vină relativ repede, spre deosebire de alte culturi. Arbuștii produc fructe chiar şi după al doilea an de la plantare însă, cel mai probabil, spun jucătorii de pe piață, investiţia este recuperată după al treilea an de producţie. În totalitate.
Se întâmplă lucrul acesta și datorită prețului. Astfel, dacă în timpul sezonului de vară, zmeura, murele, afinele sau merişorul se vând cu maximum 20 de lei pe kilogram, iarna schimbă din temelii situația. Preţul acestora ajunge și până la două milioane, lei vechi pentru un singur kilogram.
Și veștile bune nu se opresc aici pentru că în țara noastră există și condiții propice plantării a nu mai puţin de 10 specii de fructe de pădure. Așadar, căpşune, zmeură, mure, coacăze, afine, coarne, agrişe, smochine, coarne şi soc, toate pot reprezenta o sursă de bani pentru investitori și un plus în exporturile României.
Dacă ne raportăm strict la investiţia iniţială pentru o plantaţie de fructe de pădure, atunci trebuie să știți că cei care sunt deja pe plus în domeniu spun că aceasta se situează în jurul a 10.000 de euro pentru un hectar.
Este nevoie de cel puțin câteva mii de euro pentru a demara proiectul, dar costurile pot urca și până la 15.000-20.000 de euro în funcție de suprafața cumpărată sau de utilajele achiziționate pentru a lucra pământul.
Conform statisticilor, zmeura este pe primul loc în topul celor mai căutate fructe de pădure. La export merg perfect și afinele, indiferent că discutăm despre cele proaspete sau congelate. Urmează murele și coacăzele.
Interesant este că înfiinţarea unei asemenea culturi se poate finanţa şi cu fonduri europene. Pentru a pune mâna pe bani europeni, fermierii trebuie să gândească un proiect, dar și să dovedească faptul că sunt eligilibi pentru măsura în cadrul căreia solicită sprijinul financiar de la Uniunea Europeană.
Uşor de spus, nu şi la fel de făcut. Concurenţa pentru accesarea fondurilor europene este ca la universităţi în vremurile bune. Cel puţin aceasta este concluzia specialiştilor care atrag atenţia tuturor – este nevoie de dosare foarte bune.
Sunt bani serioşi care pot fi accesaţi, fermierii având posibilitatea să ia şi chiar şi o sută de mii de euro pentru culturile de fructe de pădure. Banii pot fi folosiţi pentru dotarea exploatațiilor cu utilaje agricole, cumpărarea de echipamente, diversificarea producției sau pentru vânzarea directă a produselor obținute, în cadrul unor lanțuri alimentare integrate.
O activitate tradiţională a Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva o constituie chiar valorificarea produselor nelemnoase ale pădurii. Dintre acestea, fructele de pădure sunt cele mai importante sub aspect cantitativ şi valoric. De altfel, instituţia oferă spre vânzare anual peste 3000 tone de fructe de pădure. Întreaga cantitate provine din flora spontană a României şi poate fi certificată drept produs agroalimentar ecologic.
Afinele, zmeura, murele, cătina, măceșele, porumbele sunt fructele valorificate din plin de Romsilva. După achiziție, produsele sunt transportate la centrele de prelucrare, unde sunt sortate și conservate, pentru a-și păstra nealterate calitățile. Fructele de pădure se vând apoi atât pe piața externă, cît și pe cea internă, în stare congelată sau refrigerate.