Alegerile din SUA, cele mai scumpe din istorie! Câţi bani costă duelul Trump – Biden

Finanțarea alegerilor din SUA, Donald Trump versus Joe Biden, va atinge un vârf istoric, cu cheltuieli ale candidaților care vor depăși 10 miliarde de dolari. Suma include și banii cheltuiți în campania pentru 35 de locuri din Senat, dar nu și pe cei alocați efectiv de guvern pentru desfășurarea alegerilor.

În Statele Unite, odată cu alegerea președintelui sunt aleși și o treime dintre senatori, precum și toți membrii Camerei Reprezentanților. De asemenea, suma de 10 miliarde de dolari include și banii folosiți în cadrul alegerilor primare din Partidul Republican și Partidul Democrat.

Potrivit calculelor făcute de un ONG specializat în evaluarea cheltuielilor electorale, Center for Responsive Politics, cheltuielile de campanie vor ajunge la 10,8 miliarde. Până acum au fost cheltuiți efectiv 7,2 miliarde de dolari, dar nu au fost luași în calcul banii folosiți pe ultimul trimestru al anului, transmite CNBC.

Câte 1,5 miliarde cheltuite doar de Biden și Trump

Prin comparație, campania electorală din 2016 a costat doar 7 miliarde de dolari, cea din 2012 7,1 miliarde, iar confruntările electorale din 2008 au fost finanțare doar cu 6,3 miliarde. Dintre 10,8 miliarde de dolari. Potrivit calculelor CRP, cursa prezidențială va costa 5,2 miliarde, iar cea pentru Congres 5,6 miliarde dolari. Din cauza epidemiei de coronavirus, majoritatea banilor au fost folosiți pentru promovare electorală pe Facebook și Google.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Dintre cei 5,2 miliarde cheltuite în cursa pentru Casa Albă, cam 3 miliarde au fost utilizate de către cei doi finaliști, democratul Joe Biden (1,51 miliarde) și republicanul Donald Trump (1,52 miliarde), potrivit npr.org, însă în ultimele luni Biden a obținut mai multe donații de campanie decât adversarul său. Restul banilor reprezintă donații către alți candidați care au concurat în alegerile interne din cele două partide, fără să obțină însă nominalizarea finală. De exemplu, omul de afaceri Michael Bloomberg și-a finanțat campania internă în Partidul Democrat cu 500.000.000 dolari, însă rezultatele obținute au fost foarte modeste.

Manevre dubioase de ocolire a legii

Cum s-a ajuns la aceste sume uriașe aruncate în campaniile electorale? Pentru că finanțarea partidelor și candidaților în Statele Unite se face într-un mod în care, dacă s-ar întâmpla în Europa, procurorii ar deveni foarte interesați. Practic, cea mai mare parte a donațiilor nu se face explicit pentru un candidat sau altul, iar o mare parte a donatorilor rămân anonimi. Să trasezi sursa banilor este un proces foarte laborios, iar candidații pot obține bani din cele mai diverse surse, cu un control foarte vag al Comisiei Electorale Federale.

Teoretic, există niște plafoane maximale pentru donațiile pe care un candidat le poate primi de la partid sau de la persoane fizice, însă legislația este atât de laxă și lacunară, încât poate fi ușor ocolită, fără ca acest lucru să reprezinte o contravenție sau infracțiune.

Neoficial, există o distincție între „hard money” și „soft money”. Prima categorie include donațiile primite oficial, înregistrate, care nu pot depăși plafoanele legale. Acești bani pot fi cuantificați foarte ușor, iar sursa lor stabilită clar. Lucrurile se complică în cazul „soft money”, pentru care nu există limită. Aceștia pot fi utilizați cu condiția să nu promoveze explicit un candidat sau altul. Practic, sunt bani promovați pentru susținerea unei idei sau proiect electoral anume, chiar dacă este ușor de dedus care este candidatul care îl promovează. Singura restricție este ca pe materialele electorale finanțate astfel că nu apară îndemnuri explicite precum „votează pentru x sau y”.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Mai mult, în categoria „soft money” intră și donațiile către organizațiile statale ale unui partid care le poate însă pune la dispoziția conducerii naționale ce le poate cheltui inclusiv în campaniile unui candidat sau altul. Criticii acestui procedeu de finanțare intermediară a campaniilor electorale nu s-au ferit să folosească sintagma „spălare de bani” în descrierea sa.

De asemenea, susținătorii fără afiliere politică oficială pot organiza comitete independente de cheltuieli ce pot strânge donații și le pot utiliza în campanie, cu condiția să nu existe o coordonare sau consultare cu stafful de campanie propriu-zis. Practic, diverese grupuri cu interese pe o anumită temă, precum controlul armelor sau avortul, pot face campanie pentru un candidat sau altul, cu condiția să nu există o legătură directă cu stafful acelui candidat. Prin aceste procedeu sunt utilizate în campaniile electorale sute de milioane de dolari.

Finanțarea de la stat, doar „bani de buzunar”

Mai mult, există și așa-numiții „dark money”, „bani întunecați”, care sunt donați de către asociații profesionale și organizații non-profit care pot strânge donații de la companii și persoane fizice pe care le pot cheltui cum vor, fără să fie obligate să dezvăluie identitatea donatorilor, candidații beneficiari sau cuantumul lor. Această metodă de ocolire a legislației  electorale este din ce în ce mai utilizată atât la nivelul statelor, cât și la nivel federal.

În aceste condiții, finanțarea de la stat reprezintă doar mărunțiș, la care partidele mari au renunțat fără probleme, întrucât acceptarea unor sume de la buget era însoțită de restricții mai severe privind finanțarea privată. Doar partidele mici mai sunt interesate să primească fonduri de la stat.

Guvernul federal finanțează și candidații din alegerile primare cu condiția ca aceștia să demonstreze că au sprijin în partid, sprijin pe care trebuie să-l probeze printr-un nivel minim al donațiilor. Adică trebuie să primească cel puțin 5.000 de dolari donație în cel puțin 20 state, cu condiția ca donațiile individuale să nu treacă de 250 de dolari. Dacă apoi acceptă să fie finanțați de stat, ei trebuie să-și limiteze cheltuielile din alegerile primare la 10.000.000 dolari la care se adaugă un fel de sumă forfetară. Astfel, plafonul cheltuielilor în 2016 a fost stabilit de către Comisia Electorală Federală la 48.000.000 dolari, o sumă ridicolă în comparație cu cât pot obține din mediul privat candidații puternici cu șanse reale să fie desemnați pentru cursa finală pentru Casa Albă.

În aceste condiții, candidații republicani și democrați în cursa internă pentru nominalizarea finală din partea partidului au renunțat la banii statului, ultimii care au acceptat finanțare federală fiind o parte dintre cei care au candidat la alegerile primare din 2008. De atunci, doar candidați din partea libertarienilor sau verzilor au mai primit fonduri de la stat. Între timp, statul și-a retras și sprijinul financiar pentru organizarea Convențiilor, evenimente electorale de proporții la care partidele își desemnează candidații finali pentru funcția de președinte al Statelor Unite. Ultimele Convenții finanțate de stat au avut loc în 2012, republicanii și democrații primind câte 18.200.000 de dolari în acest scop.