Nu doar România este într-o continuă agitație politică, ci și Franța, țară cu care avem o relație cu totul specială. Cu un an înainte de alegerile prezidențiale, scena politică de la Paris arată ca un sac de box în care se conturează deja marii favoriți.
După două mandate dominate de figura lui Emmanuel Macron, întrebarea care macină atât clasa politică, cât și electoratul este una simplă: cine va ocupa Palatul Elysee? Publicațiile franceze au început deja pariurile pe cine l-ar putea înlocui pe Macron, iar sondajele apărute arată niște intenții de vot destul de interesante.
Formațiunea de extremă dreapta Rassemblement National pare să își adjudece primul tur, în timp ce restul actorilor politici se luptă pentru o calificare în finala prezidențială. Dacă mâine s-ar ține alegerile, atât Jordan Bardella cât și Marine Le Pen ar intra în turul doi fără emoții, notează Le Figaro și La Depeche. Datele ultimelor sondaje sunt aproape identice: Bardella ar obține 34-35%, în timp ce Le Pen ar lua 32-33%.
Aceste rezultate ale sondajelor arată o tendință clară în toată Europa ultimilor ani: extrema dreaptă nu mai e o forță marginală, ci o opțiune cât se poate de valabilă, în mod aparent, pentru milioane de francezi. În ultimele luni s-au realizat trei sondaje diferite, iar unul dintre ele îl dă pe Bardella cu o susținere de 44%, urmat de Le Pen (39%).
Dacă în privința primului loc lucrurile par să fie destul de clare, drama începe când ne uităm la bătălia care s-ar da pentru locul doi. Tabăra prezidențială încearcă să rămână relevantă, iar numele principale aici sunt Edouad Philippe și Gabriel Attal. Philippe este cotat cu 19% la capitolul încredere, în timp ce Attal are doar 14%. În același timp, stânga este extrem de fragmentată. jean-Luc Melenchon e cotat cu 12% încredere, bară la bară cu Raphael Glucksmann. În umbră, dreapta clasică încearcă să revină în joc prin Bruno Retailleau, cotat între 9 și 13%.
Deși cifrele par clare, experiența ultimelor decenii arată că sondajele pot înșela. Din șase alegeri prezidențiale organizate între 1995 și 2022, favoriții din sondaje au câștigat doar în jumătate dintre cazuri. Mai mult, măsurătorile nu pot anticipa decât niște tendințe. Alianțe politice și candidați surpriză pot apărea oricând, Franța având o tradiție solidă în a produce ”outsideri” care răstoarnă calculele politice.
Un alt element interesant, pus în discuție de publicațiile și televiziunile de știri franceze, vine din analiza profilului ideal de președinte. Francezii, conform studiului realizat de Institutul Elabe, își doresc un președinte diferit de Macron. 51% dintre cei care au răspuns sondajului spun că vor un politician de carieră, în timp ce 36% ar opta pentru un lider care vine din zona antreprenorială. Vârsta ideală ar fi 47 de ani. Calitățile pe care francezii le caută la viitorul președinte sunt onestitatea (76%), apropierea de oameni (55%) și curajul (48%). Aceste date sunt interpretate de analiști ca o critică indirectă la adresa stilului prezidențial al lui Macron, perceput ca distant și tehnocrat.
Preocupările francezilor arată și cu ce i-a dezamăgit Emmanuel Macron. Prioritățile locuitorilor din Hexagon sunt puterea de cumpărare (44%), securitatea (31%), sănătatea (30%), datoria publică și imigrația (28%) și, în cele din urmă, educația (21%). Aceste priorități diferă în funcție de orientarea politică a alegătorilor. votanții de stânga pune accent pe venituri și trai, centrul macronist vizează datoria publică, iar electoratul lui Bardella este obsedat de imigrație.
Dincolo de politică și preferințele exprimate de francezi cu un an înainte de prezidențiale, merită să aruncăm o privire și în buzunarele celor care vor să ocupe scaunul lui Macron. În cazul lui Jordan Bardella, veniturile sunt vizibile, dar averea rămâne în ceață. Cel mai clar câștig vine din zona editorială. Prima sa carte, „Ce que je cherche”, publicată în 2024, a avut un succes uriaș. A încasat 718.215 euro din 212.000 de exemplare vândute.
Al doilea volum, lansat în 2025, promite să aducă alte sute de mii de euro în perioada 2026-2027. Ca eurodeputat, Bardella a încasat 120.000 de euro în 2023, adică în jur de 8.000 de euro pe lună. Aici se pare că se cam termină cu transparența în ceea ce-l privește pe Bardella, notează presa franceză. Nu se știe dacă și câte proprietăți are și nici ce alte milioane sunt bine păzite în conturile sale.
În cazul lui Marine Le Pen, lucrurile sunt mult mai clare. Conform unei declarații de avere completate la alegerile prezidențiale anterioare, rivala lui Macron ar avea un patrimoniu în valoare de 1,2 milioane de euro. Le Pen are 12,5% din celebrul castel Montretout, participații în două ansambluri rezidențiale scumpe și aproximativ 94.000 de euro în conturi și asigurări. Nu are investiții masive în acțiuni sau companii, ceea ce o diferențiază de alți politicieni occidentali. Veniturile sale provin în principal din activitatea parlamentară.
Edouard Philippe, o alternativă credibilă la variantele din zona de extremă dreaptă, fost premier și actual primar al orașului Le Havre, ar avea o avere care nu depășește milionul de euro, deținând mai multe proprietăți în Paris și orașul unde e edil. Candidatul de stânga (unii spun că formațiunea pe care o conduce, La France Insoumise, e chiar de extremă stânga) Jean-Luc Melenchon are un patrimoniu care sare de 1,3 milioane de euro. Grosul averii sale îl reprezintă un apartament evaluat la 1 milion de euro în arondismentul 10 din Paris și o casă de aproximativ 200.000 de euro în provincie, zona Loiret).