Albă ca zăpada a existat! De-o frumusețe ieșită din comun, Margaretha a fost otrăvită cu un măr

Atunci când citim un basm, atât de captivaţi de descrierea faptelor, personajelor şi locurilor, ne lăsăm prinşi în lumea fantastică pe care ne-o creăm cu ochii minţii încât atunci când revenim la realitate nici prin gând nu ne-ar trece că acel miraj ar avea un dram de realitate. Şi totuşi în unele cazuri personajele din basme chiar au fost reale.

Piticii erau copii care munceau într-o mină de cupru

Istoricul german Eckhard Sander a scris cartea “Albă ca Zăpada: Mit sau realitate”, care a fost rezultatul a patru ani de cercetări minuțioase. Autorul a reușit să descopere o poveste teribilă ascunsă în spatele replicilor basmului fraților Grimm.

Prototipul Albei ca Zăpada a fost o frumusețe care a existat cu adevărat în secolul al XVI-lea, Contesa Margaretha von Waldeck din Bad Wildungen. Avea o mamă vitregă rea, dar, spre deosebire de basm, ea nu și-a dorit moartea fiicei sale.

Adevărata Albă ca Zăpada a devenit o victimă a serviciilor secrete spaniole din acea vreme. Margaretha s-a îndrăgostit de regele spaniol Filip al II-lea și a fost otrăvită din această cauză de gărzile regelui, care au decis că această căsătorie va fi un dezastru politic pentru Spania. Însă evenimentele ulterioare se reflectă în basmul fraților Grimm ca într-o oglindă.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Piticii din basm au existat şi ei cu adevărat şi erau copii captivi, care lucrau 12 ore pe zi într-o mină de cupru deținută de fratele contesei Margaretha. Prizonierii minei au crescut cocoşaţi și șchiopi, au încărunţit înainte de vreme și în rare cazuri au ajuns să trăiască până la 20 de ani.

Cât despre mărul fermecat, autorul a reușit să afle că în Bad Wildungen-ul secolului al XVI-lea trăia un om care știa să otrăvească merele, dar şi să le folosească pe post de anestezic, impregnându-le cu o substanţă care o dată ingerată îl aducea pe pacient într-o stare de totală inconştienţă, dând senzaţia că a decedat, însă după o vreme acesta îşi revenea.

Timp de sute de ani, povestea din Bad Wildungen s-a transmis din gură în gură, dobândind treptat detalii fictive și pierzând trăsăturile realității, până s-a transformat într-un basm despre Albă ca Zăpada și cei șapte pitici, aşa cum îl ştim noi astăzi.

Frații Grimm, care au scris povestea în secolul al XIX-lea, habar nu aveau ce s-a întâmplat cu adevărat cu eroii lor, ne asigură Eckhard Zander în cartea sa, aceştia fiind fascinaţi de povestea romanţată ţesută în jurul personajului principal, de o frumuseţe rară.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Puțin mai la sud, în Elveția medievală, a circulat o legenda similară, însă mult mai crudă decât basmul Fraţilor Grimm. Între altele ea spunea că prinţul și-a făcut apariția în Bad Wildungen și nu i-a cruțat pe pitici, reprimându-i în cel mai nemilos mod. Povestea se intitula “Moartea celor șapte pitici”.