Aida Parascan ne vorbește despre cei trei copii ai ei și recunoaște că meseria de părinte este o luptă zilnică. Aflăm și cu ce se ocupă celebrul chef în prezent.
Aida Parascan a câștigat sezonul doi al emisiunii MasterChef. A locuit foarte mulți ani în Italia și acolo a învățat ce înseamnă, cu adevărat, gastronomia. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Aida Parascan recunoaște că a fost și mamă și tată pentru Geanina, Samuele și Emilia, cei trei copii ai ei. Rememorează cel mai greu moment, pierderea unei sarcini acum trei ani și recunoaște că toată viața ei a fost o luptătoare. Aida Parascan ne spune de a plecat din Italia, ce și-a cumpărat din primii bani câștigați și aflăm cu ce se ocupă acum.
Bună Aida, ce mai faci, cu ce te ocupi acum?
-În momentul de față mă ocup de oameni, îi ajut să crească. Să se îmbunătățească și să-și descopere potențialul atât în bucătărie, cât și în afara ei. Mă ocup și de terapie, și de bucătărie ( râde, n. red.). Ca să crești oameni profesionișți trebuie să te ocupi de ei și la nivel mental, dar și spiritual.
Ce a însemnat, pentru tine, perioada MasterChef? Ce ți-a plăcut și ce nu la acest show?
-Sinceră să fiu cred că mi-a plăcut că m-am descoperit pe mine. Am descoperit ce știu și ce sunt. Până nu ești într-o competiție nu-ți dai seama de potențialul tău și de ce ști să faci. Nu mi-au plăcut micile răutăți între competitori, răutăți care nu-și aveau rostul.
De care dintre chefi ai fost mai apropiată?
-Nu se poate vorbi nici despre înțelegere nici despre empatie într-o competiție. Nici măcar nu ne salutau, erau reci și stăteau mereu la distanță. Cu Cătălin Scarlatescu am făcut, după emisiune, niște evenimente. Așa ne-am apropiat mai mult.
Când a apărut pasiunea pentru gastronomie? Când erai mică de câte ori reușeai să strici ceva până-ți ieșea?
-Cred că pasiunea am descoperit-o după ce am născut copiii, din dorința de a-i hrăni sănătos. Am căutat și am descoperit multe. În copilărie găteam, dar numai cartofi prăjiți și ouă. În Italia am descoperit bucătăria și mâncărurile elaborate, am învățat ce înseamnă să gătești cu adevărat.
Și acum, după 20 de ani de experiență, tot mai stric (râde, n. red.). Ingredientele sunt diferite și, ca să descoperi secretul fiecăruia, trebuie să experimentezi rețetele la diferite temperaturi. Nu-ți ies lucrurile din prima chiar dacă ai multă experiență.
Ce înseamnă, mai exact, să știi să gătești ceva bun?
-În primul rând ‘bun’ înseamnă să fii pe gustul oamenilor care mănâncă din mâna ta. Sunt unii care se așteaptă ca mâncarea din restaurant să fie ca la mama lor acasă, dar nu așa gătește un bucătar. Oamenii trebuie să fie mai deschiși la mine în ceea ce privește o anumită rețetă. Ciorba mamei nu seamănă cu ciorba bucătarului de la nu știu ce restaurant.
Să gătești bine înseamnă să și răspunzi așteptărilor oamenilor cât mai mult posibil. Fiecare bucătar își pune amprenta și energia lui în ceea ce face, nu ai cum să găsești același preparat gătit la fel în două restaurant diferite. Să ști să gătești corect este foarte important.
Temperaturile contează, cum își schimbă fiecare ingredient forma, culoarea în funcție de timpul de gătire. Trebuie să ști teorie multă înainte să pui în practică și să înveți să gătești bine.
Care sunt preparatele pe care ți le cer, cu regularitate, prietenii?
-În ultimul timp fac paste cu creveți și hribi, paste Mare e Monti se numesc. Este o farfurie care se vinde foarte bine.
Cum era Aida la 14 ani și cum este azi, la 43? Ce simți că ai câștigat și ce crezi că ai pierdut?
-La 14 ani cred că eram un copil inocent, nici nu știam ce o să fac în viață. Eram cuminte și, din câte îmi aduc aminte, vorbeam foarte puțin și analizăm lumea foarte mult. În viață câștigi și pierzi foarte multe, dar ceea ce este al tău cu adevărat nu ai cum să pierzi.
Consider că cea mai mare suferință a omului este atașamentul față de alți oameni, de lucruri și de situații. Eu am fost mai detașată, ăsta a fost atu-ul meu. Nu am considerat niciodată o pierdere faptul că un om a ieșit din viața mea. Am crezut că Dumnezeu știe mai bine de ce l-a scos.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, cum ai reușit să mergi mai departe?
