Alegerile prezidențiale din SUA vor avea loc oficial marți, 5 noiembrie 2024. Dar în acea zi, și deși votul a început deja în mai multe state, cei peste 240 de milioane de alegători nu vor vota direct pentru candidata democrată Kamala Harris sau pentru republicanul Donald Trump. În schimb, ei îi vor desemna pe cei 538 de electori care, reuniți într-un colegiu electoral, vor fi responsabili de desemnarea viitorului locatar al Casei Albe. Acest al doilea tur de scrutin va avea loc pe 17 decembrie.
Prin urmare, pentru a fi ales președinte al Statelor Unite, este nevoie de voturile a cel puțin 270 de electori. În majoritatea statelor (toate cu excepția Maine, Nebraska și a Districtului Columbia), se aplică principiul „câștigătorul ia totul”: candidatul care câștigă votul popular în statul respectiv „câștigă” și marii electori din statul respectiv.
Articolul II alineatul (2) din Constituția SUA stipulează că președintele și vicepreședintele sunt aleși de către marii electori „în modul în care legiuitorul acesteia poate dispune”, fără a recomanda sau a lista însă vreun mod de selecție, potrivit National Archives. Pe de altă parte, acest articol precizează că „nici un senator sau reprezentant (…) nu poate fi numit elector”. În practică, aceștia sunt adesea personalități care au prestat un serviciu partidului sau candidatului: membri de partid, lobbyiști, oficiali locali sau chiar personal politic pensionat (în 2016, Bill Clinton a fost mare elector pentru soția sa), după cum a relatat BBC în 2020.
Aceștia sunt selectați în două etape. Prima parte a procesului este efectuată de partidele politice și poate varia de la un stat la altul. Dar, în general, partidele desemnează liste de potențiali electori la convențiile lor naționale sau îi selectează printr-un vot al comitetului central al partidului. Aceste persoane pot fi „oficiali aleși la nivel de stat, lideri de partide politice la nivel de stat sau persoane la nivel de stat care au o afiliere personală sau politică cu candidatul la președinție al partidului lor”, precizează National Archives.
A doua parte a procesului are loc în timpul alegerilor – pe 5 noiembrie. „Atunci când alegătorii din fiecare stat votează pentru candidatul la președinție ales de ei, aceștia votează pentru a selecta electorii din statul lor. Numele potențialilor electori pot sau nu să apară pe buletinul de vot sub numele candidaților prezidențiali, în funcție de procedurile electorale și formatele de vot în vigoare în fiecare stat”, potrivit sursei citate.
În cele din urmă, potențialii electori ai candidatului prezidențial câștigător într-un stat sunt desemnați ca mari electori ai statului respectiv, cu excepțiile Nebraska și Maine, unde distribuția electorilor este proporțională.
Colegiul Electoral din SUA numără 538 de electori, astfel încât candidații la Casa Albă au nevoie de sprijinul a 270 dintre aceștia pentru a câștiga alegerile prezidențiale. Numărul de electori este proporțional cu populația fiecărui stat (echivalentul însumării numărului de senatori și de reprezentanți ai statului), cu un minim de trei electori.
Această metodă de calcul conduce la o ușoară supra-reprezentare a statelor slab populate, cum ar fi Alaska, Wyoming și Vermont, care au trei electori pentru 733 536, 586 485 și, respectiv, 647 818 locuitori (adică mai mult de patru alegători la un milion de locuitori), în timp ce majoritatea statelor au o medie de unul sau doi alegători la un milion de locuitori, notează Le Monde.
În urma recensământului populației, distribuția marilor electori s-a modificat ușor în 2024: California a pierdut unul, la fel ca Montana, Carolina de Nord și statul New York, în timp ce Texasul a câștigat doi (de la 38 la 40 de reprezentanți). Ponderea Floridei (de la 29 la 30) și a statului Colorado (de la 9 la 10) a crescut, de asemenea.
33 de state și Districtul Columbia au legi care obligă electorii să respecte votul popular pentru a evita o situație de „elector necredincios”, prin impunerea fie a unei amenzi (500 de dolari în Carolina de Nord și anularea votului), fie a unui elector supleant, ca în Montana, Nevada sau statul Washington.
Deoarece electorii sunt desemnați de partide sau de candidați, cazurile de „trădare” sunt rare. Cu toate acestea, au existat cazuri: în alegerile din 2000, Barbara Lett-Simmons, principalul elector democrat, s-a abținut de la vot decât să i-l dea lui Al Gore. Acest episod nu a avut nicio influență asupra alegerilor, republicanul George W. Bush câștigând cu 271 de voturi din 538.
