Omul de afaceri care a cumpărat acțiunile pe care Nicușor Dan le avea într-o firmă de IT a scăpat de condamnare într-un dosar DNA, după nouă ani de procese.
Milionarul Dragoș Popescu, proprietarul RHS Company, fost lider pe piața de distribuție IT&C, a fost achitat într-un mega-dosar de evaziune fiscală instrumentat de DNA, cu un prejudiciu de aproape 40 de milioane de euro. În 2010, RHS Company a preluat acțiunile pe care Nicușor Dan le avea la societatea ProCa România SRL, pentru suma de 112.400 de euro.
La data de 3 octombrie 2025, Tribunalul București a dispus încetarea procesului penal împotriva lui Dragoș Alexandru Popescu și a altor patru inculpați, afaceriști cunoscuți din domeniul IT. Deși tribunalul a reținut că faptele de evaziune fiscală și spălare de bani au fost comise, răspunderea penală a inculpaților nu a mai putut fi angajată din cauza prescripției răspunderii penale.
Totuși, judecătorii au invocat decizia CCR nr 486/2016 care stabilește că acțiunea civilă nu poate fi lăsată nesoluționată, chiar dacă procesul penal încetează ca urmare a prescripției. De asemenea, judecătorii au mai stabilit că prejudiciul este real și dovedit, iar inculpații au cauzat direct paguba la bugetul de stat.
În această situație, prejudiciul total de 173 de milioane de lei (TVA dedus ilegal) urmează să fie împărțit de două companii: 118,4 milioane lei plus accesorii fiscale pentru RHS Company și 55,3 milioane lei plus accesorii fiscale pentru Scop Computers. Decizia nu este definitivă și a fost deja atacată cu apel de părțile implicate.
În afară de Dragoș Popescu, pe lista inculpaților s-au mai aflat: Virgiliu Răducanu (Romsoft – Depozitul de Calculatoare), Alexandru Vișan (Scop Computers), precum și oamenii de afaceri Dan Flutur și Marin Ștefan.
Procurorii i-au acuzat pe oamenii de afaceri că în perioada 2008 – 2011 au creat o serie de circuite fictive de achiziție și livrare a unor bunuri și servicii. Ei ar fi retras sume mari de bani din conturile bancare ale societăților administrate, în baza unor justificări nereale. În acest mod, ei au diminuat în mod artificial profitul companiilor în scopul de frauda bugetul statului prin sustragerea de la plata TVA.
Desfășurarea propriu-zisă a dosarului seamănă într-o oarecare măsură cu un film de spionaj. Cel puțin doi dintre inculpați și-au susținut în instanță calitatea de ofițeri de informații ai unui serviciu secret (Serviciul de Informații Externe), dintre care unul cu grad de general. Despre un al treilea inculpat, instanța a fost informată că ar fi fost angajat SPP și că ar fi lucrat la palatul Cotroceni înainte să intre în afaceri.
Aceștia spun că au avut ideea de a-și deschide societăți de IT în momentul în care erau ofițeri activi, după care au început să contracteze servicii în zone de conflict (Irak, Turcia, Siria). Potrivit motivării consultate de FANATIK, oamenii de afaceri implicați în dosar ar fi format un consorțiu care ar fi exportat servicii GPS folosite pentru protecția și localizarea convoaielor comerciale în zone instabile din Orientul Mijlociu.
Ei au mai declarat că partenerii contractuali ar fi fost entități străine, ”beneficiari secreți” ai unor contracte cu firme românești, sub umbrela serviciilor secrete. Unul dintre inculpați a dezvăluit chiar că a fost trimis în Irak pentru a facilita implementarea proiectului, iar unul dintre generalii implicați, cu pretinse legături cu SIE, ar fi gestionat relațiile cu firmele arabe. Problema este, au mai spus inculpații, că din motive de ”securitate națională” nu s-au putut prezenta documente, contracte sau dovezi privind activitatea reală.
Oamenii de afaceri au mai afirmat în instanță că ar fi ajuns la DNA după ce au devenit ”victime ale unor competitori cu influență în sfera politică și a serviciilor secrete române”, lăsând astfel să se înțeleagă că aceștia și-au dorit să-i elimine din joc.
Judecătorii nu au crezut povestea cu iz de roman polițist, însă au și refuzat să ceară informații de la SPP și SIE în legătură cu o posibilă apartenență a inculpaților la aceste structuri. De asemenea, instanța de cameră preliminară a respins cererea de emitere a unei adrese către SRI în vederea declasificării informațiilor care au fost comunicate către DNA.
În fapt, Irakul ar fi folosit, de fapt, un fel de ”legendă comercială”, fiind o destinație greu de verificat într-un context geopolitic sensibil.
RHS Company este o companie de distribuție IT înființată în 1999, aflată în prezent în procedură de insolvență. A fost deținută de omul de afaceri Dragoș Popescu. Printre diviziile companiei s-a numărat și TNT Games, distribuitor ale celor mai importante branduri de jocuri video.
În 2008, RHS Company a achiziționat firma ProCa România, care aparținea grupului RTC, deținut de omul de afaceri Octavian Radu. Nicușor Dan intrase în acționariatul ProCa România în 2006, atunci când cumpărase 4,49% din capitalul societății. El a investit atunci 8.500 de lei și a cesionat părțile sociale către RHS Company cu 112.400 de euro.