-Cred că cel mai greu moment a fost acum trei ani, când am pierdut sarcina. Am stat față în față cu moartea și am pierdut o ființă pe care o așteptam. Am înțeles, însă, sensul și am reușit să merg mai departe.
Ai lucrat mulți ani în Italia. Ce-ți mai aduci aminte din acea perioadă?
-A fost o perioadă foarte frumoasă din viața mea. Acolo am născut și copiii, am crescut profesional. Aveam un restaurant și munceam foarte mult. M-am descoperit pe mine că femeie, dar cel mai mult Italia m-a învățat ce înseamnă gastronomie. Aveam o viață liniștită, de familie. Greul a început după ce m-am întors în România.
Am revenit în țară pentru că pământul m-a chemat, a fost karma. M-am despărțit de tatăl copiilor mei și România mi-a oferit multe colaborări profesionale. El nu a fost de acord cu alegerea mea și faptul că am considerat că o femeie trebuie să fie utilă în societate, nu doar să crească copii și să stea la cratiță.
Cum este mămica Aida? Relaxată, mai panicată uneori?
-A trebuit să fiu și polițistul bun și cel tău pentru ca să existe un echilibru. Copiii sunt foarte intuitivi, îți simt slăbiciunile. Dacă descoperă vreuna acolo te vor atinge.
A trebuit să fiu și bună și rea pentru că a trebuit să îi educ singură. Toți cei care-mi cunosc copiii sunt foarte încântați de ei și asta înseamnă că am făcut o treabă bună.
Ai avut o viață grea. Primul soț a murit, aveai 19 ani când ai avut primul copil. Cum ai reușit să mergi mai departe, să nu clachezi?
-M-am gândit foarte mult că trebuie să mă înțeleg eu pe mine și am reușit. Secretul este să trăiești fiecare zi, fără să te gândești la trecut sau la viitor. Să iei ziua de la răsăritul soarelui până seara. Faptul că eram gravidă m-a ajutat foarte mult. Aveam responsabilitatea unei vieți și acel copil avea nevoie de mine sută la sută.
Am fost, de mică, o fire luptătoare. Dacă am căzut de 5 ori m-am ridicat de 6. În cazul ăsta a fost la fel. Când o altă viață depinde de tine nu poți să stai și să plângi.
Ce crezi că ai învățat, în toți acești ani, de la copilașii tăi, Geanina, Samuele și Emilia?
-Multe și eu cred că copiii sunt cei care te maturizează. Nu există școală pentru asta, nu te nașți cunoscător în meseria de părinte. O înveți pe parcurs alături de copiii tăi. Fiecare copil îți va activa alt tip de rană interioară așa că am început să învăț și să evaluez ca să le fie lor bine.
Profesional și spiritual, un copil este educat prin exemplu, nu cu vorba. Crești alături de ei, zi de zi și fiecare zi este o nouă provocare. Apoi degeaba le arăți un exemplu dacă ei sunt influențați de societate, de alți copii, da prieteni. Este o continuă luptă, zi de zi. Un copil îți schimbă soft-ul.
Cum a fost copilăria ta? Știu că ai doi frați de care a trebuit să te ocupi, de mică.
-O perioadă a trebuit să am grijă de frații mei pentru că părinții erau la muncă. Le verificam temele și le găteam seara. Am avut o copilărie cu cheia de gât, dar frumoasă și am învățat multe lucruri.
Cum a fost perioada liceului? Erai timidă sau cea mai rebelă?
-În liceu îmi vedeam de treaba mea, nu mi-a plăcut să ies prea tare în evidență, dar nici să fiu ultima din clasă. Fiind zodia Leu am învățat destul de mine, am avut mereu peste media 8.
Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?
-Eram prin clasa a 10-a și lucram că ospătăriță. Spălam pahare într-o discotecă/restaurant, pe perioada vacanței. Cu banii câștigați am reușit să îmi cumpăr un telefon mobil așa cum îmi doream.
A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?
-Nu cred, nu am căutat niciodată celebritatea. Mi s-au deschis doar niște uși și am intrat pe ele, nu pentru că le-am căutat ci pentru că așa a trebuit să fie. Am știut mereu să-mi temperez ego-ul. Dumnezeu te trimite în anumite locuri și te pune să faci anumite lucruri pentru că EL crede că ai ceva de făcut acolo. Ego-ul ne face să credem că suntem miezul, dar fără Dumnezeu nu suntem nimic.
Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?
-Nu aș renunța la nimic. Toate lucrurile, oamenii, întâmplările pe care le-am trăit m-au făcut să devin omul de azi. Clar nu aș renunța la nimic. Am avut un drum dificil, dar frumos.