Alexandra Băluţescu prezintă ştirile sportive la Prima TV. FANATIK vă dezvăluie într-un interviu exclusiv și… fermecător „foaia de parcurs” de la doctoriță la televiziune, de la copilăria „alb-roșie” cu Dinamo în suflet la „doar” albul lui Real Madrid în prezent, de la știrile Meteo la știrile sportive de la Prima TV , de la Mykonos la Saint-Tropez și alte amănunte deloc… amănunte din viața frumoasei Ale!
Alexandra, cum îți spun părinții, prietenii, colegii? Ca să „încălzim” interviul din start…
– Îmi spun diferit, în funcție de stare și de apropiere. Pentru unii sunt „Ale”, pentru alții „Alex”, iar când cineva vrea să fie mai serios sau mai oficial, revin la „Alexandra”. Îmi place jocul acesta de nuanțe, parcă fiecare variantă aduce altă energie și mă face să simt că sunt văzută din perspective diferite.
Mulțumesc… Așadar, Ale, nu întrebi niciodată o doamnă despre vârsta ei… Dar o poți întreba ce evenimente sportive au marcat anul în care s-a născut..
– Ca să nu fie niciun dubiu, m-am născut în 1995, un an cu adevărat plin pentru sport. În România, fotbalul ținea primele pagini din ziare… da, existau ziare, tipărite, la chioșc, de foșnit în mâini la cafeaua de dimineață… derby-urile Steaua – Dinamo paralizau Bucureștiul, Steaua câștiga al 17-lea titlu din istoria sa, la finalul primului campionat cu 3 puncte pentru victorie. Ion Crăciunescu arbitra controversat finala Cupei, acel Petrolul – Rapid câștigat de ploieșteni la loviturile de departajare, dar și finala Ligii Campionilor, Ajax – Milan 1-0.
Gimnastica românească încă inspira și menținea renumele țării peste hotare, cu titlul mondial la feminin, la Sabae, în Japonia, plus aur la sărituri, Simona Amânar și sol, Gina Gogean. În lume, Michael Jordan revenea spectaculos în NBA, aducând din nou magia pe teren. Și era adoptată Legea Bosman în fotbalul european. Dacă mă gândesc bine, am venit pe lume într-un an în care sportul pulsa de energie și poate că nu e întâmplător că azi fac parte din el, chiar și de pe partea cealaltă a camerei.
Ce-ai vrut să „te faci”, cum se spune, prima dată… când erai mică?
– Prima dată mi-am dorit să fiu doctor. Mi se părea cea mai nobilă și frumoasă meserie – să poți ajuta oamenii, să le redai sănătatea și speranța. Apoi, ca orice copil visător, m-am gândit și la modeling, iar mai târziu la prezentator. Până la urmă, destinul m-a adus în televiziune și am simțit că asta e direcția în care mă regăsesc cel mai bine.
Ai ținut cu vreo echipă când erai copil? Din fotbal sau din orice alt sport?
– Da, copilăria mea a fost alb-roșie. Țineam cu Dinamo. Mi-a rămas în suflet acea intensitate de copil care descoperă pasiunea pentru sport.
Acum care e regina ta la fotbal, că el e „Sportul Rege”? Rămâne între noi, nu spun nimănui…
– Acum nu mai am o echipă favorită în mod clar. Îmi place să mă bucur de fotbal pentru ce este el – spectacol, emoție, povești care se scriu pe teren. Apreciez frumosul jocului mai mult decât apartenența la o singură echipă. Nu am preferate. Dar dacă ar fi să aleg, probabil aș înclina spre Real Madrid. Are ceva aparte în stil, în istorie și în felul în care a scris pagini memorabile ale fotbalului.
De la cine ai moștenit pasiunea pentru sport?
– Nu cred că am moștenit-o direct de la cineva, mai degrabă s-a construit în timp. Am avut mereu în jur prieteni care iubeau sportul, una dintre prietenele mele, Roxana, chiar a făcut canotaj de performanță. Cred că e imposibil să nu te molipsești când ești înconjurat de atâta pasiune și energie.
Te-ai născut la Târgu Jiu, ai urmat liceul de Matematică-Informatică și ai absolvit Facultatea de Biologie. Cum ai ajuns în televiziune? Care a fost momentul-cheie care ți-a hotărât destinul?
– Totul a fost o întâmplare frumoasă. Mă uitam la televizor și am văzut o reclamă pentru niște cursuri. Nu am stat prea mult pe gânduri, m-am înscris și de acolo a început totul. A fost o alegere sinceră, făcută cu entuziasm, care mi-a schimbat complet direcția în viață.
Am început cariera în jurnalism ca reporter, asta a durat timp de nouă luni, iar curiozitatea și ambiția m-au împins să explorez în profunzime fiecare poveste pe care am filmat-o. Am căutat mereu să ofer o imagine clară și veridică asupra evenimentelor prezentate.
Apoi am prezentat rubrica Meteo, iar cu un strop de noroc și perseverență am ajuns la știrile sportive. Dacă mă uit înapoi, a fost un lanț de pași firești care m-au adus exact unde trebuia să fiu.
Dar la știrile sportive de la Prima TV cum ai ajuns? După ce ai prezentat rubrica Meteo… …cât timp?
– Am prezentat Meteo timp de un an. Apoi, colega mea Marina Nițoiu a intrat în concediu de maternitate și, odată cu asta, am schimbat registrul. A fost momentul în care am făcut pasul spre știrile sportive.
Și de ce știrile sportive?