Alegerile prezidențiale americane sunt alegeri indirecte, ceea ce înseamnă că este posibil de câștigat cea mai mare parte a voturilor la nivel național (votul popular), dar să nu și majoritatea marilor electori din Colegiul Electoral.
În istoria Statelor Unite, acest lucru s-a întâmplat de cinci ori, inclusiv de două ori în secolul XXI: în 2000, când democratul Al Gore a primit cu 543 895 mai multe voturi decât republicanul George W. Bush, și în 2016, când democrata Hillary Clinton a primit cu 2,86 milioane mai multe voturi decât republicanul Donald Trump.
Reuniunea electorilor are loc în prima zi de marți care urmează celei de-a doua miercuri din decembrie, după alegerile generale. În acest an, prin urmare, va avea loc la 17 decembrie. „Electorii se reunesc în statele lor respective, unde votează pentru președinte și vicepreședinte pe buletine separate. Voturile alegătorilor din statul dumneavoastră sunt consemnate într-un certificat de vot, care este întocmit la reuniune de către electori”, explică National Archives.
Voturile electorale ale fiecărui stat sunt numărate în cele din urmă în cadrul unei sesiuni comune a Congresului la 6 ianuarie a anului care urmează reuniunii alegătorilor – aceeași sesiune pe care susținătorii lui Donald Trump au întrerupt-o în 2021 prin invadarea Capitoliului.
„Membrii Camerei Reprezentanților și ai Senatului se reunesc în sala Camerei pentru a proceda la numărarea oficială a voturilor electorale. Vicepreședintele Statelor Unite, în calitate de președinte al Senatului, prezidează numărătoarea într-o manieră strict ministerială și anunță rezultatele votului. Președintele Senatului declară apoi care persoane, dacă este cazul, au fost alese președinte și vicepreședinte al Statelor Unite”, mai precizează site-ul de specialitate.
În noaptea alegerilor, după închiderea secțiilor de votare, funcționarii electorali numără cât mai multe buletine de vot, dar rezultatele primelor câteva ore de numărătoare nu sunt oficiale și, în multe cazuri, vor diferi de rezultatele finale.
La nivel local, funcționarii electorali încep cu buletinele de vot depuse pe 5 noiembrie, înainte de a se ocupa de buletinele de vot prin corespondență. Fiecare stat are reguli diferite cu privire la momentul în care pot fi numărate buletinele de vot prin corespondență, provizorii (emise atunci când funcționarii electorali nu pot determina imediat dacă persoana este eligibilă pentru vot), militare și străine. De exemplu, unele state cer ca toate buletinele de vot prin corespondență să fie numărate înainte de ziua votării.
În ziua alegerilor, secțiile de votare se deschid, în general, între 5 și 7 dimineața și se închid între 18 și 20, pe trei fusuri orare. Numărarea începe după închiderea urnelor. În general, învingătorul este cunoscut până la ora 23.00 (ora Coastei de Est), deoarece statele din Vest și-au închis secțiile de votare până atunci.
În 2020, din cauza exploziei votului prin corespondență, numărarea și comunicarea rezultatelor au fost întârziate în anumite „swing states”, state pivotale cu rezultate în general strânse, care pot oscila de la o tabără la alta la fiecare alegeri. Un site, Decision Desk HQ, a anunțat victoria lui Joe Biden cu puțin timp înainte de ora 9.00 (ora Coastei de Est) pe 6 noiembrie. La 7 noiembrie, la trei zile și jumătate după alegeri, principalele canale de televiziune americane au anunțat în sfârșit victoria democratului: CNN a fost primul, la ora 11.24, ora Coastei de Est. Acesta a fost urmat rapid de NBC, CBS, ABC și Associated Press. Fox News a confirmat rezultatul la ora 11.40.
În mod tradițional, agenția de presă Associated Press (AP) joacă un rol crucial în numărarea voturilor și proclamarea câștigătorului în alegerile din SUA. Aceasta explică faptul că are aproximativ 4 000 de corespondenți temporari în întreaga țară, care adună rezultatele la nivel local. Alți corespondenți urmăresc anunțurile de pe site-urile oficiale ale comitatelor și statelor pentru a introduce rezultatele.
AP nu face proiecții și declară un câștigător doar atunci când poate concluziona că un candidat a câștigat alegerile, deoarece concurentul său nu mai poate ajunge din urmă, având în vedere numărul de buletine de vot care mai trebuie numărate. Pentru AP, nicio alegere nu este oficială până când toate voturile nu au fost numărate și rezultatele alegerilor nu au fost certificate. Agenția spune că pune „accentul mai degrabă pe acuratețe decât pe rapiditate”.
AP explică, de asemenea, că nu mai utilizează sondaje la ieșirea de la urne pentru a anunța rezultatele, considerând că intervievarea alegătorilor la secțiile de votare nu mai oferă o imagine completă a electoratului. În schimb, AP completează numărătoarea voturilor cu un sondaj amplu realizat în zilele dinaintea închiderii urnelor, în rândul alegătorilor înregistrați.
CNN, NBC, ABC și CBS, pe de altă parte, lucrează atât cu rezultate în timp real, cât și cu informații din exit-poll-uri. Cele patru rețele colaborează cu societatea de sondaje Edison Research în cadrul National Election Pool. La rândul lor, funcționarii electorali din întreaga țară, la nivel de oraș, comitat și uneori de stat, numără și publică rezultatele voturilor.
Certificarea rezultatelor alegerilor este efectuată la nivel de stat de către secretarul de stat sau guvernator: și în acest caz, procedurile și termenele variază. În conformitate cu Electoral Count Act din 1877, statele dispun de o „perioadă de siguranță” de cinci săptămâni după ziua alegerilor – adică până la 11 decembrie – pentru a soluționa orice litigiu legat de vot și pentru a permite alegătorilor din Colegiul Electoral să se întrunească la 17 decembrie.
În conformitate cu legea, marii electori se reunesc în capitalele statelor respective și în Districtul Columbia „în prima marți care urmează celei de-a doua miercuri din decembrie” pentru a vota oficial pentru președinte și vicepreședinte. Fiecare stat trebuie apoi să comunice Colegiului Electoral rezultatul său final și să prezinte un „certificate of ascertainment”, un document care garantează validitatea voturilor și a operațiunilor de numărare.
În cele din urmă, la 6 ianuarie 2025, voturile electorale vor fi numărate oficial în cadrul unei sesiuni comune a Congresului, iar președintele Senatului va anunța rezultatul alegerilor. Câștigătorul alegerilor din 5 noiembrie va intra în Casa Albă în ziua inaugurării, la 20 ianuarie 2025 la prânz, și va rămâne acolo timp de patru ani.
„Jur solemn că voi îndeplini cu credință funcția de președinte al Statelor Unite și că voi păstra, proteja și apăra Constituția Statelor Unite în toată măsura posibilităților mele”. Cu aceste cuvinte, rostite pe treptele Capitoliului, cel de-al 47-lea președinte al Statelor Unite, cu mâna dreaptă ridicată și cu cealaltă pe cartea pe care o alege (în mod tradițional Biblia), urmează să intre în funcție.
Pe 5 noiembrie, americanii se vor îndrepta spre urne pentru a-l alege pe președinte și pe vicepreședinte, însă ziua alegerilor din SUA este departe de a fi sfârșitul procesului electoral. Aproape un sfert de an trece între momentul în care se votează și cel în care următorul președinte depune jurământul.
După ce voturile sunt exprimate, statele trebuie să le certifice. Acest lucru se întâmplă atât la nivel local sau departamental, cât și la nivel de stat. Deoarece legislația electorală diferă de la stat la stat, momentul exact în care fiecare jurisdicție finalizează certificarea variază în SUA, însă procesul trebuie să fie încheiat până la 11 decembrie.
Cum ama arătat, alegerile din SUA nu sunt un vot direct pentru președinte. În realitate, alegătorii votează din punct de vedere tehnic pentru a desemna marii electori din Colegiul Electoral care vor reprezenta statul lor. La 17 decembrie, acești electori se reunesc în statele lor pentru a-și înregistra oficial voturile pentru președinte și vicepreședinte. Aceste certificate de vot trebuie să fie primite de președintele Senatului SUA cel târziu în a patra zi de miercuri a lunii decembrie – care anul acesta se întâmplă să cadă în ziua de Crăciun.
Deputații și senatorii care au câștigat alegerile pe 5 noiembrie depun jurământul. Certificatele de vot trebuie, de asemenea, să fie transferate Congresului până la această dată.
Are loc o sesiune comună specială a Congresului pentru a număra voturile Colegiului Electoral – candidatul care obține cel puțin 270 de voturi este declarat ales președinte, la fel și vicepreședintele. 6 ianuarie este, desigur, o dată infamă în istoria americană. Acum patru ani, în timpul acestei sesiuni comune, susținătorii lui Donald Trump au luat cu asalt Capitoliul în încercarea de a-l împiedica pe Joe Biden să fie declarat președinte. Anul acesta va exista o situație mai specială, potrivit 9News, deoarece Kamala Harris candidează la președinție și, în calitate de actual vicepreședinte, va prezida ședința comună.