– Pentru că știrile din sport au un ritm alert, viu, în care mereu se întâmplă ceva nou. Fiecare zi aduce alte rezultate, alte reacții și multe emoții. E o parte a jurnalului de știri foarte… cum să spun?… activă, plin de energie,, de adrenalină, exact cum îmi place mie să trăiesc zi de zi. Știrile din sport mi se potrivesc, zic eu, mănușă.
Ai făcut, faci sport?
– Da, fac. Îmi place să alerg și merg la sală. Nu am făcut niciodată sport de performanță, dar pentru mine sportul este modul prin care îmi păstrez echilibrul și energia.
Ce sporturi urmărești la televizor, care îți place cel mai mult?
– Îmi place voleiul. Am jucat în școala generală și în liceu și mereu mi-a rămas drag. Îl urmăresc cu plăcere și azi, poate și pentru că mă leagă de amintiri frumoase.
Ai avut un idol în jurnalism? Mai punctual, în televiziune?
– Da, am avut, dar prefer să țin asta pentru mine. Mi se pare că fiecare are dreptul la acel mic secret care îl inspiră din umbră.
Care a fost prima apariție pe „sticlă”? Unde, cu ce prilej?
– Primele apariții au fost la o altă televiziune. În paralel, am făcut și câteva shootinguri foto. A fost o experiență care m-a ajutat să mă obișnuiesc cu camera, să fiu mai relaxată și mai încrezătoare.
Cea mai dragă amintire legată de sport? De pe stadion, din sală sau din fața televizorului…
– Cele mai frumoase amintiri vin de pe stadion. Energia, emoția colectivă, felul în care un gol schimbă instantaneu atmosfera sunt trăiri care nu se compară cu nimic.
Dar cea mai dezagreabilă, ca să nu zic cea mai tristă?
– Sincer, nu am. Până acum, toate experiențele mele legate de sport au fost frumoase. Au mai fost mici emoții, bâlbe sau probleme tehnice, dar cred că asta face parte din farmecul transmisiunilor live. Și, de multe ori, aceste momente se transformă în amintiri amuzante după ce trec.
Care a fost cel mai frumos moment din fața camerei de filmat? Evident, live…
– Când am ajuns la știrile sportive. A fost un moment în care am simțit că toate eforturile și pașii făcuți până atunci au avut un sens.
Sportul preferat? În care te-ai dori… te-ai visat… te visezi campioană mondială?
– Întotdeauna, fără concurență, voleiul! Cum spuneam, am jucat și în școală, și în liceu și mi-a plăcut enorm. Dacă aș visa la o medalie de campioană mondială, acolo m-aș vedea.
Cu cine ți-ai dori să faci un interviu? Fără să punem bariera „dacă se poate”… No limit… Din toată lumea asta mare.
– Mi-ar plăcea să fac un interviu cu Oprah. Dar, la fel de mult, îmi place ideea de a sta de vorbă cu colegii mei sau cu oameni de televiziune din România. Fiecare are o poveste fascinantă.
Care este pentru tine TOP 3 cei mai mari sportivi din lume? De ce? Calitatea supremă, un singur cuvânt…
– Cristiano Ronaldo – perseverență, Serena Williams – seriozitate, Michael Jordan – dorința de a fi cel mai bun.
Și de la noi?
– Simona Halep și David Popovici. Amândoi au demonstrat că seriozitatea, perseverența și dragostea pentru sport pot duce la rezultate extraordinare.
Unde visezi să-ți petreci pensia? Chiar dacă este, încă, departe, departe…
– Pe Coasta de Azur. Este un vis frumos, dar momentan rămâne doar atât: un vis.
Unde, în lumea asta mare, te-ai muta chiar de mâine, dacă ipotetic ai pleca din România?
– În Asia. Mi se pare fascinantă, cu climă caldă aproape tot timpul anului și cu o diversitate culturală incredibilă.
Concediul preferat? Mare sau munte și unde?
– Îmi plac ambele. Îmi place adrenalina muntelui, dar și liniștea plajei. Nu am o locație fixă, sunt atâtea locuri minunate pe Pământ încât nu-ți ajung două vieți să le vezi pe toate, d-apăi una singură. Și asta fără să mai faci nimic altceva! Pentru mine importantă e călătoria, aventura și descoperirea. Vara trecută am fost, de exemplu, în Grecia, în Mykonos, în Italia, la Monaco, în Franța, la Cannes și Saint-Tropez.
Îți iei multe lucruri în concediu?
– Sunt foarte calculată la capitolul bagaje. Îmi iau exact cât am nevoie și las mereu loc liber pentru micile lucruri pe care le iau dinlocurile unde merg în vacanță. Îmi place să mă întorc cu câte un cadou pentru cei dragi, așa că mereu păstrez spațiu în bagaj pentru surprize. Îmi place să fac cacdouri, să mă bucur de bucuria celor apropiați cărora le fac cacdouri.
Cum îți menții silueta de invidiat?
– Merg constant la sală și încerc să mănânc sănătos. Am norocul că nu sunt atrasă de dulciuri, ci mai degrabă de alimente sărate, și asta chiar mă ajută.
Care este mâncarea ta favorită, pentru care ai „uita” (și) de… siluetă?
– Mâncarea pregătită de mama mea… toată… nu am ceva anume. Acolo cedez fără regrete. 😅
Ce-ai fi fost dacă nu erai „pe sticlă”? Ce altă meserie ți-ar fi plăcut?
– Mi-ar fi plăcut să fiu doctoriță sau actriță.
Cine ți-ar fi plăcut să fii, dacă nu erai Alexandra Băluțescu?
– Sincer, nu mi-am dorit niciodată să fiu altcineva. Îmi place cursul vieții mele așa cum este și sunt recunoscătoare pentru fiecare pas.