Candidatul care obține cele mai multe voturi din Colegiul Electoral depune jurământul în calitate de președinte la prânz și își începe mandatul de patru ani. De asemenea, noul vicepreședinte depune jurământul.
Mai sunt doar câteva zile până la alegerile decisive din SUA, dar ciclul electoral se extinde dincolo de 5 noiembrie. Faza primară, care selectează candidatul la președinție și vicepreședintele acestuia, s-a încheiat la începutul verii și a culminat cu convențiile republicană și democrată din iulie și, respectiv, august.
Alte două faze se apropie acum de sfârșit: campania electorală, care culminează la 5 noiembrie, concentrându-se pe așa-numitele swing states și pe alegerile pentru Senat și Camera Reprezentanților, și perioada de tranziție, în timpul căreia voturile sunt numărate și certificate și are loc transferul de puteri. Aceasta se va încheia la 20 ianuarie cu inaugurarea noului ocupant al Casei Albe, așa cum prevede cel de-al 20-lea amendament la Constituția SUA.
Toate cele 435 de locuri din Camera Reprezentanților – deputații au mandate de doi ani – și o treime din cele 100 de locuri din Senat – senatorii au mandate de șase ani – sunt de asemenea supuse reînnoirii în noiembrie.
Pe de altă parte, Constituția nu spune practic nimic despre tranzițiile prezidențiale, în afară de faptul că următorul președinte își va prelua mandatul la 20 ianuarie. Dar există o lege federală, Presidential Transition Act, aprobatăîn 1963, care stabilește anumite procese și cerințe care se aplică înainte și după alegeri, în cazul în care un nou președinte își preia funcția.
Aceasta nu spune nimic dacă președintele care pleacă și trebuie să își invite succesorul la Casa Albă sau să coopereze personal cu acesta în vreun fel. Aceasta este o tradiție, dar una pe care nici o administrație nu a omis vreodată să o respecte până când a fost încălcată în 2020, cu Donald Trump, care a decis, de asemenea, să nu participe la inaugurarea succesorului său.
Prin urmare, procesul de tranziție prezidențială are o existență simbolică, ritualul de predare a puterii de la un președinte la altul fiind o ilustrare a unei societăți care respectă legea și în care prevalează voința electoratului. Există însă și o dimensiune practică. Guvernul federal american este una dintre cele mai mari organizații din lume, iar procesul de transfer al puterii de la un grup de actori politici la altul este extraordinar de complex, analizează Institutul Royal Elcano.
Tranziția prezidențială este, prin urmare, și un proces de planificare pentru un nou mandat prezidențial. Iar candidații prezidențiali realizează acest lucru prin crearea unor echipe de tranziție, organizații distincte din punct de vedere juridic de campaniile prezidențiale. Aceste echipe sunt responsabile, printre altele, de investigarea trecutului personalului, de planificarea politicilor și a programelor de gestionare pentru a transforma promisiunile electorale în guvernare.
Mii de decizii trebuie luate în timp real de îndată ce viitorul președinte intră în funcție. S-a dezvoltat o tradiție de lungă durată conform căreia, de îndată ce rezultatul alegerilor este cunoscut, administrația care-și părăsește funcția – dacă se schimbă – se angajează să ajute administrația viitoare să preia frâiele.
Cel mai important lucru este ca noul președinte să fie pregătit să guverneze din prima zi. Noul președinte are responsabilitatea de a face peste 4.000 de numiri politice, de a supraveghea un buget de aproximativ 6.000 de miliarde de dolari și de a gestiona o organizație uriașă care angajează peste două milioane de funcționari federali și peste două milioane de militari și rezerviști. Dacă procesul este întârziat sau nefinalizat, acesta ar putea avea consecințe chiar și asupra securității naționale.
Mai sunt doar câteva săptămâni până la votul din 5 noiembrie în Statele Unite, care va pune capăt unei curse strânse, care va fi decisă de o mână de state și de un număr relativ mic de voturi. Dar nu este în joc doar președinția: rezultatul din Senat și Camera Reprezentanților va determina marja de manevră a viitoarei administrații.
Dar bătălia nu se va încheia aici. Dacă Trump câștigă, SUA vor trebui să se pregătească pentru un transfer de putere către o nouă administrație care promite să fie perturbatoare, în special pe plan intern. Dacă Harris câștigă, va trebui, de asemenea, să își apere victoria asupra lui Donald Trump până în ziua inaugurării. Cu toate acestea, instituțiile au luat suficiente măsuri pentru a asigura o tranziție pașnică a puterii, în ciuda retoricii lui Trump și a suspiciunilor că ar putea încerca să repete ceea ce s-a întâmplat între noiembrie 2020 și ianuarie 2021.